I watch you rise, I watch you fall while I am standing with my back against the wall.
4/28/11
Truth
Multi dintre cei ce se pretind oameni simt nevoia sa impartaseasca cu lumea din exterior atunci cand se simt fericiti. Consider ca este stupid sa ne punem viata personala pe tapet si sa promovam o iubire inexistenta, de recuperare, sau de rodaj cum bine amintea Beigbeder...
Cei mai slabi simt nevoia sa se insele si sa se minta ca sunt fericiti cand de fapt, adevarul este cu totul altul. Se tem de acesta, se pierd in fata oamenilor ce i-au vazut cum sunt ei in spatele mastilor si in mod pur instinctiv, vor sa-i inlature.
Animalic, pe retelele de socializare sau in ziare, ne agaseaza cu poze din lumea lor "perfecta" si asteapta comentariile pozitive din partea presupusilor prieteni. Nu stiu sa-si gestioneze viata personala pentru ca niciodata nu au avut una si din moment ce este personala, de ce simt ca trebuie sa arate cat sunt ei de impliniti ? Oamenilor le place sa insele, sa se insele, sa joace teatru, uitand ca tocmai aceasta atitudine subliniaza cat de falsi sunt si perversi, in ultima instanta.
Se dau de gol cu lipsurile sufletesti ce le au si cu frica lor de singuratate...mai ales atunci cand destainuie amanuntele din viata personala, acel om de langa ei nu le mai apartine, este al lumii acum...
Ei cred ca iubirea nu are legatura cu sufletul, ci doar cu trupul si instinctele, adica cu cea mai de jos treapa a existentei. Usor manipulabili, usor de mintit de catre ceilalti, plini de orgolii ranite din copilarie, cu un egoism dus la extrem, acesti indivizi ma provoaca sa-i dispretuiesc si sa-i compatimesc deopotriva.
Interesant este ca atunci cand se despart, acuza banala nepotrivire de caracter si desigur...incearca sa culpabilizeze lumea si sa creada ca cei din afara sunt vinovati pentru despartirea survenita in mod normal. Din nou, se afla intr-o eroare pentru ca nu inteleg ca nu pot exista la nesfarsit minciuna, falsitatea si penibilul.
Niciodata nu vor intelege ca sexualitatea este un fenomen biologic simplu, ce nu merita maximul de atentie. Nu stiu ca dragostea mai are doua dimensiuni: psihologica si spirituala. Asa ca, acestia isi folosesc sexualitatea reprimata la nesfarsit si se mira ca nu pot depasi stadiul larvar, comun speciilor inferioare lor, teoretic...
Isi descarca furiile pe moment, se folosesc in mod constient de celalalt, dar nu observa ca in ei se acumuleaza otrava, pasiuni nespuse si frustrari dureroase.
Nu putem stapani omul de langa noi si multi nu inteleg ca viata este atat: flux-reflux. Cand vor intelege, poate vor gasi dimensiunea spirituala a dragostei, vor incerca sa o fereasca de ochii celorlalti si o vor trai fara jumatati de masura.
Fericirea este o arta, deci exista putin artisti...pentru a fi nefericit, nu-ti trebuie prea mult, chiar si prostii sunt nefericiti.
Am inceput sa caut adevarul, sa iubesc fara sa cer ceva in schimb, traiesc totul intens si merg mereu mai departe. Nu ma impiedic de obstacole false sau de animale mici care stau la panda, le fentez cu delicatete, pasind cu zambetul pe buze pe un drum in a carui destinatie ma incred in totalitate.
"I want to be what you never became. "
Cei mai slabi simt nevoia sa se insele si sa se minta ca sunt fericiti cand de fapt, adevarul este cu totul altul. Se tem de acesta, se pierd in fata oamenilor ce i-au vazut cum sunt ei in spatele mastilor si in mod pur instinctiv, vor sa-i inlature.
Animalic, pe retelele de socializare sau in ziare, ne agaseaza cu poze din lumea lor "perfecta" si asteapta comentariile pozitive din partea presupusilor prieteni. Nu stiu sa-si gestioneze viata personala pentru ca niciodata nu au avut una si din moment ce este personala, de ce simt ca trebuie sa arate cat sunt ei de impliniti ? Oamenilor le place sa insele, sa se insele, sa joace teatru, uitand ca tocmai aceasta atitudine subliniaza cat de falsi sunt si perversi, in ultima instanta.
Se dau de gol cu lipsurile sufletesti ce le au si cu frica lor de singuratate...mai ales atunci cand destainuie amanuntele din viata personala, acel om de langa ei nu le mai apartine, este al lumii acum...
Ei cred ca iubirea nu are legatura cu sufletul, ci doar cu trupul si instinctele, adica cu cea mai de jos treapa a existentei. Usor manipulabili, usor de mintit de catre ceilalti, plini de orgolii ranite din copilarie, cu un egoism dus la extrem, acesti indivizi ma provoaca sa-i dispretuiesc si sa-i compatimesc deopotriva.
Interesant este ca atunci cand se despart, acuza banala nepotrivire de caracter si desigur...incearca sa culpabilizeze lumea si sa creada ca cei din afara sunt vinovati pentru despartirea survenita in mod normal. Din nou, se afla intr-o eroare pentru ca nu inteleg ca nu pot exista la nesfarsit minciuna, falsitatea si penibilul.
Niciodata nu vor intelege ca sexualitatea este un fenomen biologic simplu, ce nu merita maximul de atentie. Nu stiu ca dragostea mai are doua dimensiuni: psihologica si spirituala. Asa ca, acestia isi folosesc sexualitatea reprimata la nesfarsit si se mira ca nu pot depasi stadiul larvar, comun speciilor inferioare lor, teoretic...
Isi descarca furiile pe moment, se folosesc in mod constient de celalalt, dar nu observa ca in ei se acumuleaza otrava, pasiuni nespuse si frustrari dureroase.
Nu putem stapani omul de langa noi si multi nu inteleg ca viata este atat: flux-reflux. Cand vor intelege, poate vor gasi dimensiunea spirituala a dragostei, vor incerca sa o fereasca de ochii celorlalti si o vor trai fara jumatati de masura.
Fericirea este o arta, deci exista putin artisti...pentru a fi nefericit, nu-ti trebuie prea mult, chiar si prostii sunt nefericiti.
