2/29/12

Antarctica Live



800 de vizualizari in doua zile. Asta inseamna un singur lucru: oamenii vor sa asculte muzica de calitate, vor sa vada artisti adevarati care au de transmis un mesaj si ofera un produs care le va ramane in constiinta pentru totdeauna.

Antarctica nu este o ploaie de vara, ceva efemer, comercial sau de alta natura. Este o alternativa de bun simt, o muzica pe care nu o poti intelege decat cu sufletul...

Eu cred in trupa aceasta si mi-as dori sa fie cat mai multi oameni deschisi catre alte orizonturi muzicale, care sa simta ca acest band are o melodicitate aparte ce nu se regaseste la alte trupe din Romania.
Ar trebui sa fim mai constienti de valorile ce au ales sa ramana in tara si sa cante pentru publicul de aici. As vrea ca ascultatorii sa fie receptivi la faptul ca vorbim de avangarda si de o muzica eliberata de acele automatisme sau sabloane plictisitoare.

"Explorers" a reusit sa devina in scurt timp un album de referinta, conceptual, in care este reliefata exact definitia artei sunetelor.

Daca mai era vreo urma de indoiala, mesajul muzicii este autorul acesteia, iar forta de expresie si rafinamentul ii vor caracterizeaza mereu pe cei din trupa Antarctica.

"It makes no sense to turn the distance between us two into a point
‘Cause it would be against our nature and our beings would explo
de." -
din piesa < Unlove >

Intreg momentul sustinut la GuerriLIVE poate fi ascultat aici: http://www.radioguerrilla.ro/emisiuni/guerrilive-radio-session_48.html

Photo: Roxana Afric

2/28/12

Luiza Zan @ Radio Guerrilla





În această seară, am fost delectaţi cu un regal de muzică jazz, unde Luiza Zan a oferit un spectacol live în cadrul emisiunii prezentate de Bogdan Şerban.

Astfel, am aflat detalii din cariera artistei, de la momentul începutului până în momentul de faţă, unde a pus bazele proiectului muzical intitulat Scribble, alături de Albert Tajti – pian, Daniel Dumitrana – contrabass şi Florin Romaşcu – percuţie.

Aceasta a câştigat premiul I la Festivalul Internaţional Cerbul de Aur în iulie 2004, la exact o săptămână după cucerirea unui prestigios premiu al II-lea la Festivalul de Jazz din Montreux, Elveţia.
Artista a semnat coloanele sonore pentru lung-metrajele "Carambol" şi "Casanova, identitate feminină".

Luiza Zan a fost parte din trupa Slang, iar în 2009 a realizat proiectul ZNE (the Zan-Neumann Ecuation), alături de saxofonistul Eddie Neumann.

Interesant este ca solista ştie să cânte şi stilul canto clasic, reuşind în momentele ei live să combine improvizaţia, puterea, pasiunea şi simplitatea, oferind o notă unică.

“Eu sunt muzician, nu o fată de trupă.”, a declarat la un moment dat în cadrul emisiunii.

Atmosfera insuflată de band a fost una romantică, de reverie, unde interpretarea a fost una naturală, plina de farmec, iar pe fetele instrumentiştilor se citea bucuria de a cânta. Între aceştia şi Luiza a existat permanent o coordonare din priviri.

Din playlist au făcut parte melodii precum Shadow”, “All The Man That I Know” ( tribut Whitney Houston), “The Way You Make Me Feel ( preluare Michael Jackson), “Love is A Losing Game” ( o strofa- Amy Winehouse), “Bărcuţe de hârtie”( compoziţie proprie Luiza Zan), “Never Will I Marry”( preluare Nancy Wilson) şi “Teardrop”( cover după Massive Attack).

Următorul concert în Bucureşti va fi susţinut de band pe data de 10 Martie în Godot Café-Teatru.



2/24/12

Interviu cu trupa Antarctica


Uneori, viaţa îţi scoate în cale oameni talentati şi cu suflete frumoase, de la care ai ce învăţa şi atunci inevitabil te gândeşti că totul se întâmplă cu un motiv.

Sfârşitul lunii februarie a însemnat întâlnirea cu trupa Antarctica la GuerriLIVE. Atunci a apărut ideea unui interviu cu cei doi membri fondatori, care s-a concretizat repede, spre bucuria mea. 
Aceştia au acceptat să îmi acorde puţin timp şi să îmi dezvăluie amănunte “din backstage”. Am încercat să înţeleg cum se desfăşoară procesul fascinant de creaţie şi am aflat că Delia Opran scrie liniile melodice alături de versuri, iar Ciprian Lemnaru se ocupă de orchestraţie şi masterizare. 

