Cronică disc: Antarctica – "Explorers"

Antarctica este genul de trupă ce confirmă unele aşteptări o dată cu lansarea primului album “Explorers”. Sound-ul este aparte, pentru că veţi regăsi un ritm electronic în concordanţă cu beat-ul dance şi sonorităţile de new wave, synth pop şi down tempo, însă nu poate fi încadrat unui gen anume.

Materialul de faţă este unul aerisit, rafinat, ce nu posedă acele laitmotivuri sau şabloane ce ar putea plictisi, deoarece nimic nu este la întâmplare.

Ascultătorul va fi supus pe parcursul celor 11 piese unei experienţe relaxante, însă în acelaşi timp va sesiza că versurile scrise impecabil de solista Delia Opran pot uşor deconspira tenebre din mintea sa.

(“ We shouldn`t judge each other/Let the rest just talk/In life some facts are given/That`s what we learn and live/You should walk in and let the rest walk out.” – din piesa “Brother” ) Un cover interesant după Bryan Ferry la piesa “Don`t stop the dance” a fost şi prima piesă extrasă de pe album şi promovată de acest duo.

Albumul îl putem numi astfel unul universal, deşi ar putea părea inabordabil sau prea profund la prima vedere. Vă asigurăm că farmecul personal este imprimat în fiecare piesă, creionând aspiraţia celor doi componenţi către zonele spiritualităţii elevate.

Încadrat de tempouri diverse, întregul arsenal cu reverberaţii mai mult decât plăcute fac din acest album unul de factură psihologică, cu un concept bine definit în spate, în care accentul este pus pe introspecţie, regăsire de sine şi meditaţie.

Videoclipul la piesa “Pase magice”a fost filmat în unul dintre cele mai frumoase locuri din România, Munţii Bucegi, promovând astfel reîntoarcerea fiinţei umane către natură.

Antarctica a fost înfiinţată în 2009 în formula Delia Opran (voce) şi Ciprian Lemnaru (keyboards & electronics), iar în concerte îl veţi regăsi şi pe Tudor Scânteie la chitară. Delia şi Ciprian fac parte din vechiul proiect Insound şi îşi denumesc muzica actuala drept una experimentală.

Informaţii despre trupă găsiţi aici: http://www.musicantarctica.com/, iar noul single “Little Red Dress”poate fi votat în continuare în cadrul emisiunii Radio Top Show de la radio Guerrilla. http://www.radioguerrilla.ro/top-show.

Blue Pulse redeschid seria de concerte GuerriLIVE

În această seară, la emisiunea moderată de Bogdan Şerban, şi-au făcut apariţia patru tineri (Dan Stoica – vocal, chitară; Alex Ciacoi – claviaturi, voce; Tudor Rotăruş – bass; Cristi Chinezu’ Constantin – tobe), ce formează din iunie 2010 trupa de rock Blue Pulse.

Numele formaţiei vine de la Pulse (numele unui album Pink Floyd) şi Blues (unul din genurile de muzică preferat al membrilor), printre favoriţii lor numărându-se şi The Beatles, Jimi Hendrix, Nina Simone sau Deftones.

Trupa a cântat până acum la Festivalurile Club A, Stufstock, Posada Rock şi sunt mai cunoscuţi o dată cu participarea la Concursul “Rock Your High School”, organizat de trupa Byron, unde au şi câştigat premiul special Radio Guerrilla. Au susţinut reprezentaţii şi în deschidererea unor trupe precum Cargo, Zob sau Mike Godoroja & Blue Spirit.

Interesant este că Dan, Alex şi Tudor au 16 ani, iar Cristi 17 ani, basistul Tudor activând în prezent şi în band-ul Electric Fence.

După ce veţi depăşi bariera de uimire că la vârsta aceasta, tinerii se dedică artei, veţi începe să îi admiraţi de la primele acorduri. Ei au în repertoriu piese cu versuri mature ce ajung din mediul în care se propagă pe timpanul ascultătorilor mult timp de la difuzare.

Astfel, cei patru au reuşit să îşi creioneze deja un manifest sonor prin versuri ce îndeamnă la renunţarea unor măşti sociale ce le purtăm adeseori.

Din playlist au făcut parte piesele: “St. Tropez” ( versuri de Mircea Dinescu), “Ajutor social”, “Raze”, “Azi cerul”, “Balada”, “Suspiciuni”, dar şi un cover după unul dintre preferaţii lor, Jimi Hendrix – “Voodoo Child”.