Am inceput sa caut adevarul, sa iubesc fara sa cer ceva in schimb, traiesc totul intens si merg mereu mai departe. Nu ma impiedic de obstacole false sau de animale mici care stau la panda, le fentez cu delicatete, pasind cu zambetul pe buze pe un drum in a carui destinatie ma incred in totalitate.
"I want to be what you never became. "
4/27/11
4/25/11
You Gotta Go There To Come Back.
I'll drink another drink for you
One, two, three, four, five, once I drank a fish alive
I'll drop another pill for you
Six, seven, eight, nine, ten, did it before, I'll do it again
I'll tell another joke for you
Did you hear the one about the one that looks like you
I'll sleep with sleep arounds for you
Why don't you scratch my back and chew the tongue I chew
I'm alright
I'm alright
I'll tell another lie for you
Tell you what you wanna hear, but that don't make it true
I'll wear another smile for you
That way you know I'm fine, and having fun with you
I'll draw another line for you
That way you know I'm hip, that way you know I'm cool
I'll smoke another smoke for you
I'll blow back in your mouth and you can blow back too
I'm alright
I'm alright
You gotta go there to come back
I'll take another punch for you
Tie my hands behind my back, that way you cannot lose
I'll make another pound for you
So you can drive your motor car, and drive you to the moon
I'm alright
I'm alright
You. Me. Us. Free... we're alright, alright
Love. Pain. Hate. Rain... we're alright, alright
Give. Take. Time. Place... we're alright, alright .
4/24/11
Suflete...
Cel mai frumos lucru ce il poti face in viata este sa daruiesti, fara sa astepti ceva in schimb.
Copii din comuna Glodeanu au nevoie de ajutorul nostru, al celor care avem tot ce ne este necesar.
Doar prin gesturi mici putem schimba vieti de copii nevinovati.
http://copiiidinglodeanu.blogspot.com/
Copii din comuna Glodeanu au nevoie de ajutorul nostru, al celor care avem tot ce ne este necesar.
Doar prin gesturi mici putem schimba vieti de copii nevinovati.
http://copiiidinglodeanu.blogspot.com/
4/22/11
" I miss you most of all when autumn leaves start to fall. "
Mi-am amintit de ce si cum spuneau latinii demult: " Vanitas vanitatum et omnia vanitas..."
Chiar asa simt acum, intr-o zi trista, cand mi-am readus aminte si de El...de marele Florian Pittiş si de cat de dor imi va fi pana la sfarsitul zilelor mele de el... Insa, zambesc... Stiu ca ne vom intalni intr-o frumoasa zi.
4/21/11
Cause I'm the one who waits for you...or are you unforgiven too ?
Cat de greu este sa fim noi insine fara sa ne ascundem dupa masti sociale si sa jucam teatru ? De ce nu putem sa traim cu adevarat, fara sa ne gandim la consecintele faptelor noastre ? De ce trebuie mereu sa analizam si sa simtim cu creierul si nu cu sufletul ? De ce ne mintim pe noi si pe cei din jur, ajungand sa traim cu pasiuni nespuse si regrete inutile ? Cat de greu este sa fim Oameni ? Greu da...dar nu imposibil.
Desi as putea sa dau vina pe societatea ipocrita in care ne-am invatat sa traim, inteleg ca nu aceasta este principalul vinovat pentru viata nefericita si fara sentimente in care traim. Noi avem vina ca nu putem fi reali si a ne comporta normal, indiferent cum este lumea din jur. Ne complacem in mediocritate si atunci cand fericirea vrea sa ne cuprinda, o alungam din frica stupida ca nu va dura mult.Am uitat ca nu numarul de ore este important, ci calitatea fiecarei secunde din aceea ora.
Am trait ani intregi plin de tristete si de cateva ori sufletul a atins perfectiunea, fericirea si absolutul... acele dati in care nu stii ce se intampla exact cu tine, dar pentru care ai da orice sa le retraiesti. Acest dor mi-a spus ca atunci m-a cunoscut cu adevarat si ca am fost eu.
Mandria, orgoliul, rautatea ne insotesc pas cu pas si infruntam orice si pe oricine cu ajutorul lor...sau asa credem pe moment, cand de fapt doar noua ne facem rau. Am devenit rationali cu sentimentele, superficiali cu fiecare traire si orice emotie reala o ascundem de ceilalti pentru ca acestia sa nu o considere o slabiciune.
Uitam ca trebuie sa traim pentru noi, cum vrem, fara sa dam explicatii altora si sa traim vieti ce nu ne apartin.Este o iluzie ca noi existam in acest mod, cand de fapt nu facem decat sa ne prelungim agonia si fericirea falsa. Cat de greu este sa ne intoarcem la adevar si sa ne eliberam de lanturile grele dobandite din vina noastra ? Ne-am ratacit in neant, insa trebuie sa iesim din acest intuneric inconjurator si se poate intampla doar daca incepem sa iubim...si nu aceea iubire din razbunare sau plictiseala. Iubirea aceea primara, care mistuie, fara reguli impuse de noianul de minti supuse si indoctrinate prost; iubirea care nu naste monstrii, ci bucurie sufleteasca, implinire si sentimentul de intregire.
Regasirea noastra cu ajutorul sufletului drag pe care il traim, provocam, adoram si fara planuri, ci in afara lucrurilor cunoscute si in ciuda oricui nu intelege. Acel suflet ce s-ar interpune intre noi si lume, fara a mai simti ca este ceva nefiresc si ca urmele au nevoie de corecturi sau stersaturi...
Desi as putea sa dau vina pe societatea ipocrita in care ne-am invatat sa traim, inteleg ca nu aceasta este principalul vinovat pentru viata nefericita si fara sentimente in care traim. Noi avem vina ca nu putem fi reali si a ne comporta normal, indiferent cum este lumea din jur. Ne complacem in mediocritate si atunci cand fericirea vrea sa ne cuprinda, o alungam din frica stupida ca nu va dura mult.Am uitat ca nu numarul de ore este important, ci calitatea fiecarei secunde din aceea ora.
Am trait ani intregi plin de tristete si de cateva ori sufletul a atins perfectiunea, fericirea si absolutul... acele dati in care nu stii ce se intampla exact cu tine, dar pentru care ai da orice sa le retraiesti. Acest dor mi-a spus ca atunci m-a cunoscut cu adevarat si ca am fost eu.
Mandria, orgoliul, rautatea ne insotesc pas cu pas si infruntam orice si pe oricine cu ajutorul lor...sau asa credem pe moment, cand de fapt doar noua ne facem rau. Am devenit rationali cu sentimentele, superficiali cu fiecare traire si orice emotie reala o ascundem de ceilalti pentru ca acestia sa nu o considere o slabiciune.