“Timp de şase luni am scris versurile pentru album. Au fost mai multe variante şi am început să le creionez în metroul londonez. Ştii, inspiraţia vine şi în momente nepotrivite, de aceea e bine să ai un telefon cu care să te înregistrezi”, îmi mărturiseşte aceasta. Mă gândesc că ai putea să pierzi ideile dacă nu le scrii imediat, Ciprian mă corectează repede: “Nu ai cum să le pierzi. Sunt acolo, parte din tine, te vei întoarce mereu la ele. “

Aflu că singura piesă de pe album în română “Pase Magice”a fost compusă în timp ce Delia se afla în trafic şi cumva a simţit nevoia să îşi ia zborul. Ajunsă la studio, a finalizat creaţia alături de Ciprian pe strada Bizet ( nimic nu este întâmplător), iar versurile au fost scrise la puţin timp după aceea. Videoclipul a apărut, fiind filmat în una din zonele în care interpreta să încarcă cu energie, lângă Sfinxul din Bucegi. 

“Traseele în munţi şi căţărările îmi oferă o altă perspectivă a lucrurilor, e un fel de purificare, în care eşti doar tu cu tine şi nimic din exterior nu te poate afecta”, îmi spune ea. Timp de ani buni s-a dedicat unui domeniu diferit, însă a ştiut că drumul ei este unul artistic, în muzică, cea pe care o simte aproape şi alături de care a crescut. “Părinţii nu au fost receptivi la ce aveam de gând să fac, plus că şi eu pe parcurs am avut momente când am vrut să renunţ la muzică. Dar, nu poţi înceta lucrul dacă ceva te defineşte şi este parte din tine”.

După ce a studiat în străinătate, mă întreb ce a motivat-o să revină aici şi mă surprinde :” Dacă tu pleci câteva luni din ţară, e inevitabil să simţi la un moment dat că ai rădăcinile aici şi aparţii acestei ţări.”

Ciprian a fost omul din umbra mai multor proiecte muzicale şi artişti, prin felul său de a compune realizând o fuziune de stiluri. A studiat pianul şi trombonul la Liceul de Muzică George Enescu şi imediat după a început să compună în studio. A expus situaţia în care Antarctica se află şi dificultăţile prin care au trecut: “Mulţi fac muzică pentru a se îmbogăţi şi nu au aceea chemare. În spatele numelor mari este o industrie de marketing. Noi suntem selectivi şi vrem să oferim un produs calitativ, expus la un moment dat ca un tot unitar, pe care oamenii să-l aprecieze.” 

Delia şi Ciprian se înţeleg din priviri şi deşi sunt diferiţi în câteva privinţe, pun pasiune, suflet în ceea ce fac, căci se vede, se aude şi se simte. În acelaşi timp, sunt convinşi că la concerte este bine să reinventeze piesele, să improvizeze, dar să păstreze acel schelet care te ajută să identifici piesa.

“Reflections” este una din creaţiile care s-a bucurat de succes pe internet, fiind compusă alături de Christian Green. Delia a realizat linia şi versurile, iar Ciprian îmi dezvăluie că melodia deţine o simplitate dusă la extrem, fiind comercială, dar nu în sensul defectuos al cuvântului. 

Ajung la subiectul concerte live, cele care pot ridica şi mai mult trupa. “Muzica este o unealtă de transmisie, prin ea se pot manipula oamenii. Ea poate schimba tinerii, fiind o formă de artă subiectivă. Este bine să fii lucid înainte de concert.”, îmi declară Ciprian. Zâmbesc, înţeleg exact la ce se referă, după care aflu că pe el o reprezentaţie live îl descarcă. 

Mă gândesc imediat că este adevărat că putem cunoaşte un om după genul de muzică pe care îl ascultă, dar Delia mă completează: “Nu e o condiţie universală, te poţi înşela uneori în privinţa oamenilor.”
Amândoi au perioade în care se odihnesc şi se izolează în lipsa muzicii pentru a căpăta energie. “Nu vrem să ne blazăm şi să lăsăm rutina sau plictiseala să intervină”, îmi spun ei. 

