12/29/10

Antarctica



Un nou proiect muzical in care eu cred cu putere... Antarctica, formata din 2 componenti din vechea trupa Insound.
" Don't stop the dance" este minunata si ma bucura revenirea Deliei Opran in lumea muzicala. Sa nu uitam, ca acestia au cantat in deschiderea concertului Morcheeba de la Bucuresti. Astept cu interes urmatoarele piese...:)

http://vimeo.com/18241894

http://www.facebook.com/profile.php?id=100001825902410#!/musicantarctica

12/28/10

Franturi

M-a sunat acum cateva zile si m-a rugat sa vin la ea. Vocea ii tremura si am inteles ca s-a intamplat ceva grav. Am ajuns si usa era deschisa. Am intrat si am vazut-o stand pe jos, uitandu-se in gol. Am strigat-o si atunci m-a privit, spunandu-mi: " Invata-ma sa uit, poti ?" Plangea si printre lacrimi, mi-a povestit gama de senzatii traita in aceste zile, deoarece avea nevoie doar sa fie ascultata de cineva.
"- Stii cum e sa traiesti, dar sa nu stii de ce ? Nu stiu incotro ma indrept, spre cine si ce. Traiesc din inertie, fara un scop clar. Singuratatea este o boala, dar nu poti sa stii ca pentru ca tu mereu ai fost fericita, iubesti si esti iubita. Dar eu ? A trebuit mereu sa am grija cu sentimentele, sa le tin sub control, sa judec daca e bine ce simt si acum constat ca nu mai am niciun fel de sentiment. In urma cu o saptamana, ti-as fi spus ca m-am imbolnavit de dor, insa acum simt doar o crunta apasare, alaturi de nepasarea fata de tot ce inseamna viata. Gandul mortii este din ce in ce mai prezent si ma sperie faptul ca as putea sa mor si sa nu las nimic in urma mea. Nimanui nu-i pasa, terminarea vietii mele ar fi o simpla veste. Zi-mi tu ce am realizat pana acum. Am ratat fiecare ocazie pentru a fi fericita, iar momentele in care am zambit cu adevarat au fost asa putine, incat mi le amintesc pe loc.Am visat poate prea mult si acum vad si ma izbesc de realitate. Si cu toate ca am visat, am fost mereu constienta si trista.
Acum pot spune ca doar oamenii prosti pot fi fericiti, pentru ca ei nu au probleme existentiale si nu se gandesc decat la momentul prezent. Ii invidiez, sunt niste norocosi, chiar si stupizi cum sunt. Dar mai stiu ceva...nimic in lumea de azi nu poate tine la nesfarsit."

S-a ridicat de jos si mi-a aratat colectia ei impresionanta de muzica, Mi-a spus ca acesta este cel mai de pret bun al ei si ca ar regreta sa ii fie aruncat dupa moarte. Am asigurat-o ca nimeni nu ar face asta si am rugat-o sa nu se mai gandeasca la un moment atat de indepartat.
"- E greu sa te trezesti noaptea si sa te intrebi ce ar fi fost daca...? Viata inseamna alegere, iar eu am ales nefericirea." Se linistise, pusese Chopin in surdina si mi-a aratat una din cartile de pe noptiera. Vazand titlul, mi-am adus aminte ca am citit-o si i-am marturisit ca Dorian Gray a sfarsit prost.
"- Ehh, cui ii pasa ? Toti murim cumva. Important e cum traim, iar viata lui ma inspira pentru a nu ajunge ca el."
Mi-a aratat pasajul preferat din carte: " Suntem pedepsiti pentru renuntarile noastre. Fiecare impuls pe care ne straduim sa-l inabusim, ne otraveste. Nu mai ramane nimic decat amintirea unei placeri sau luxul unui regret..."
" - Asta e lectia ce nu am reusit sa o invat, dar pentru toate e un timp ales. Cum este un timp pentru razboi si altul de pace, asa este unul si pentru amintire si altul pentru uitare. Ce fericita as fi sa se poata aplica chirurgia morala din cartea lui Papini, sa se poate opera pe suflet... dar asta este deja alta discutie."

M-am bucurat sa o vad zambind si mi-a promis ca isi va reveni. Am plecat din casa ei si pe drum, mi-am amintit ca ea a zambit din suflet doar de cateva ori. Oare acum zambise din nou de complezenta? E greu de spus, dar as vrea sa cred ca a fost un zambet adevarat. Nimeni nu o poate ajuta, decat ea poate sa iasa din ceata gri ce a cuprins-o. Doar ea...