Uitam ca trebuie sa traim pentru noi, cum vrem, fara sa dam explicatii altora si sa traim vieti ce nu ne apartin.Este o iluzie ca noi existam in acest mod, cand de fapt nu facem decat sa ne prelungim agonia si fericirea falsa. Cat de greu este sa ne intoarcem la adevar si sa ne eliberam de lanturile grele dobandite din vina noastra ? Ne-am ratacit in neant, insa trebuie sa iesim din acest intuneric inconjurator si se poate intampla doar daca incepem sa iubim...si nu aceea iubire din razbunare sau plictiseala. Iubirea aceea primara, care mistuie, fara reguli impuse de noianul de minti supuse si indoctrinate prost; iubirea care nu naste monstrii, ci bucurie sufleteasca, implinire si sentimentul de intregire.
Regasirea noastra cu ajutorul sufletului drag pe care il traim, provocam, adoram si fara planuri, ci in afara lucrurilor cunoscute si in ciuda oricui nu intelege. Acel suflet ce s-ar interpune intre noi si lume, fara a mai simti ca este ceva nefiresc si ca urmele au nevoie de corecturi sau stersaturi...
4/20/11
4/18/11
4/17/11
4/16/11
Creation comes when you learn to say no.
O despartire personala sau profesionala inseamna pentru multi o ruptura definitiva. De fapt, aceasta ar trebui sa fie considerata un nou inceput...si nu, nu e un cliseu si chiar se poate.
In realitate, ne dorim pe moment sa rupem orice legatura cu aceea persoana, sa stergem trecutul de parca am avea un burete imaginar si sa nu ne gasim noua nicio vina.
Viata mea a fost plina de toata gama de despartiri...de la cele din mediul artistic pana la cea care se va produce in curand in viata profesionala. Prin lumea ce incercam sa o construiesc au trecut multi oameni ce m-au ajutat in momente diferite si m-au facut sa vad noi orizonturi.
Se spune "win some, lose some", insa acum sunt in momentul in care stiu si simt ca va trebui sa renunt la cei mai dragi oameni pe care i-am avut aproape in acest an. Exceptand familia, persoanele acestea mi-au fost aproape si mi-au intrat in suflet...acolo unde stiu ca le voi pastra mereu o amintire.
Am incercat sa uit de ei, sa gasesc remedii si sa fac lucruri care sa ma ajute in acest proces, dar inca mi-e greu. Am obiceiul sa ma atasez de putini oameni, dar atunci cand se intampla se creeaza o legatura puternica, care imi aduce bucurie si suferinta deopotriva.
Desi mi-a fost greu sa inteleg pe parcurs trecerilor anilor, ieri am observat ca nimeni nu este de neinlocuit si ca nu trebuie sa regret pasiunea investita in acei oameni. Sentimentele raman si pot fi impartasite cu alte persoane...pentru ca la urma urmei, eu sunt singura constanta...restul de oameni ce au fost si vor fi prin viata mea raman doar variabile.
Ei vin si pleaca, precum se intampla in circuitele din natura. Eu am ramas cu multe si diferite emotii in urma relatiilor si nu ma refer aici doar la cele in care era vorba de iubire...sau in fine, asemanatoare ei.
Am invatat de la oameni scumpi existentei mele, insa stiu ca totul este relativ si nu poate tine la nesfarsit. Zambesc, iubesc in continuare viata pentru ca realizez ca nu eu sunt cea in pierdere.
In realitate, ne dorim pe moment sa rupem orice legatura cu aceea persoana, sa stergem trecutul de parca am avea un burete imaginar si sa nu ne gasim noua nicio vina.
Viata mea a fost plina de toata gama de despartiri...de la cele din mediul artistic pana la cea care se va produce in curand in viata profesionala. Prin lumea ce incercam sa o construiesc au trecut multi oameni ce m-au ajutat in momente diferite si m-au facut sa vad noi orizonturi.
Se spune "win some, lose some", insa acum sunt in momentul in care stiu si simt ca va trebui sa renunt la cei mai dragi oameni pe care i-am avut aproape in acest an. Exceptand familia, persoanele acestea mi-au fost aproape si mi-au intrat in suflet...acolo unde stiu ca le voi pastra mereu o amintire.
Am incercat sa uit de ei, sa gasesc remedii si sa fac lucruri care sa ma ajute in acest proces, dar inca mi-e greu. Am obiceiul sa ma atasez de putini oameni, dar atunci cand se intampla se creeaza o legatura puternica, care imi aduce bucurie si suferinta deopotriva.
Desi mi-a fost greu sa inteleg pe parcurs trecerilor anilor, ieri am observat ca nimeni nu este de neinlocuit si ca nu trebuie sa regret pasiunea investita in acei oameni. Sentimentele raman si pot fi impartasite cu alte persoane...pentru ca la urma urmei, eu sunt singura constanta...restul de oameni ce au fost si vor fi prin viata mea raman doar variabile.
Ei vin si pleaca, precum se intampla in circuitele din natura. Eu am ramas cu multe si diferite emotii in urma relatiilor si nu ma refer aici doar la cele in care era vorba de iubire...sau in fine, asemanatoare ei.
Am invatat de la oameni scumpi existentei mele, insa stiu ca totul este relativ si nu poate tine la nesfarsit. Zambesc, iubesc in continuare viata pentru ca realizez ca nu eu sunt cea in pierdere.
4/14/11
Urma.
Ora 1:45, ploua asurzitor si tocmai am ajuns acasa. Nu simt pic de oboseala, doar mintea parca imi e in ceata si sufletul isi revine. Ce am simtit in seara si noaptea aceasta, este greu de povestit si nici nu simt nevoia sa ma justific sau sa descriu amanuntit. Am fost rapusa, adusa la viata si asta doar in cateva ore. Timpul s-a dovedit aliatul meu de baza, alaturi de vremea pe care am inceput sa o iubesc. Am inteles ca nu conteaza cum este afara, daca ploua sau este Soare, daca e ceata sau vant...important este ce ai in suflet si cat de cald iti este acolo.