Solista îmi povesteşte despre starea de hipnoză instalată la concertul de lansare din decembrie, de felul în care a simţit publicul aproape şi schimbul de energie aferent, iar Ciprian este de părere că cea mai reuşită reprezentaţie a lor a fost la B`ESTFEST. Remarc versurile, în parte melancolice, care spun poveşti de viaţă, solista confirmându-mi că din durere se nasc creaţiile adevărate. 

Fondul sonor în care am discutat a fost excepţional, iar la un moment dat se aude “Father Figure” de la George Michael. Tresar şi îi întreb cum au perceput concertul lui: ” Este genial, are stea în voce. Când recunoşti o voce dintre alte sute, aşa se spune”, mă lămureşte Delia. 

I-am spus că am fost fericită când în formula aceasta, au reapărut la radio cu piesa “Don`t Stop The Dance” şi mi-am dat seama că este vocea ei. Astfel că i-am întrebat dacă vor să reorchestreze piesele din trecut, de pe vremea Insound, iar Ciprian mi-a spus că este mult mai important acum să realizeze un nou album şi câteva clipuri cu un real impact vizual în acest an. Delia este de părere că ar putea scoate un material doar în limba română la un moment dat, însă îi este mai uşor să scrie în limba engleză, pentru că este una universală. 

Cert este că dorinţa lor pe termen lung este să îşi facă muzica auzită şi în afara României, iar faptul că aceasta nu este comentată în mod negativ îi motivează.
“Muzica te face să călătoreşti în timp. Eu mă transpun în orice loc de pe Planetă atunci când compun, mă încarc cu vibraţia respectivă şi mă întorc cu aceea informaţie”, îmi spune Ciprian. Vreau să aflu dacă e vorba de o sclipire divină şi cei doi confirmă acest fapt, iar eu pot afirma că este vorba şi de genialitate în actul lor artistic. 

Printre preferaţii lor se numără nume precum : Fever Ray, Lykke Li, Bjork, Linkin Park, Radiohead, The Cure, Pink Floyd, Brandon Perry, M83 şi s-ar bucura să deschidă concerte pentru Groove Armada sau Aparrat. Mike Patton este pentru Delia artistul complet şi în special este atrasă de proiectul său Tomahawk.
”Anonymus este un album conceptual absolut superb, unic, liniile melodice sunt preluate din folclorul nativ american, iar tobele sunt nebune, ritmurile lor tribale te duc dincolo de timp, trezind la viaţa omul din interior, primordial, care de obicei doarme. Asta am ascultat în ultimele luni dimineaţa, când priveam răsăritul. Atunci ar putea merge şi Jeff Buckley”.

Într-un top 3 al concertelor live se numără Depeche Mode, Massive Attack şi Unkle (pe liderul James Lavelle l-au cunoscut). Din România sunt artişti pe care îi apreciază, însă vor să îşi păstreze unicitatea şi să nu îşi lege titulatura de alte nume. ( ca un mic amănunt, piesa “Iubire” a celor de la Travka se numără printre favoritele solistei, iar ca melodie din afară preferă oricând Heartbeats” – The Knife).

Filmele preferate ţin de sfera SF: “Star Wars”, “Barbarella”, “Odiseea Spaţială “, iar unul dintre scriitori preferaţi ai acesteia este Rudolf Steiner, recomandând cu căldură opera sa vastă şi în special: “Artă în misiunea ei cosmică”. Proiectul “Stars and Constelattions” este un compendiu spiritual şi ştiinţific ce va avea mai multe episoade, fiind de real ajutor oricărui om interesat de lumea cerească. 

“Omul a uitat de unde vine şi încotro se îndreaptă. Este necesar să descoperim importanţa sacralităţii şi faptul că arta are o misiune cosmică.” Totul se întâmplă în viaţă ciclic şi Delia este convinsă noi toţi trăim în dimensiuni diferite şi sufletul rămâne nemuritor. Citându-l pe Steiner, sunt fermecată de ce îmi spune:” Misiunea omenirii este să devină a 10-a ierarhie dupa îngeri.”

Delia s-a simţit foarte bine atunci când a ajuns în Africa de Sud ( Parc Kruger) sau când a văzut templele hinduse din Singapore, iar Ciprian s-ar întoarce vara în oraşul de suflet, Paris.

Noul clip ar putea fi la piesa “Is Your Heart So Hard Or Nonexistent,” cea care întăreşte mesajul pe care cei doi îl transmit cititorilor:” Trebuie să ne gândim mai mult la cei din jur, să fim noi schimbarea pe care vrem să o vedem în lume pentru a putea trăi în armonie.”