12/26/10

:X

Dansul, ca orice organism viu, se transformă şi creşte. Tot ceea ce stagnează, de fapt, nu face decât să regreseze. Aşa că suntem „condamnaţi" să mergem înainte. Şi dacă este aşa, mai bine hai s-o facem fiecare pe „limba lui", fără imitaţii sau „contre-façons". Şi fără „fasoane"...

12/22/10

One.

A mai trecut un an si de fiecare data obisnuia sa-si faca un bilant. Dorea sa retraiasca momentele frumoase si sa invete ceva din cele care o intristasera sau o facusera sa planga. In fiecare an, era singura de sarbatori si se intreba de ce. Nu simtea niciun fel de bucurie, dar zambea cand vedea naivitatea copiilor ce il asteapta pe Mos Craciun sau atunci cand asculta piese tematice semnate Nat King Cole / Elvis Presley. Zambea amar, dar in acel zambet vedeam speranta sa ca viitorul sfarsit de an va fi complet diferit. Pentre ea, Craciunul insemna iubire si era dezamagita cand simtea ca are de oferit atatea, dar nu are cui. An de an, imi spunea ca se regaseste intr-o singura piesa de Craciun: “ Blue Christmas” si ca anul acesta va fi tot in compania acesteia.

Am intrebat-o de bilantul acestui an si nu a vrut sa imi dea multe detalii. A tinut sa-mi spuna ca anul care se va incheia a stat sub semnul a doua cuvinte: greseala si iertare. I-am promis ca o voi ajuta sa vada lucrurile intr-o alta lumina, daca imi va povesti ce a trait in trecut. Acelasi zambet amar am observat pe chipul ei atunci cand mi-a declarat ca a trait toata gama de senzatii si sentimente pe care un om o poate avea, pe scurt, de la agonie la extaz si invers. Stia ca traise un an al extremelor, plin de intrebari cu putine raspunsuri, dar avea speranta ca totul se va schimba.Am intrebat-o cum vede ea schimbarea si cum se va comporta in noul an. Atunci am observat in ochii ei credinta ca tot ce va spune simte cu sufletul:

“ - Schimbarea, draga mea, incepe atunci cand iubesti cu adevarat, cu tot sufletul. Trebuie sa invat a iubi si nu e chiar atat de usor. E nevoie de grija, delicatete pentru cel care il iubesti, pentru a nu-l face sa sufere. M-am decis sa traiesc fara sa privesc in trecut si fara sa analizez mult viitorul. Am nevoie de spontenaitate pentru a fi fericita, e nevoie sa traiesti cu sufletul, nu cu creierul, cum am facut eu mereu. Trebuie sa caut orice raspuns cu sufletul si sa nu mai ma agat de efectele secundare. Am trait 20 de ani in liniste, dar acum totul va fi altfel. Anul viitor imi voi regasi calea, visele uitate, prioritatile si le voi implini fara regrete inutile. Nu am sa mai pun raul inainte si nu voi mai trai in dezamagire, cuvinte nespuse si gesturi trecute. TREBUIE sa traiesc, pentru ca nu exista alta solutie! “

Am vazut cum o lacrima i-a cazut insa repede a sters-o, spunand: “Prima lacrima de fericire!” Zambea si ochii ii straluceau asa cum nu mai vazusem, schimband melodia cu “ It`s allright with me” – Natalie Cole si invitandu-ma la dans. Printre pasii de dans, mi-a marturisit o dorinta pentru noul an: sa revina in lumea dansului, atunci cand nimeni nu se mai asteapta. Am intrebat-o cum si cand, dar mi-a zambit... “ Daca ti-as spune, nu ar mai fi secret, dar te asigur ca se va intampla.”

Am plecat fredonand versurile piesei de mai jos, zambind si eram fericita si eu, gandindu-ma la viitorul ei luminos. "L is for the way you look at me..."

12/18/10

Stillborn



O trupa ce mi-a atras atentia intr-un mod foarte placut. Recomand piesa "De ce" ; versuri si linie melodica realizate cu mult patos si profesionalism. O voce feminina rock in prim-plan cum nu exista la momentul actual in Romania.

Am fost si raman cu sufletul atasat de muzica rock, aceea de calitate. Nu as putea altfel.

Detalii despre band aici - http://www.stillbornband.ro/discografie