Ascult in surdina " Perfect spot" varianta de studio, insa parca o aud infundat, visand la ce am avut acum putin timp. Dupa patru ani de zile de cand ascult aceasta trupa, in sfarsit azi am fost la un concert Urma. Stiam ca voi avea parte de o renastere si ca voi simti lucruri neintelese, nereusite pana acum...insa asteptarile mele au fost cu mult depasite. Nu stiam daca sa rad sau sa plang, intelegeam doar ca trebuie sa las fiecare acord si vers sa-mi patrunda in fiecare celula, sa-mi inunde spiritul si mintea...
Imi aduc aminte de vorbele lui Mani si cat de adevarate mi se par acum: " In principiu, pentru a fi un bun muzician trebuie sa iti asumi statutul si modul de viata al unui nomad veritabil, nu e o profesie pe care sa o practici static, trebuie sa fii mereu, in permanenta, aflat in miscare."
Stiam de la bun inceput ca in fata mea nu se desfasoara un concert. Nu a fost un concert live, banal, obisnuit. Aerul ce il respiram nu era doar aer sau fum, muzica ce ma insufletea nu doar un muzica de factura simpla, iar in fata mea nu erau doar niste profesionisti. Erau si sunt genii. Azi am stat inaintea unor genii ale muzicii ce isi inchina intreaga viata acestei arte. Genii care nu se joaca cu jumatati de masura, pe care eu i-as numi in fata tuturor asa si i-as convinge pe toti sa ii considere astfel...
Urma insa nu este o trupa ce se adreseaza publicului larg, dar cei care asculta sunt atenti si stiu ce inseamna aceasta genialitate a lor. Se adreseaza celor care iubesc doar muzica adevarata.
Membrii si-au asumat faptul ca nu pot canta muzica comerciala si de aceea nici nu isi fac reclama intr-o Romania prea oarba sa-si pretuiasca valorile.
Daca Mani ar citi aceste randuri, din modestia ce caracterizeaza un geniu, mi-ar spune ca sunt cuvinte mari care-l onoreaza, dar ca nu ii place sa fie laudat cu vorbe. Sclipirea lui, talentul ireal pentru un simplu muritor face sa paleasca orice solist care se crede bun.
Le-as da ca tema tuturor solistilor si instrumentistilor unei formatii sa asiste la un concert Urma si apoi sa decida daca se cred in stare sa mai faca muzica si sa aduca ceva nou acesteia. Cand spun nou, ma refer la linii si versuri inovative, nu la cover-uri si preluari in stil copy-paste. Unii s-ar rusina si ar intelege ca si-au gresit calea, altii nu ar intelege nimic din ce spun eu acum si cativa mai inteligenti ar pricepe mesajul si s-ar pune serios pe studiat muzica.
Urma nu este o trupa egoista ce compune doar de dragul de a canta, pentru ca ea se identifica cu publicul, il atrage, il iubeste, il preschimba si tot ca la final sa ramana muta de uimire cand vede o mare de oameni ce a inteles muzica si mesajele lor.
Am fost transpusa in alta dimensiune si muzica lor m-a mantuit, salvat. Urma iti ofera totul si te face sa atingi alte coordonate ale vietii de care habar n-aveai. Vers cu vers, acord cu acord, eram la unison cu ei, ma contopeam usor si probabil ca am murit si inviat in aceea secunda a perfectiunii.
Pentru ca da...a fost perfect, desi ni se spune ca noi nu putem atinge perfectiunea... Niciodata nu am trait atat de intens o reprezentatie artistica. M-am regasit si am facut pace cu my "Inner demon". L-am alungat din viata mea pentru ca in sfarsit am gasit puterea creatoare si nu distructiva.
Concertul a inceput in forta cu " How long does it take" si a continuat in aceeasi nota pana la momentul suprem al apogeului cu "Selfish Motherfucker" si " Buy me with a coffee", cea din urma fiind una de rezistenta a formatiei.
Revolta, spiritul ancestral de lupta le-am regasit in " Slide", o piesa ce ar trebui ascultata de oricine considera ca este la capatul puterilor. S-a conturat o anume stare pe parcursul orelor cu ritmuri balcanice ce aduceau cu simplitatea melodiilor lui Goran. Insa, acum, am simtit vibrand fiecare celula si am inteles cat de mult am nevoie de acest drog suprem.
Viata mea se invarte in jurul acordurilor muzicale de mic copil si cu cat inaintez in varsta cu atat sunt mai dependenta, dar si mai selectiva in privinta muzicii ce o las sa ma invaluie.
A fost in " The perfect spot" intalnirea cu arta ce lasa urme, The Silver Church fiind un loc in care muzica buna nu are finalitate. Atunci cand am ajuns am fost intampinata de " Start me up" de la Rolling Stones, iar la despartire zambeam pe " Narcotic" - Liquido si pe irepetabila " Armada verbala " a celor de la Suie Paparude.
Am avut totul pentru ca mi-am dorit sa-l am. Simteam ca trebuie sa fiu acolo si sa pun un "Terminus" la tot ce nu am realizat pana acum si sa ma focusez doar pe ce mai am de indeplinit. Pentru ca si eu imi doresc sa las ceva in urma mea, sa inspir si sa fiu inspirata de Omul drag, pe care poate nu l-am gasit "This time", dar care stiu ca el exista undeva.
Geniale au fost momentele solo ale tobosarului si cel dintre Mani si Luis, atunci cand in ritmul bine cunoscut, toti am creat o voce spunand: "Estamos todos bien/ It`s alright..."
Am fost impresionata de varianta la " Cine iubeste si lasa" si de felul in care muzica veche poate fi adusa in prezent pentru a salva un eventual viitor.
In sfarsit, am simtit timpul de partea mea si faptul ca acest concert imi va ramane la fel de clar toata viata. Nu numarul reprezentatiilor la care asisti este necesar intr-o viata, ci calitatea lor. Daca nu poti reprosa ceva, e clar... Ai inteles cum muzica ti-a adus aerul vital si faptul ca exista genialitate in viata aceasta si in oamenii frumosi pe care ii intalnesti.
" Well what scares me the most is to lose all that hurts
And what drives me insane is the waste of your games...
Let it all go, let it all come. "
4/10/11
Secret
In viziunea mea, imi apar scene din viitor, pe care le simt si nu vreau sa le inlatur din momentul prezent.