Waldeck Live


Aseară, trupa austriacului Klaus Waldeck a revenit la Bucureşti într-un performance savuros susţinut în clubul The Silver Church.

După o aşteptare ce părea interminabilă, cu un warm-up alcătuit din piese Depeche Mode, Hurts, Parov Stelar sau Moonlight Breakfast, membrii au urcat pe scenă cu puţin înainte de miezul nopţii şi au încălzit sufletele celor prezenţi timp de o oră.

De la primele acorduri ale piesei “Get Up Carmen”, publicul a început să devină frenetic, iar apariţia lui Joy Malcolm a sporit intensitatea momentului. Au urmat “Memories”, “Addicted” şi “So Black And Blue”, iar pofta de viaţă şi plăcerea de a cânta live se citeau pe fetele instrumentiştilor.

Muzica lui Waldeck este bazată pe un conţinut muzical de excepţie, în care ritmul şi vocea intepretei sunt în deplină armonie, reuşind să stabilească un fel de liant afectiv cu audienţa extatică prin versurile melancolice, dar care sunt bine venite pentru a intensifica tensiunea emoţională şi a spori din dependenţa pe care ascultătorul o încearcă.

Prin liniile melodice şi cuvintele scrise se induce un fel de catharsis, aceea purificare eliberatoare care îşi are originea în suferinţă şi este imperios necesară pentru creaţie.

Mixul dintre muzica electronică, trip-hop şi swing este unul de succes, oferind o corelaţie metro-ritmică între sunete exacte şi precise, însă cu numeroase inflexiuni tonale ce sunt în contrast cu tonalitatea de bază. Concertul a fost într-un crescendo deplin, unde accentele muzicale au fost bine reliefate şi improvizaţiile nu au lipsit.

Momentul de bis a venit prin magnificul cover “Our Day Will Come” şi prin obsedantele piese “Memories” şi “Addicted”, care au devenit deja o marcă şi un reper pentru muzica lui Waldeck.

“Ballroom Stories” rămâne până în prezent cel mai bine cotat album al său şi a putut fi ascultat aproape în totalitate, spre bucuria celor prezenţi.

Klaus a reuşit ceea şi-a propus: îmbinarea cu succes în actul artistic a vivacităţii, a unei emoţii aparte pe care anii '20-'30 au impus-o în muzică şi a senzualităţii pasajelor muzicale ce redau imagine bogate în sens şi expresie.



2/23/12

"The Vow"

Pelicula de faţă este genul de creaţie care aduce în atenţie momentele de impact major ce ne pot schimba viaţa în totalitate. Inspirată dintr-un caz real petrecut în New Mexico în anul 1993, drama romantică "The Vow" îi are în centrul acţiunii pe tinerii îndrăgostiţi Paige (Rachel McAdams) şi Leo (Channing Tatum).

Într-o noapte, cei doi sunt victimele unui accident de maşină, în urma căruia Paige rămâne cu leziuni cerebrale, deci cu imposibilitatea de a-şi aminti momentele esenţiale din trecutul său. Tânara încearcă să se regăsească, filmul reuşind să ne pune ca şi spectatori în locul ei. De fapt, este reliefată ideea că ar trebui să ne preţuim amintirile cu oamenii ce au făcut parte din existenţa noastră, indiferent de natura lor.

Leo este nevoit să-i recucerească inima tinerei sale soţii, trecând la rândul său printr-un moment de criză existenţială şi experimentând teama la gândul că o va pierde pe femeia iubită. Răbdarea sa este pusă la încercare, însă descoperă cu adevărat ce presupune jurământul făcut către Paige: iubire, credinţă şi devotament.

Pierderea memoriei este o experienţă traumatizantă, iar Rachel McAdams reuşeşte să captiveze prin firescul şi naturaleţea cu care îşi joacă partitura.

Cei doi parteneri reuşesc să înfrângă obstacolele, iar cuplul care a servit drept sursă de inspiraţie pentru scenariu are acum doi copii.


Regia dramei de faţă poartă semnătura lui Michael Sucsy, iar coloana sonoră este realizată de Rachel Portman şi Michael Brook, însă veţi sesiza şi unele piese cunoscute: “I`d Do Anything For Love”( Meat Loaf), “England”( The National), “Get Some”( Lykke Li) sau “Pictures of You” din repertoriul The Cure.

Proiecţia este adusă în România de către InterComFilm Distribution, iar începând cu data de 24 februarie va putea fi vizionată în cinematografe.