Ne-am bucurat să ascultăm clar individualitatea fiecărui instrument în parte, cu partituri bine definite şi melodii în tempouri diverse, astfel că le prevedem o carieră de headlineri pe scenele din România şi chiar din afara ei.

Lunea viitoare veţi asculta un solist iubit de pe scena genului hip-hop din ţară, iar noi vă vom ţine la curent cu impresii legate de actul său artistic.

http://werock.ro/blue-pulse-au-redeschis-seria-de-concerte-guerrilive/

Break

Dispariţie

Încă o legendă a muzicii internaţionale s-a stins astăzi din viaţă. Etta James, câştigătoare a şase premii Grammy, a murit la vârsta de 73 de ani, din cauza complicaţiilor de sănătate.

“Este o pierdere îngrozitoare pentru familie, prieteni şi iubitorii muzicii ei din toată lumea. A fost o cântăreaţă adevărată, iar muzica ei sfida conceptul de categorie”, a declarat impresarul său.

Etta James era iubită pentru vocea sa caldă şi gravă, încadrată într-un registru contralto excepţional.

Solista este inclusă în Rock & Roll Hall of Fame în anul 1993, The Blues Hall of Fame în 2001 şi The Grammy Hall of Fame, în 1999 şi 2008.

Printre cele mai cunoscute piese ale ei se numără : "Dance With Me, Henry", "Tell Mama", "I'd Rather Go Blind" sau “All I Could Do Was Cry”.

Cea mai celebră melodie a sa vă rămâne cu siguranţă “At Last”, care a fost preluată de alte nume mari ale muzicii şi va reprezenta un fel de testament inestimabil lăsat în urmă de Etta James.

2.0.1.2.

Un viitor hit semnat Electric Brother & Junkyard este acum disponibil in online. Producătorul de muzică electronică Electric Brother, pe numele său real Cristian Ştefănescu, a lansat în noaptea de revelion la radio Guerrilla, colaborarea sa cu Junkyard, solistul R.O.A.

Piesa se numeşte “2.0.1.2” şi se poate asculta de astăzi în două variante: cea care este în heavy-rotation perioada următoare la radio şi poate fi votată în emisiunea TopShow, dar şi varianta remixată de Cezar ( Junkyard).

Va lăsam să savuraţi piesa mai jos şi vă anunţăm că puteţi asista în această seară la concertul lui Electric Brother din Golf Planet.

http://werock.ro/nou-electric-brother-junkyard-2-0-1-2/

J.Edgar

Filmul de faţă este unul de o factură emoţională evidentă, dacă privim strict faptul că este povestită viaţa unui om, însă nu a unui individ oarecare, ci a unui personaj deosebit de influent şi puternic, J. Edgar Hoover. Acesta a pus adevăratele baze ale FBI-ului şi a arătat cât de importantă este lupta împotriva oamenilor care nu au scrupule, principii de viaţă sau frică de justiţie. Hoover a devenit cel mai puternic om din culisele scenei politice a Statelor Unite ale Americii, ce a rezistat schimbării a opt preşedinţi şi desfăşurării a trei războaie.

Pelicula este excepţională, Clint Eastwood accentuând genial punctele puternice şi slabe ale personajului principal interpretat de Leonardo DiCaprio. Actorul este magnific într-adevăr şi putem afirma că a realizat, în sfârşit, rolul maturităţii sale, pentru care, mai mult ca sigur, va primi un premiu Oscar în acest an.

Clint declara despre Leo la moment dat: "Ştiam că acest rol va fi dificil, atât mental cât şi fizic, dar el a fost foarte dăruit şi cred că asta se vede în interpretarea să. Este foarte inteligent şi îi place să joace roluri atipice care îi solicită imaginaţia.”

Edgar Hoover a fost un patriot, un om care s-a dăruit cu totul cauzei ţării sale, viaţa sa fiind o sursă de inspiraţie, deşi vă rămâne învăluită în mister în multe aspecte.

Filmul nu este unul strict biografic, este unul în care accentul este pus pe relaţii, principii de moralitate şi adevăr. Construit în jurul unui caz principal, cel al răpirii băiatului unui cunoscut aviator, Charles Lindbergh, proiecţia evoluează şi ne arată cât de grea a fost prinderea răufăcătorului, această investigaţie aducând cu sine perfecţionarea serviciului FBI, sub atenta îndrumare a lui Hoover.