Aer proaspat, picaturi de ploaie simpatice, miros de cafea proaspat macinata, privirea lui, clipele de tacere, plimbari nesfarsite prin drumuri de labirint, nori care se risipesc, rasete de copii, intrebari la care stim raspunsul, aroma de iarba proaspata, flori, lapte si ciocolata, poze, multe poze...zambetele noastre, lacrimile mele de fericire, vocea lui usor de recunoscut din alte mii, secretele doar de noi stiute, lume ce ne surade din mers, telefoane inchise, imbratisari nenumarate...cateva zile, dar pe care noi le traim la intensitate maxima, de parca ar fi ultimele pe care le mai avem...fara jumatati de masura si regrete inutile, nimic complicat. Totul simplu, usor de intuit si asteptat.
Aer boem, jumatatea lunii martie, aerul fericirii. Dorit, avut, perfect. Nu mai exista dor sau lacrimi acum, simt ca am totul, iar el stie ca este tot ce am mai bun si mai scump. Nu i-am spus, pentru ca a intuit dintotdeauna...
Ne-am ghicit mastile unul altuia si in prezenta celuilalt am ramas doar noi. Zambetul subtil de pe chipul lui este cel mai frumos lucru din lume...caldura aceea pe care o emana, privirea lui de Om bun.
Dansul nostru la apus, muzica in surdina, pe strazile cunoscute deja, cuvinte simple si sentimente noi... Indiferent in ce oras se intampla, Liège sau Cádiz, Londra sau Nice, suntem noi si stralucim fara oprire.
" Through the storm we reach the shore
You give it all but I want more...
And I'm waiting for you. "
Aer proaspat, picaturi de ploaie simpatice, miros de cafea proaspat macinata, privirea lui, clipele de tacere, plimbari nesfarsite prin drumuri de labirint, nori care se risipesc, rasete de copii, intrebari la care stim raspunsul, aroma de iarba proaspata, flori, lapte si ciocolata, poze, multe poze...zambetele noastre, lacrimile mele de fericire, vocea lui usor de recunoscut din alte mii, secretele doar de noi stiute, lume ce ne surade din mers, telefoane inchise, imbratisari nenumarate...cateva zile, dar pe care noi le traim la intensitate maxima, de parca ar fi ultimele pe care le mai avem...fara jumatati de masura si regrete inutile, nimic complicat. Totul simplu, usor de intuit si asteptat.
Aer boem, jumatatea lunii martie, aerul fericirii. Dorit, avut, perfect. Nu mai exista dor sau lacrimi acum, simt ca am totul, iar el stie ca este tot ce am mai bun si mai scump. Nu i-am spus, pentru ca a intuit dintotdeauna...
Ne-am ghicit mastile unul altuia si in prezenta celuilalt am ramas doar noi. Zambetul subtil de pe chipul lui este cel mai frumos lucru din lume...caldura aceea pe care o emana, privirea lui de Om bun.
Dansul nostru la apus, muzica in surdina, pe strazile cunoscute deja, cuvinte simple si sentimente noi... Indiferent in ce oras se intampla, Liège sau Cádiz, Londra sau Nice, suntem noi si stralucim fara oprire.
" Through the storm we reach the shore
You give it all but I want more...
And I'm waiting for you. "
4/9/11
Urma LIVE
Genial...concert Urma in Silver Church pe data de 13 aprilie...
De neratat ! :X
http://www.tscarena.ro/tsca/node/38220
De neratat ! :X
http://www.tscarena.ro/tsca/node/38220
Every cloud has a silver lining.
Un text perfect.
"Am sa-ti vorbesc, doamna, de barbatul despre care se zice tot mai des ca ar lipsi de pe piata. Si, de va fi sa recunosti cate ceva, ei bine, da, ai fost sau esti printre alese! Ceea ce inseamna ca nu ai acumulat frustrari si ca nu sari la gatul masculilor cu tomahawkul cand vine vorba despre sex. Ca n-ai avut ghinionul sa dai numai peste grabiti, egoisti, lipsiti de imaginatie si inflacarare, care te-au lasat cu ganduri de sinucidere sau omucidere. Ca ai intalnit, fie si numai pentru un one-night stand, barbatul care iubeste femeia, si nu pe cel din soiul in exces, caruia doar ii plac muierile.
Si, daca aventura de-o noapte s-a transformat miraculos intr-un one-life stand, inseamna ca esti langa omul care te traieste ca pe un dar, care te-a nascut si te-a crescut sa fii a lui, si care nu se crede mai putin barbat daca ramane doar al tau.
Care te-a descoperit altfel decat te cunosteai tu insati si te-a facut cadou chiar tie, sa te iubesti mai mult pentru ca te iubeste el.
El e barbatul care percepe feminitatea ca pe o implinire proprie, ca pe acel ceva inefabil care o face atractiva si pe cea mai putin frumoasa dintre femei. Cel care stie ca poate fi doar un detaliu, pret de o secunda, care inflacareaza imaginatia si starneste pasiunea: linia gambei, curbura soldului, inclinarea gatului, gropitele mici de la ceafa, o suvita de par indepartata cu o miscare nestudiata a mainii, finetea gleznei, arcuitul sprancenei, expresia ochilor, zambetul, cabrarea involuntara a trupului ce tradeaza dorinta, parfumul pielii, tresaltarea pieptului de nelinistea provocata de apropiere, de atingere sau doar de o privire.
Barbatul care se infioara de dor numai la gandul ca ti-ar putea saruta fin incheietura mainii ori palma intoarsa gingas sa ingroape un sarut apasat.
El e iubitul care te traieste dinainte de a te avea, care da inainte de a cere, care iubeste cu indurare sau patima, cand bland, cand salbatic, care cuprinde, frange, rastoarna, desface, intra, strange, musca, striga, mangaie, sopteste, care inchide ochii sa nu mai vada sau ii deschide sa vada tot, care se simte puternic sau pierdut, care se apropie, se opreste, se joaca cu simturile si intarzie pana la limita durerii pulsatia care zoreste inima si face tamplele sa bubuie de goana sangelui ce parca ar cauta iesirea.
El e amantul care isi lasa fantezia sloboda, seduce cu vorbe si gesturi nerusinate si se lasa sedus de orice chemare noua a trupului tau in explorarea curajoasa a limitelor fizice ale placerii. Care va face sa va simtiti liberi fara sa va simtiti perversi, care are in pat acea nepretuita deschidere, neprimejduita de teama de neantelegere, condamnare, esec sau refuz. Care cheama cu mestesug, asteapta cu rabdare unisonul placerii si continua ademenirea ei pana la istovire.