2/22/12

Depeche Mode - Nou album


Într-un interviu acordat site-ului thequietus.com, Martin Gore, membrul fondator al trupei, a anunţat că trupa Depeche Mode va intra în studiourile de înregistrare în luna martie. Gore consideră că viitorul disc ar putea să fie lansat până la sfârşitul lui 2012.

Cel mai recent album de studio al celor de la Depeche Mode a fost "Sound of the Universe", lansat în urmă cu trei ani.

Până la apariţia noului disc, Martin şi fostul său coleg de trupă, Vince Clark, vor lansa un album sub titulatura VCMG. Discul se va numi şi "Ssss" şi urmează să apară pe piaţă peste câteva săptămâni, aşa cum v-am povestit deja.

Gore a menţionat că pauza în compunerea pieselor Depeche a fost una benefică şi îl impulsionează să creeze linii melodice diferite de cele techno aflate pe discul semnat cu Clark.


2/21/12

Antarctica Live @ Radio Guerrilla


Ieri seară am asistat la o reprezentaţie artistică susţinută de trupa Antarctica. Interesant este faptul că band-ul este compus din doi reprezentanţi al proiectului Insound, iar solista a făcut parte şi din formaţia Sunday People ce a deschis concertul Róisín Murphy de la Bucureşti din 2008. În 2010, Antarctica a fost opening act şi pentru momentul live al celor de la Morcheeba.

Delia Opran a povestit despre începuturile muzicale, alegerea numelui ce a venit într-un moment benefic din punct de vedere creativ, fiind legat şi de una din pasiunile ei: astronomia.

Cei interesaţi pot accesa pagina http://www.facebook.com/starsandconstellations sau citi din postările solistei pe blogul personal http://pasareainspatziu.wordpress.com/.

Ciprian Lemnaru este cel responsabil de liniile melodice şi am aflat că se dedică total creaţiei, acesta ascultând muzică de la 4 ani, fiind colaborator al multor artişti români, dar şi străini, precum Maroon 5, Kirsy Hawkshaw, Gabriel and Dresden, în 2009 înfiinţând propriul studio de producţie muzicală şi label, Woodchopper Records.

Bogdan Şerban le-a caracterizat muzica drept una “hipnotică”, fiind într-adevăr una cu mesaj puternic ce reuşeşte să înfrânge orice barieră, fiind genul de creaţie cu reale proprietăţi de balsam sufletesc.

Ritmul electronic, muzica făcută cu pasiune şi dedicaţie, experienţa relaxantă pe care ascultătorul o încearcă, ne îndreptăţesc să afirmăm că band-ul merită o recunoaştere mai mare şi o promovare mai intensă.

Piesele alese de formaţie pentru a fi interpretate live au fost: “I Am The Secret In You”, “Bird In Space”, “Is Your Heart So Hard Or Nonexistent”, “Don’t Stop The Dance”, Sun On Her Left, Moon On Her Right” , “Unlove” , dar şi una din piesele (“Little Red Dress”) ce nu este inclusă pe primul material al trupei, Explorers, despre care v-am povestit deja.

Am sesizat o înţelegere din priviri dintre Delia şi Ciprian, iar după momentul live am avut ocazia să aflăm mai multe amănunte din spatele procesului de creaţie, care se desfăşoară unitar, liniile melodice şi versurile scrise de solistă fiind compuse pentru a asigura o structură armonica desăvârşită.

Delia foloseşte un procesor de voce VoiceLive Touch, iar Ciprian deţine mai multe instrumente muzicale, printre care şi un pian acustic.

Vă vom ţine la curent cu următoarele concerte, iar în curând vom publica un interviu în exclusivitate cu trupa, unde vom afla amănunte despre cariera şi filosofia de viaţă a acestora.

http://werock.ro/antarctica-live-guerrilive-radio-session/

Foto: Roxana Afric


2/19/12

3 Ipostaze

Genialitatea din unele interpretari live este cel mai bun antidot contra plictisului, prostiei răsunătoare din jur şi melancoliei tipice unui final...de iarnă.





2/17/12

Direcţia 5 - nou album



Una dintre cele mai apreciate trupe de pop-rock din România a anunţat data de lansare a următorului material ( 10 octombrie 2012) şi numele acestuia: “Electric Love Story”, urmând să apară la casa de discuri Cat Music.

“Electric Love Story” va cuprinde 12 melodii, ce vor spune prin versuri o poveste de dragoste. Apariţia discului va fi precedată de lansarea unui single însoţit de un clip.