Naomi Watts (secretara apropiată a lui Hoover), Judi Dench (mama sa) şi ceilalţi actori realizează partituri demne de aplauze la scenă deschisă.

Vă recomandăm să mergeţi la cinema pentru vizionarea acestui pelicule, care v-ar putea încânta şi pune pe gânduri deopotrivă. Noţiuni precum ambiţia de a reuşi şi a lăsa ceva în urmă, caracterul demn de invidiat al unui om şi inteligenţa regizorului fac din “J.Edgar” un film de văzut cu luciditate şi pasiune.

http://werock.ro/recomandare-j-edgar/

Me oh my

Oh sister
What's wrong with your mind?
You used to be so strong and stable
My sister
What made you fall from grace?
I'm sorry that I was not there to catch you...

What have the demons done?
What have the demons done?
With the luminous light that once shined from your eyes
What makes you feel so alone
Is it the whispering ghosts
That you feared the most
But the blackness in your heart
Won't last forever
I know it's tearing you apart
But it's a storm you can weather

Oh sister
Those lines etched in your hands
They're hardened and rough like a road map of sorrow
My sister
There is a sadness on your face
You're like a motherless child who's longing for comfort
What's running through your veins
That's causing you such pain?
Does it have something to do with the pills they gave to you?
What is eating at your soul?
Was it the whispering ghosts that left you out in the cold?

But the blackness in your heart
Won't last forever
I know it's tearing you apart
But it's a storm you can weather...

Oh sister
My sister.

2 Against 1

Cum pot fi cateva piese atat de frumoase, perfecte, desavarsite and so on... Si cum reuseste albumul "Rome" compus de Danger Mouse si italianul Daniele Luppi sa ma incante atat de mult... si ce as putea sa mai spun despre Norah Jones si fenomenul Jack White...I`m glad they are born in these times.

Aici am gasit un interviu sublim...recomand sa fie savurat cand albumul se afla pe repeat...

"Can't we be / Like the season's trees /Changeably/Just not so easily..."

VCMG

După ce vă anunţam la finalul lunii noiembrie de primul EP al celor doi muzicieni ( “Spock”), acum a venit timpul să aflaţi că aceştia pregătesc un al doilea EP (“ Single Blip”), dar şi un album inedit ce se va numi “Ssss”. Acest material a fost creat prin e-mail, cei doi lucrând în studiouri separate.

Vara trecută, Gore declara că proiectul “este ceva diferit, de aceea nu am vorbit despre el. A fost mai mult pe bază de e-mail şi transfer de date. Este ceva cu totul diferit, fără voce, doar instrumental”.

“Ssss” a fost mixat şi masterizat, urmând să fie lansat pe data de 13 martie la casa independentă Mute Records. Tracklist-ul este următorul:

1. “Lowly”
2. “Zaat”
3. “Spock”
4. “Windup Robot”
5. “Bendy Bass”
6. “Single Blip”
7. “Skip This Track”
8. “Aftermaths”
9. “Recycle”

Aşteptăm cu interes acest material ce va reprezenta o surpriză pentru fanii Depeche Mode şi nu numai.

http://werock.ro/noul-album-scris-de-martin-gore-si-vince-clarke-apare-pe-13-martie-2012/

Respiro

WeRock.ro. - Proiectul ce îmi "hrăneşte" sufletul de fericire şi îmi dă sentimentul utilităţii.

http://toca.wordpress.com/2012/01/10/cum-si-de-ce-a-inceput-bine-werock-ro/

La Vida De Los Peces

Filmul de faţă este unul mai mult decât special şi de aceea ţinem să vi-l propunem. Este genul de peliculă pe care o veţi vedea cu sufletul şi nu veţi observa o desfăşurare mecanică a acţiunii. Povestea se desfăşoară în câteva ore, cu un personaj principal Andrés (Santiago Cabrera), care îşi sondează trecutul şi prezentul pentru a da o nouă şansă viitorului. Trăind în Germania de 10 ani, el revine în Chile, ţara sa natală, ca pentru a-şi lua rămas-bun înainte de a se muta definitiv la Berlin.

