....

Remember...

Breathe

Lasa-ma sa respir din lumina ta...
Din aerul tau...
Din zambetul tau...
Din dorul de tine care ma stapaneste orice as face si oriunde m-as duce...
Din visele si sperantele in care credeam...
Din locurile in care am mers cu gandul...
Din muzica ce o traiam cu acelasi numar de batai de inima pe minut...
Din cafeaua bittersweet de dimineata sau ceaiul mult prea dulce...
Din ochii tai ce imi dadeau fiori greu de marturisit...
Din fumul vesnic dintre noi...
Din cuvintele spuse, ascunse sau nerostite inca...
Din cerul plin cu nori si intrebari...
Din consecintele de care ne-am temut...
Din adevarul pe care l-am ascuns atat de bine...
Din frica de a te avea aproape, adica din fericire...
Din lumina ta, adica din Tine.

Da-mi putin timp si eu iti voi da eternitatea.

Despre vise...

Mereu am crezut ca lucrurile, cuvintele si gesturile simple ne pot face fericiti. Insa, ceea ce ne defineste si ne deosebeste de alte vietuitoare este capacitatea de a gandi maret si a visa departe.
Eu am continuat mereu sa visez, in ciuda problemelor si a deziluziilor. Desigur, atunci cand visele nu se indeplinesc, te intrebi de ce si cazi intr-o adanca mahnire, iar nelinstea te cuprinde. Atunci, trebuie doar sa te intrebi: daca mi se indeplinea visul, eram fericit cu adevarat ?
Problema apare cand ce ai visat se intampla, iar tu nu te mai bucuri, dorind mereu mai mult, mai mult si astfel incepi sa traiesti la brat cu o profunda tristete. Te intrebi de ce au altii ce crezi ca ti se cuvine tie, dar uiti ca visele nu se pot indeplini daca tu nu le ajuti. Nu trebuie sa astepti miracole peste noapte in niciun aspect al vietii sau sa iti indeplineasca altii visele tale.
Lupta pentru ele, zbate-te, nu te complace in mediocritate, dovedeste ca meriti sa ti se intample visul si nu-ti deplange soarta.
Traieste puternic, cu demnitate, fara sa-ti fie rusine de nimic din viata ta si nu te opri din drum. Orice vis se indeplineste doar prin perseverenta, munca si pofta de viata. Invata sa te bucuri si de micile impliniri, vise. Ele sunt calea catre inaltimi mai mari. Nu poti urca o scara sarind treptele, asa ca nu le sari nici tu. Fii fericit ca fiecare treapta urcata te duce mai departe si te aduce astfel mai aproape de indeplinirea acelui vis maret.
Atunci cand el se intampla, zambeste si fixeaza-ti un nou vis mai ambitios ce are nevoie de dubla munca si perseverenta.

Atunci cand sunt furtuni in sufletul tau, nu te inchide in tine si cauta-l pe Omul pe care il iubesti cel mai mult. El iti va reaminti cine esti, ce vrei de la viata si mai ales, de ce te iubeste.
Uneori, trebuie sa recunosti ca nu poti porni la drum fara omul iubit. O data ce l-ai gasit, poarta-l cu tine in suflet oriunde mergi si asigura-te ca alaturi de el esti mai puternic si mai plin de viata...doar pentru ca el te iubeste cu adevarat.

Nu-l cauta, va veni, te va gasi, iar in acel moment sa fii fericit ca vei reusi sa-ti indeplinesti un vis de care uitasei: sa fii omul vietii cuiva.

All that is left.

Nothing less and nothing more...