Si care, dupa ce toate astea s-au intamplat, liber de presiunea sangelui, izbuteste sa-si adune puterile si sa multumeasca, mangaind si sarutand cu infinita tandrete. El e cel care stie ca nu exista femeie mai indragostita si mai duios recunoscatoare decat cea careia i-au fost oferite placeri nebanuite, careia i-a fost venerat si cel mai neinsemnat loc al trupului, despre care nici nu banuia c-ar putea trezi interesul iubitului.
Stie raritatea asta de barbat ca nu-i va fi fost degeaba osteneala. Pentru ca atunci apar cele mai frumoase gesturi de multumire, supunere, recunoastere a apartenentei, devotament.
Atunci se intampla sarutatul mainilor, picioarelor, mangaierile care electrizeaza, imbratisarile care topesc, cuvintele care rascolesc.
Stie ca atunci va auzi de pe buzele tale arse de dragoste cea mai de pret recunoastere: „Tu esti toti barbatii...“ Iar tu stii ca nu-l vei pierde niciodata, pentru ca ii esti „every woman“, si e de ajuns. "
[ M.C., Tango magazine]
"Am sa-ti vorbesc, doamna, de barbatul despre care se zice tot mai des ca ar lipsi de pe piata. Si, de va fi sa recunosti cate ceva, ei bine, da, ai fost sau esti printre alese! Ceea ce inseamna ca nu ai acumulat frustrari si ca nu sari la gatul masculilor cu tomahawkul cand vine vorba despre sex. Ca n-ai avut ghinionul sa dai numai peste grabiti, egoisti, lipsiti de imaginatie si inflacarare, care te-au lasat cu ganduri de sinucidere sau omucidere. Ca ai intalnit, fie si numai pentru un one-night stand, barbatul care iubeste femeia, si nu pe cel din soiul in exces, caruia doar ii plac muierile.
Si, daca aventura de-o noapte s-a transformat miraculos intr-un one-life stand, inseamna ca esti langa omul care te traieste ca pe un dar, care te-a nascut si te-a crescut sa fii a lui, si care nu se crede mai putin barbat daca ramane doar al tau.
Care te-a descoperit altfel decat te cunosteai tu insati si te-a facut cadou chiar tie, sa te iubesti mai mult pentru ca te iubeste el.
El e barbatul care percepe feminitatea ca pe o implinire proprie, ca pe acel ceva inefabil care o face atractiva si pe cea mai putin frumoasa dintre femei. Cel care stie ca poate fi doar un detaliu, pret de o secunda, care inflacareaza imaginatia si starneste pasiunea: linia gambei, curbura soldului, inclinarea gatului, gropitele mici de la ceafa, o suvita de par indepartata cu o miscare nestudiata a mainii, finetea gleznei, arcuitul sprancenei, expresia ochilor, zambetul, cabrarea involuntara a trupului ce tradeaza dorinta, parfumul pielii, tresaltarea pieptului de nelinistea provocata de apropiere, de atingere sau doar de o privire.
Barbatul care se infioara de dor numai la gandul ca ti-ar putea saruta fin incheietura mainii ori palma intoarsa gingas sa ingroape un sarut apasat.
El e iubitul care te traieste dinainte de a te avea, care da inainte de a cere, care iubeste cu indurare sau patima, cand bland, cand salbatic, care cuprinde, frange, rastoarna, desface, intra, strange, musca, striga, mangaie, sopteste, care inchide ochii sa nu mai vada sau ii deschide sa vada tot, care se simte puternic sau pierdut, care se apropie, se opreste, se joaca cu simturile si intarzie pana la limita durerii pulsatia care zoreste inima si face tamplele sa bubuie de goana sangelui ce parca ar cauta iesirea.
El e amantul care isi lasa fantezia sloboda, seduce cu vorbe si gesturi nerusinate si se lasa sedus de orice chemare noua a trupului tau in explorarea curajoasa a limitelor fizice ale placerii. Care va face sa va simtiti liberi fara sa va simtiti perversi, care are in pat acea nepretuita deschidere, neprimejduita de teama de neantelegere, condamnare, esec sau refuz. Care cheama cu mestesug, asteapta cu rabdare unisonul placerii si continua ademenirea ei pana la istovire.
Si care, dupa ce toate astea s-au intamplat, liber de presiunea sangelui, izbuteste sa-si adune puterile si sa multumeasca, mangaind si sarutand cu infinita tandrete. El e cel care stie ca nu exista femeie mai indragostita si mai duios recunoscatoare decat cea careia i-au fost oferite placeri nebanuite, careia i-a fost venerat si cel mai neinsemnat loc al trupului, despre care nici nu banuia c-ar putea trezi interesul iubitului.
Stie raritatea asta de barbat ca nu-i va fi fost degeaba osteneala. Pentru ca atunci apar cele mai frumoase gesturi de multumire, supunere, recunoastere a apartenentei, devotament.
Atunci se intampla sarutatul mainilor, picioarelor, mangaierile care electrizeaza, imbratisarile care topesc, cuvintele care rascolesc.
Stie ca atunci va auzi de pe buzele tale arse de dragoste cea mai de pret recunoastere: „Tu esti toti barbatii...“ Iar tu stii ca nu-l vei pierde niciodata, pentru ca ii esti „every woman“, si e de ajuns. "
[ M.C., Tango magazine]
4/8/11
4/7/11
In the end
Am vrut sa am totul si am sfarsit prin a avea nimic. Mergem fara un rost anume, din inertie, fara dorinta de a mai continua lupta cu viata.
Cine ma cunostea spunea ca am totul. Pe fata mea nu citeai urma de tristete si totusi in suflet eram prabusita.
Toti ma stiau fericita, dar in fata oamenilor nu am fost Eu... Era teatru, insa de buna calitate...orele de actorie din liceu m-au ajutat si nu degeaba imi doresc acum, cu orice pret, sa revin pe scena si sa fiu aplaudata pentru diferite roluri. Din moment ce am fost mereu la extreme, de ce sa nu joc mai multe vieti, de ce sa nu ma transpun in alte existente...Cu talentul actoricesc te nasti, insa niciodata talentul nu este destul. Talentul este in zadar daca nu muncesti sa te descoperi pe tine…si tocmai asta imi doresc, fara sa tin cont de ce las in urma si de tot timpul pe care l-am pierdut.
Ascunsa eram acum sub o masca desenata pe fata, puteam sa rad, sa ii fac sa rada pe ceilalti si aceasta masca mi-o dadeam jos in momentele de singuratate. Atunci, plangeam, ma descarcam si incercam sa o iau din nou de la început.