La o petrecere, tânărul se întâlneşte cu toţi vechii prieteni pe care nu i-a mai văzut de atâta timp. Toţi sufereau după pierderea unui bun amic, eveniment care l-a determinat pe Andrés să fugă din Chile. Momentul culminant este apariţia lui Beatriz ( Blanca Lewin), singura femeie pe Andrés a iubit-o, însă din anumite motive, cei doi s-au despărţit, în ciuda sentimentelor ce îi legau. Filmul este o rememorare a greşelilor din trecut, într-o nuanţă melodramatică, totul desfăşurându-se lent, pe un fond sonor adecvat.

Titlul filmului este cum nu se poate mai potrivit, o parte dintre conversaţiile acestora desfăşurându-se lângă un acvariu cu peşti, simbolizând trăirile şi sentimentele ce nu mai pot fi împărtăşite, ci doar regretate. Este emoţionant de privit dialogul dintre cei doi, fiind de fapt o poveste universală despre fericire şi tristeţe ,acceptare şi renunţare, alegeri şi compromisuri.

Producţia chiliană este nominalizată la premiile Oscar pentru cel mai bun film străin, câştigând deja premiul Goya pentru cel mai bun film hispano-american şi vă poate oferi o ocazie de a înţelege propriile momente importante din existenţă şi a vă alunga anumite amintiri.

În cinematografe îl puteţi viziona începând cu data de 13 ianuarie.

http://werock.ro/recomandare-la-vida-de-los-peces-the-life-of-fish/

"From The Sky Down”

Istoria unui album legendar şi a unei formaţii geniale...

Documentarul de faţă este o mărturie istorică şi muzicală a unuia dintre cele mai iubite trupe din întreaga lume, U2.

“From The Sky Down” îi înfăţişează pe cei patru membri întorcându-se în studiourile Hansa din Berlin, fosta sala de bal a naziştilor, unde au înregistrat în 1991 discul “Achtung Baby” ( printre cei care au realizat materiale aici se numără şi Depeche Mode, Iggy Pop sau David Bowie ). În proiecţie veţi asista la rememorarea procesului de creaţie a unor piese care şi-au scris apoi singure istoria.

Merita să ştiţi că la începutul anilor `90, band-ul irlandez era într-o perioadă de renaştere şi reinventare, asemeni oraşului Berlin. Titlul ales documentarului este potrivit, deoarece fiecare spectator va sesiza cât de greu a fost pentru componenţi să se menţină sus, în ciuda criticilor şi problemelor existenţiale. Mentalitatea cu care formaţia a pornit la drum a fost din start una câştigătoare, aceea că nu-şi pot permite să facă greşeli, deoarece în artă nu ai nevoie de reţete pentru a deveni un fenomen.

Astfel, suntem invitaţi în universul U2, primind răspunsuri la fiecare gând ce ne încearcă privind măreţia şi demnitatea unor genii. Bono afimă că întotdeauna a avut aceste melodii în minte, însă nu a găsit abilitatea să le scrie la 8-9 ani, iar pentru el casa bunicii era asemeni unei catedrale, acolo găsindu-se un pian.

Cu sfaturile celor mai buni oameni din industrie, Brian Eno, Daniel Lanois şi renumitul fotograf Anton Corbijn ( cel care le-a pozat “cântecele şi emoţiile” ), membrii trupei au învăţat rapid cum să fie o trupă de stadion şi nu doar una de arenă.

Problemele au fost prezente, fiind cauzate de dorinţa constantă de perfecţiune şi de isteria americană la adresa lor. La un moment dat, deveniseră proprii lor duşmani, iar publicitatea excesivă, oboseala turneelor şi laudele i-au făcut să acumuleze tensiune şi numeroase întrebări. De aici, a venit puterea de a compune altfel prin cooperare, cum nu o mai făcuseră, cu ritmuri electronice ( recunosc că s-au lăsat inspiraţi de Kraftwerk sau Joy Division), distorsionări agresive şi multă improvizaţie, asumându-şi la acel moment un risc. Ruptura lui The Edge de soţia sa, le da tuturor o scăpare şi un refugiu în Berlin, unde îşi găsesc identitatea spirituală.

Pentru “One”, Bono consideră că inspiraţia a venit în mod rapid printr-o sclipire divină, piesa conturând un sound dulce-amar pe versuri de neuitat.

Aşadar, Bono & Co. au privit în viitor şi au ştiut ce vor să devină şi ce au de spus prin “Achtung Baby”. Materialul discografic a debutat pe locul întâi în US Billboard 200 Top Albums şi include 5 single-uri care s-au bucurat de succes internaţional. Albumul s-a vândut în 18 milioane de exemplare şi a primit un premiu Grammy în 1993.