Retoric

Iubirea inseamna grija, protectie, intelegere, cuvinte frumoase, dar sincere. Daca il ranesti pe cel care pretinzi ca il iubesti, daca ii faci rau, sub orice forma, atunci inseamna ca tii la el?
Daca in loc de o mangaiere, tu ii oferi o palma, daca in loc de o incurajare sau un zambet, tu ii adresezi cele mai grele cuvinte, atunci cum poti sa spui ca il iubesti ? Si mai ales, cum sa declari ca iti pare rau, dar nu ai fost tu de vina. Iubirea nu e asa si nu va fi vreodata.
Ea nu e scandaloasa, nu naste monstrii, ci doar iubire la randul ei. Si da...iubirea e un schimb. Nu poti astepta iubire, cand tu nu oferi asta si mai ales nu poti pretinde ca iubesti doar verbal, starnind in sufletul celuilalt spaima si fiori reci.
Incearca sa arati sentimentele, nu sa le vorbesti si daca nu poti, fii sigur(a) ca esti doar atat: un(o) infirm(a) sufleteste.




I'm more than what you made of me... Now I've gotta find my own.

Feeling good.

Imi era dor si vroiam sa stiu ce mai face. Am sunat-o si am invitat-o la un ceai. A acceptat incantata si astfel, dupa doua saptamani, am revazut-o.
Nu mi-a venit sa cred. Parca era un alt om, numai un zambet cu o stralucire si o lumina aparte. Fara sa o intreb, a inceput sa-mi povesteasca cum a trait si ce sentimente au incercat-o in ultimele zile.
"- Ma simt de parca am renascut o data cu noul an. Stiu ca totul este posibil si am inceput sa-mi depasesc limitele pe care le credeam de neatins. Am resurse si da, sunt inepuizabile. Ma simt in siguranta, ocrotita si admirata, cum nu am mai simtit demult. Este o perioada interesanta in care imi descopar fortele nebanuite si in care oamenii din jur ma sustin fara oprelisti. Minunat este ca nu mai traiesc in trecut si am inteles, in sfarsit, ca cine nu este langa mine, nu ma merita.

Este o lectie dificila, pentru ca de multe ori mi-am dorit aproape oameni imposibil de atins si greu de vazut, iar asta nu era o problema data de conjunctura sau timp. Pur si simplu, atat a fost si a atat a trebuit sa se intample, deci de ce sa regret ? Iubesc momentul de azi, iar viitorul ma va prinde zambind, stiind ca orice ar fi si oricine ar incerca sa ma doboare nu mai lupt singura si nu, nu mai traiesc singura pe lume.
Stii cum este sa traiesti fara regrete? Obisnuiam sa le am si sa ma gandesc cum ar fi fost daca..., insa pana si regretele se estompeaza in timp pana la disparitie. Am langa mine tot ce mi-am dorit dintotdeauna, deci chiar nu mai am motive sa-mi deplang existenta. Am invatat sa iubesc tot ce ma inconjoara, iar acest lucru este natural, firesc si cu toate astea, primesc atat de multe sentimente pozitive inapoi, incat ma intreb daca le merit. Am pentru ce sa traiesc, am obiective clare si am aproape oameni de o calitate indiscutabila, care sunt langa mine. Si totusi..."

Am intrerupt-o pentru ca stiam ce avea sa spuna si am rugat-o sa faca exact ce spune, sa abandoneze trecutul si sa traiasca satisfactia de a lasa in urma totul. Zambea si ochii ii straluceau, spunand ca ii amintesc de versurile unei piese preferate "Overcome" de la Creed.
"- Da, o sa imi iau la revedere de la tot ce m-a ranit, de la tot ce n-am avut, de la priviri apuse, zambete frante si cuvinte nerostite. Nu am de gand sa mai cad vreodata, sa dau inapoi sau sa renunt. Voi continua lupta cu viata pentru ca am atatea de facut, vazut, iubit, incat si viata aceasta mi se pare prea scurta. Dar, atat timp cat va fi si atat cat voi trai, voi iubi simplul fapt ca sunt in viata si voi inceta cu lamentarile. Acestea sunt doar pentru cei slabi, iar eu, draga mea, nu am fost si nu voi fi un om slab. Iubesc si voi iubi intotdeauna, restul e istorie!"

Buna ei dispozitie era atat de molipsitoare, incat ajunsa acasa, mi-am propus sa am la randul meu ce isi doreste si anume: "succese ireparabile". Daca toti le-am avea, am fi atat de fericiti...