Tot ce investisem in mine si ceilalti parea fara rost si incetasem sa mai ma fac placuta necunoscutilor...
M-am saturat sa ma prefac. Vroiam sa stiu daca ii pasa cuiva de mine, daca cineva e interesat daca plang sau rad, daca mai traiesc si ca e acolo alaturi de mine oricand as avea nevoie, nu doar atunci cand toate erau bune.
Vreau sa fiu mandra de mine...sa reusesc sa fiu apoi, sa fiu convinsa, in final, ca nu traiesc in van.
M-am asezat pe o banca rece, m-am uitat la oamenii ce treceau prin parc, insa nu vroiam sa mai deschid ochii in fata realitatii dure din jur.
Trecusera minute bune de vise frumoase, de idei ce nu vroiam sa le mai pierd. In ochii mei se citea o raza de speranta, o dorinta de a merge mai departe.
Pentru asta sunt decisa sa imi folosesc toate fortele si sa nu ma dau batuta si calcata in picioare, umilita si injosita de oameni fara valoare, moralitate si scrupule...nu acum, nu asa.
Poate ca pierdusem o lupta acum, dar razboiul cu viata nu il voi pierde vreodata.
Cine ma cunostea spunea ca am totul. Pe fata mea nu citeai urma de tristete si totusi in suflet eram prabusita.
Toti ma stiau fericita, dar in fata oamenilor nu am fost Eu... Era teatru, insa de buna calitate...orele de actorie din liceu m-au ajutat si nu degeaba imi doresc acum, cu orice pret, sa revin pe scena si sa fiu aplaudata pentru diferite roluri. Din moment ce am fost mereu la extreme, de ce sa nu joc mai multe vieti, de ce sa nu ma transpun in alte existente...Cu talentul actoricesc te nasti, insa niciodata talentul nu este destul. Talentul este in zadar daca nu muncesti sa te descoperi pe tine…si tocmai asta imi doresc, fara sa tin cont de ce las in urma si de tot timpul pe care l-am pierdut.
Ascunsa eram acum sub o masca desenata pe fata, puteam sa rad, sa ii fac sa rada pe ceilalti si aceasta masca mi-o dadeam jos in momentele de singuratate. Atunci, plangeam, ma descarcam si incercam sa o iau din nou de la început.
Tot ce investisem in mine si ceilalti parea fara rost si incetasem sa mai ma fac placuta necunoscutilor...
M-am saturat sa ma prefac. Vroiam sa stiu daca ii pasa cuiva de mine, daca cineva e interesat daca plang sau rad, daca mai traiesc si ca e acolo alaturi de mine oricand as avea nevoie, nu doar atunci cand toate erau bune.
Vreau sa fiu mandra de mine...sa reusesc sa fiu apoi, sa fiu convinsa, in final, ca nu traiesc in van.
M-am asezat pe o banca rece, m-am uitat la oamenii ce treceau prin parc, insa nu vroiam sa mai deschid ochii in fata realitatii dure din jur.
Trecusera minute bune de vise frumoase, de idei ce nu vroiam sa le mai pierd. In ochii mei se citea o raza de speranta, o dorinta de a merge mai departe.
Pentru asta sunt decisa sa imi folosesc toate fortele si sa nu ma dau batuta si calcata in picioare, umilita si injosita de oameni fara valoare, moralitate si scrupule...nu acum, nu asa.
Poate ca pierdusem o lupta acum, dar razboiul cu viata nu il voi pierde vreodata.
4/2/11
4/1/11
"Nature gives you the face you have at 20. Life shapes the face you have at 30. But at 50, you get the face you deserve." - Coco Chanel
Am fost intrebata zilele trecute cum ma mentin asa tanara. :)) Sigur, m-am simtit flatata, dar totusi am doar 21 de ani inca...chiar daca mi se spune din ce in ce mai des ca nu imi arat varsta. :)
Ca orice tanara la inceput de drum, pentru a pastra linia de cliseu, am grija de mine sub toate aspectele.
Nu voi detalia din nou cat de importanta este miscarea fizica sub orice forma, fie alergat, inot sau tenis de camp. Important este sa o faci pentru a iti mentine tonusul de invidiat. Primavara a venit, vremea este din ce in ce mai placuta, deci de ce sa nu profiti sa faci un mic antrenament dimineata in parc ?
Multi invoca lipsa de timp sau chef, dar este mai mult de lene combinata cu delasare..." lasa ca nu am nevoie, ma simt bine asa...", supremul argument.
Nu trebuie sa ai 100 kg pentru a simti ca ceva este in neregula, trebuie sa intelegi ca este vorba doar de respectul fata de propria persoana si in fapt, nu ne-a fost sa vegetam, pentru daca era asa aveam radacini si nu picioare. :))
Frumos mi se pare ca atunci cand simti ca nu vrei sa faci o schimbare, sa te uiti la omul de langa tine si sa ti-l imaginezi plecand cu alta... Cu aceeasi pasiune ai manca prajiturile din fata sau te-ai duce repede sa scapi de kilograme si de demonii ce te urmaresc...?
Anyway, discutia este larga, insa nimeni nu poate nega necesitatea unui trup sanatos si plin de energie. Nu am ritualuri de infrumusetare de nedezvaluit sau produse pe care le folosesc de neimpartasit, doar ca mi se pare firesc sa am grija de cum arat zi de zi, pana la cel mai mic detaliu...de la o brosa simpla, dar de efect, pana la urma discreta de parfum pe care imi place sa o las... Important este ca ai putine lucruri, dar acelea de o calitate indiscutabila, care sa te ajute in orice situatie pentru a sublinia naturaletea si feminitatea.
Am avut norocul sa fiu inzestrata cu un ten usor de ingrijit, cu un corp ascultator si o minte agera. Celelalte lucruri se consolideaza pe parcurs. Am pornit acest text de la ideea unei persoane ce ma inspira si de la care au invatat atat de multe femei moda si stilul de a se purta in societate.
Raman insa la parerea ca ne nastem cu o anumita eleganta ce se poate cultiva, dar este mult mai frumos cand ea este nativa si cu ajutorul ei putem intoarce capul celor din jur... Femeile stiu ca doar prin atitudine si privire pot schimba atat de multe lucruri in favoarea lor...
Mereu mi-a placut sa fiu admirata, dar nu am stiut ce sa raspund cand mi se spunea ca arat bine. Uneori ma rusinam, alteori imi venea greu sa cred ca mi se spune asta in zilele cand nu ma simteam bine , insa acum cateva zile am stiut cum sa explic. Am pornit la un nou drum, care stiu ca va avea finalitatea dorita, pentru ca tine doar de mine.