Începând cu data de 24 ianuarie va fi disponibil în magazine documentarul ”From The Sky Down”, regizat de David Guggenheim, sub formă de DVD sau în format Blu-Ray , dar va putea fi achiziţionat ş în varianta digitală.

Pelicula a avut premiera la Festivalul de Film de la Toronto din 2011 şi vă asigurăm că o dată vizionată, va reuşi să vă schimbe percepţia despre muzică şi felul în care se compune.

http://werock.ro/review-istoria-u2-from-the-sky-down-povestea-unui-album-legendar-si-a-unei-formatii-geniale/

And the winners are...

Băieţii de la Şuie Paparude au un nou motiv de mândrie. Clipul lor la piesa “ Moartea Boxelor” a câştigat premiul la secţiunea de videoclip din cadrul festivalului “Filmul de Piatra “, avându-i ca regizori şi scenarişti pe Anton Groves, Damian Groves şi Adrian Agheniţei, cel din urmă fiind responsabil şi pentru videoclipurile “Soundcheck” şi “Cea mai bună zi”.

Piesa “Moartea Boxelor” s-a aflat timp de 2 luni în TopShow Radio Guerrilla, ocupând timp de 2 săptămâni locul 1, fiind singura piesă instrumentală care a ajuns în această poziție în istoria topului. De asemenea, “Moartea Boxelor” se află pe locul 9 în TopShow 40 Radio Guerrilla pe anul 2011.

La categoria de clipuri au mai fost nominalizaţi, printre alţii, cei de la Subcarpaţi cu “Ţa, Ţa, Ţa, Căpriţa, Ţa”, The Mono Jacks cu ” Woman”, FurioSnails – “Blue Passports”, dar şi pe cei de la Toulouse Lautrec cu “Yesman” în regia lui Vlad Petri.

Festivalul din Piatra Neamţ, iniţiat de regizorul Andrei Dăscălescu, a inclus filme din România şi Republica Moldova, iar jurizarea a fost făcută de Ana Ularu, Andi Vasluianu, Irina Margareta Nistor, Aurelian Nica, Virgiliu Mărgineanu şi Ticu Lăcătuşu.

http://werock.ro/un-altfel-de-videoclip-suie-paparude-moartea-boxelor/
http://lavinia17.blogspot.com/2011/12/clasament-2011.html

Metallica

Cea mai cunoscută trupă de heavy-metal din lume va lansa un film 3D. Informaţia a fost confirmată pe site-ul oficial al formaţiei, pelicula aflându-se în primele faze ale producţiei. Aceasta va fi lansată în 2013, iar filmările vor fi conduse de Charlotte Huggins, una dintre cele mai prolifice producătoare de filme din America.

Metallica rămâne un nume greu de contestat în istoria muzicii, mai ales că “The Black Album” este cel mai bine vândut album al ultimilor 20 de ani. Trupa a reuşit astfel să vândă din 1991 până acum 53.170.000 de unităţi din întreaga discografie, clasându-se pe locul patru în America.

Mai jos puteţi asculta una dintre cele mai cunoscute balade rock scrise de solistul trupei, James Hetfield:

Comeback

Band-ul englez Sugababes, format la finalul anilor `90 din Keisha Buchanan, Siobhán Donaghy şi Mutya Buena, a cunoscut perioade de glorie şi decădere, iar acum, din informaţiile sosite pe agenţiile de presă, cele trei interprete au decis să imprime noi piese împreună.

Fetele vor înregistra un nou material sub egida casei de producţie Xenomania, cea care a asigurat albume şi pentru Girls Aloud, Kylie Minogue sau Pet Shop Boys. Se pare însă că fetele nu se vor putea relansa sub numele de Sugababes, această titulatură însemnând în prezent trupa formată din Heidi Range, Amelle Berrabah şi Jade Ewen ( cu toate că Mutya a câştigat unele drepturi ce îi permit să folosească numele formaţiei în continuare ).

Mutya Buena este cea care şi-a convins fostele colege să intre din nou în studio, deşi Keisha are în acest moment o carieră solo ce include apariţii alături de Jay Sean.

Buchanan a dezvăluit faptul că lucrează alături de componente cu rapperul Professor Green, replicând pe Twitter: "Hanging out in the studio with Professor Green and two lovely ladies with bags of talent."

Rămâne de văzut ce surprize ne vor aştepta din partea fetelor, însă până atunci vă lăsăm să urmăriţi single-ul de debut al acestora, care a intrat pe poziţii înalte în clasamentele muzicale de la aceea dată :

Woodkid

Poate multora dintre voi nu le spune nimic numele de scenă sub care îl veţi regăsi pe Yoann Lemoine, artistul francez care a produs videoclipuri pentru Moby, Katy Perry şi cel mai recent despre care v-am povestit “Born To Die”, al cântăreţei Lana Del Rey.

Acesta şi-a propus anul trecut să creeze muzică şi a optat pentru genul indie combinat cu electronic, astfel că a lansat deja primul său EP numit “Iron”. Am avut ocazia să primim acest material şi să înţelegem mai mult din personalitatea interpretului.

“Iron” este şi piesa care a beneficiat de un videoclip grandios ce a strâns până în prezent 9 milioane de vizualizări, fiind prezentă pe coloana jocului “Assassin's Creed: Revelations”, dar şi în heavy-rotation la Radio Guerrilla. Compoziţia îndeamnă spre întoarcerea către spiritul ancestral, fiind excelent punctat ritmic. Tot acest scurt EP conceptual ce conţine 4 piese este foarte tehnic, dar în acelaşi timp echilibrat, astfel că melodicitatea şi sentimentul dramei sunt prezente. Tempourile pe care Woodkid le abordează sunt diverse, întreg discursul sonor reuşind să captiveze orice ascultător preţ de câteva minunte.

Yoann a cântat alături de Lana în New York şi se pregăteşte să lanseze primul său album intitulat “The Golden Age".

Noi credem că acest artist va avea un cuvânt greu de spus în muzica actuală, pe partea de regie, dar şi ca intrepret solo, reuşind deja să construiască un liant afectiv între el şi public.

http://werock.ro/profil-de-artist-woodkid/

Cronică album: Snow Patrol – “Fallen Empires”

Snow Patrol este genul de trupă care rămâne fidelă genului de muzică abordat la începuturi şi mai ales felului de a compune, cu afectivitate şi o anume eleganţă.

Materialul de faţă este al şaselea album de studio al formaţiei irlandeze, tara de unde îşi are originea şi U2, un band ce i-a influenţat în mod categoric şi pe cei de la Snow Patrol. Produsul a fost înregistrat în Malibu, Los Angeles, Hollywood şi Londra, toate textele purtând semnătura solistului Lightbody.

“Fallen Empires” îl putem încadra unui mix de genuri, pornind de la post-britpop, continuând cu alternative, electronic sau indie. Acesta evoluează timp de o oră şi ne poartă într-o lume de sondare a subconştientului, prin baladele scrise pentru pian sau prin cântecele sincere ce aparţin exclusiv pop-ului: “This Isn’t Everything You Are”, “ The Garden Rules” şi “Those Distant Bells”.

Amprenta vocală uneori previzibilă a solistului Gary Lightbody, cel care a fost denumit de revista Q Magazine drept unul dintre artiştii secolului, face din acest album unul de stare, în care emoţia este la cote înalte şi unde sensibilitatea rămâne prezentă în fiecare piesă. Euforia este resimţită prin numeroase metafore: “You can see the road ahead in your dreams/ The engine's more a sigh than a scream/ Your ghosts look more like angels from there” din “The Symphony”.

“I'll Never Let Go” aduce puţin la linia melodică cu "Transmission” de la Joy Division, însă băieţii şi-au dus creaţia la un alt nivel, de aceea putem să spunem că este şi preferata noastră de pe album, el fiind încheiat printr-un aranjament orchestral sublim sub numele de “Broken Bottles Form A Star”.

În România, albumul este sub licenţa Universal Music, iar în interiorul acestuia veţi regăsi un mesaj aparte: “Mums and Dads of the world, be patient with your children”. Ascultaţi albumul şi vă veţi încărca chiar şi cu răbdare, însă mai ales cu sensibilitatea specifică trupei.

http://werock.ro/cronica-album-snow-patrol-fallen-empires/

OCS

Un moment live, 3 piese : "Razna", "Cine e de vină" şi "Oda"... Prima este un imn al timpului pe care îl trăim...agitat, în care nu mai avem timp de suflet şi ne preocupăm de lucrurile care nu sunt importante....