Nu am incetat sa ma iubesc pe mine si pe cei cu adevarat dragi si care mi-au ramas aproape, in ciuda momentelor in care nu vroiam sa mai stiu de ei sau chiar de mine...
Am inteles ca doar eu pot sa ma construiesc si sa ma distrug cu armele proprii, daca nu sunt atenta la arsenalul de emotii si sentimente care ma inconjoara. Suferinta nu poate exista decat daca ii faci loc in viata, te trantesti la pamant si te plangi ca nu esti norocos si ca ai pierdut tot. Am invatat sa nu mai fiu naiva si sa stiu exact ce imi doresc si mai ales pe cine sa pastrez aproape si pe cine sa sterg fara urma de regret din viata mea.
Ca multi oameni, am pierdut de multe ori, am fost inselata, mintita, dar am reusit sa invat ca importante sunt doar momentele frumoase pe care le traim in viata: cele in care iubim si suntem iubiti, cele in care zburam departe cu gandul sau chiar in plan real, cele in care ne construim frumos viitorul...
Restul sunt istorie...durerea ne arata ca suntem inca vii si ca da, avem un suflet si ca nu am murit pe dinauntru. Ce poate fi mai frumos decat sa stii ca poti sa o iei mereu de la inceput si ca orice s-ar intampla, maine va fi o noua zi si vei reusi sa atingi ce iti propui, doar daca ai incredere in tine.
Tineretea ne ramane mereu in suflet si pe chip daca intelegem ca fiecare rid este un vis ratat...si ca cearcanele se pot face si de la plans atunci cand nu ne vede nimeni...si ca durerea ne mantuie, ne salveaza si ne ajuta sa urcam mai sus spre a ne depasi pe noi si sigur...pe ceilalti.
Ca orice tanara la inceput de drum, pentru a pastra linia de cliseu, am grija de mine sub toate aspectele.
Nu voi detalia din nou cat de importanta este miscarea fizica sub orice forma, fie alergat, inot sau tenis de camp. Important este sa o faci pentru a iti mentine tonusul de invidiat. Primavara a venit, vremea este din ce in ce mai placuta, deci de ce sa nu profiti sa faci un mic antrenament dimineata in parc ?
Multi invoca lipsa de timp sau chef, dar este mai mult de lene combinata cu delasare..." lasa ca nu am nevoie, ma simt bine asa...", supremul argument.
Nu trebuie sa ai 100 kg pentru a simti ca ceva este in neregula, trebuie sa intelegi ca este vorba doar de respectul fata de propria persoana si in fapt, nu ne-a fost sa vegetam, pentru daca era asa aveam radacini si nu picioare. :))
Frumos mi se pare ca atunci cand simti ca nu vrei sa faci o schimbare, sa te uiti la omul de langa tine si sa ti-l imaginezi plecand cu alta... Cu aceeasi pasiune ai manca prajiturile din fata sau te-ai duce repede sa scapi de kilograme si de demonii ce te urmaresc...?
Anyway, discutia este larga, insa nimeni nu poate nega necesitatea unui trup sanatos si plin de energie. Nu am ritualuri de infrumusetare de nedezvaluit sau produse pe care le folosesc de neimpartasit, doar ca mi se pare firesc sa am grija de cum arat zi de zi, pana la cel mai mic detaliu...de la o brosa simpla, dar de efect, pana la urma discreta de parfum pe care imi place sa o las... Important este ca ai putine lucruri, dar acelea de o calitate indiscutabila, care sa te ajute in orice situatie pentru a sublinia naturaletea si feminitatea.
Am avut norocul sa fiu inzestrata cu un ten usor de ingrijit, cu un corp ascultator si o minte agera. Celelalte lucruri se consolideaza pe parcurs. Am pornit acest text de la ideea unei persoane ce ma inspira si de la care au invatat atat de multe femei moda si stilul de a se purta in societate.
Raman insa la parerea ca ne nastem cu o anumita eleganta ce se poate cultiva, dar este mult mai frumos cand ea este nativa si cu ajutorul ei putem intoarce capul celor din jur... Femeile stiu ca doar prin atitudine si privire pot schimba atat de multe lucruri in favoarea lor...
Mereu mi-a placut sa fiu admirata, dar nu am stiut ce sa raspund cand mi se spunea ca arat bine. Uneori ma rusinam, alteori imi venea greu sa cred ca mi se spune asta in zilele cand nu ma simteam bine , insa acum cateva zile am stiut cum sa explic. Am pornit la un nou drum, care stiu ca va avea finalitatea dorita, pentru ca tine doar de mine.
Nu am incetat sa ma iubesc pe mine si pe cei cu adevarat dragi si care mi-au ramas aproape, in ciuda momentelor in care nu vroiam sa mai stiu de ei sau chiar de mine...
Am inteles ca doar eu pot sa ma construiesc si sa ma distrug cu armele proprii, daca nu sunt atenta la arsenalul de emotii si sentimente care ma inconjoara. Suferinta nu poate exista decat daca ii faci loc in viata, te trantesti la pamant si te plangi ca nu esti norocos si ca ai pierdut tot. Am invatat sa nu mai fiu naiva si sa stiu exact ce imi doresc si mai ales pe cine sa pastrez aproape si pe cine sa sterg fara urma de regret din viata mea.
Ca multi oameni, am pierdut de multe ori, am fost inselata, mintita, dar am reusit sa invat ca importante sunt doar momentele frumoase pe care le traim in viata: cele in care iubim si suntem iubiti, cele in care zburam departe cu gandul sau chiar in plan real, cele in care ne construim frumos viitorul...
Restul sunt istorie...durerea ne arata ca suntem inca vii si ca da, avem un suflet si ca nu am murit pe dinauntru. Ce poate fi mai frumos decat sa stii ca poti sa o iei mereu de la inceput si ca orice s-ar intampla, maine va fi o noua zi si vei reusi sa atingi ce iti propui, doar daca ai incredere in tine.
Tineretea ne ramane mereu in suflet si pe chip daca intelegem ca fiecare rid este un vis ratat...si ca cearcanele se pot face si de la plans atunci cand nu ne vede nimeni...si ca durerea ne mantuie, ne salveaza si ne ajuta sa urcam mai sus spre a ne depasi pe noi si sigur...pe ceilalti.
Subscribe to:
Posts (Atom)