Recunosc, mi-e dor de un concert OCS şi astept cu drag ziua de 15 Martie. http://www.facebook.com/events/223756411023472/

Până atunci, câteva poze de la Aniversarea Radio Guerrilla şi momentul aferent.

Shady Love

Scissor Sisters dă startul noului an prin melodia “Shady Love”. Piesa de faţă a fost scrisă de producătorul german de muzică electronică Alex Ridha, cunoscut sub numele de Boyz Noise. Aceasta beneficiază şi de aportul tinerei speranţe a genului rap, Azealia Banks, care intepretează alături de trupă.

Clipul a fost lansat astăzi exclusiv pentru New Musical Express, fiind regizat de Hiro Murai, cel care şi-a pus amprenta şi pe videoclipurile: “Airplanes” ( B.O.B. & Hayley Williams ) sau “DJ Got Us Falling In Love Again” (Usher & Pitbull ).

Melodia va face parte din al patrulea album de studio al band-ului american şi va fi disponibilă spre download oficial la data de 12 februarie. Trupa se numară printre preferatele mele, am mai scris despre ea aici. Astept să vină la un moment dat în România sau măcar în apropiere...

http://werock.ro/clip-nou-scissor-sisters-da-startul-noului-an-cu-shady-love/

X Factor De Romania

Probabil ca nu ar trebui sa mai scriu despre un asemenea "show", pentru ca poate nu conteaza si nimeni nu ar intelege..dar, simt ca am datoria morala.

Astazi, cel care a castigat acest spectacol a fost un individ pe nume Andrei Leonte. Nu imi sta in fire sa folosesc termeni duri, dar stiu ca trebuie sa sanctionez oamenii care si-au gresit vocatia. Acest baiat nu avea niciun motiv sa treaca de auditii, iar acum sa castige. Motivatia este simpla: lipsa unei voci care sa se preteze pe scena artistica de clasa.

Mihai Morar, un "muzician" cu acte in regule si un "om de radio de succes", excelent evocat in articolul postat aici , si-a oferit suportul catre acest copil, care nu are de fapt nicio vina. Din pacate, in Romania majoritara nu se cauta talentul, vocea, ci lucrurile ieftine, efemere, care nu te ating si care nu au nicio substanta. Mi-e greu sa inteleg cum Tudor Chirila a putut sa sustina acest baiat, imi este imposibil sa inteleg cum ne place sa ne batem joc de oamenii de valoare si le inchidem drept in fata o sansa spre afirmare.

Alin Vaduva, despre care am mai scris aici, este un artist cu o valoare inestimabila, asemeni lui Iulian Vasile, un adevarat om nascut pentru a fi pe scena si a incanta audienta, ambii cu timbre usor de recunoscut si iubit, cu feluri interesante de a intepreta diferite partituri. Fiecare dintre cei doi merita sa castige marele premiu in aceasta seara, care nu tinea strict de bani, ci de acel imbold care le-ar fi deschis mai multe usi.
Regret ca oamenii nu se trezesc din aceasta mizerie promovata in audiovizual, ca nu deosebesc valoarea de pseudovaloare, ca nu judeca mai mult cu sufletul si se lasa usor influentati sau manipulati. Culmea, aseară R.O.A. a cântat Sonata, dar puţini au înţeles se pare mesajul... "liposucţiile pe timpan" sunt din ce în ce mai dese...

Mi-e jena ca vocile adevarate se vor pierde pentru ca nimeni nu este dispus sa investeasca intr-un produs de calitate, ci se merge pe ideea de ieftin si profitabil. Probabil ca in tara asta sunt oameni asemeni piesei interpretate de Alin intr-o gala atunci cand, desi nu avea voie sa cante, a facut-o mai frumos ca niciodata: "Ordinary people", indivizi marunti, mici, comuni, aroganti, superficiali, care prin alegeri distrug si se autodistrug. Trist ca mediocritatea este vazuta drept o virtute...

Mult de scris si degeaba cu siguranta... Intr-o tara cu valori morale din ce in ce mai putine, aceea vorba se adevereste:" Lume multa, oameni putini." Putini, dar valorosi...asemeni lui Alin si lui Iulian, doua nume despre care sper ca voi mai auzi si pe care mi-as dori sa le ascult peste ani in reprezentatii cu casa inchisa, iar apoi sa le iau interviuri... Maybe I`m just a dreamer, but...