Interesant este faptul că band-ul îşi invită fanii să creeze coperta noului album. Pe lângă acest lucru, cel ales va primi şi un premiu surpriză în cadrul concertului de lansare din data de 31 octombrie de la Sala Palatului.

În urmă cu puţin timp, trupa a susţinut un concert în Bucureşti, eveniment amintit aici: http://werock.ro/foto-directia-5-cu-si-despre-dragoste-de-valentines-day/


Credite foto: Radu Restivan



Power

Suspans, sentimente puternice, tonuri de gri, versuri ce transmit mai mult decât am vrea şi o voce imposibil de uitat, având proprietăţi de balsam...sufletesc.



2/16/12

1 year.

Jack White


Muzicianul american cunoscut publicului larg ca unul dintre componenţii The White Stripes, a decis să îşi construiască din acest an o carieră solo. Astfel, White a anunţat că îşi va lansa primul album solo pe data de 24 aprilie şi că acesta se va intitula “Blunderbuss”.

Primul single lansat de pe album se numeşte "Love Interruption", iar videoclipul este regizat chiar de artist, alături de el aflându-se interpreta Ruby Amanfu.

Jack White a declarat că materialul va fi unul extrem de personal: “Cântecele au fost scrise de la zero, nu are nicio legătură cu altcineva, sunt propriile mele exprimări şi sentimente."

Mai jos puteţi urmări clipul :



http://werock.ro/jack-white-a-lansat-un-nou-videoclip-%E2%80%93-%E2%80%9Clove-interruption-lav/

2/15/12

Ştefan Bănică Live


În această seară, s-a redeschis seria concertelor live marca Europa FM cu un spectacol semnat Ştefan Bănică & Co.

Artistul a ţinut să combine în playlist câteva dintre hiturile sale, dar şi câteva piese mai puţin cunoscute de publicul larg, astfel că nu au lipsit: “ Încă o zi”, “Superlove”, “Cântec pentru Violeta”( single-ul în curs de promovare), un mash-up între “Bubulina” şi “Rodica”, “Toată lumea dansează” sau “Cine eşti, chip de lună”.

Momentul culminant a fost interpretarea manifestului sonor “Protest”, piesa în care Ştefan Bănică ia atitudine vis-à-vis de mediocritate şi în faţa realităţii deformate în care trăim.

Publicul a fost delectat cu un concert remarcabil, având orchestraţia aerisită, în care rifurile de chitară ale lui Nicu Patoi au fost de neegalat, iar artistul a ţinut să declare public :

” În teatru te ascunzi în spatele unui personaj, la concerte eşti tu, cu bune şi rele, iar eu încerc să le dau oamenilor tot ce am eu mai bun. Dacă o piesă ajunge la sufletul lor, e mult mai important pentru mine decât să fie difuzată.”

Pe 8 şi 9 martie, Ştefan Bănică va susţine două concerte în totalitate unplugged la Circ & Variete Globus. Peste două săptămâni, ne vom întâlni cu trupa Taxi în Garajul Europa FM.


2/10/12

Urma - "Cine iubeşte şi lasă"


Ce aş putea să spun despre noul clip Urma când aceste cuvinte sunt incapabile să exprime talentul, intensitatea, forţa mesajului şi jocul de umbre - lumini pe care regizorul Andrei Dăscălescu le-a reliefat atât de frumos...din tot sufletul.

Ce alte cuvinte să folosesc când concertul din septembrie 2011 este readus în atenţie ca într-o maşină a timpului, unde îmi regăsesc trăirile şi sentimentele experimentate în acel moment live sublim...preţ de câteva secunde mi-am revăzut viaţa şi trecutul...

Ciudat, ne petrecem toată viaţa încercând să evoluăm, să ne schimbăm şi întelegem că de fapt, unele lucruri rămân mereu aceleaşi... pe când altele care ne interesau, au apus de mult şi au devenit amintiri.

Iubirea ce o resimt pentru trupa Urma nu va avea sfârşit, pentru că indiferent de starea sufletească, mă voi întoarce la muzica lor, la omul din trecut şi cel de astăzi, care ascultă "on the lonely road" acordurile, versurile şi puterea izvorâte din genialitatea umană.

Noul clip Urma, fără alte comentarii.

"Lost End Found" se anunţă o experienţă de neuitat.

http://www.suplimentuldecultura.ro/index/continutArticolAllCat/36/3945

http://www.lavinia17.blogspot.com/2011/09/urma-not-from-this-world.html

2/8/12

"The Artist"


Filmul este un omagiu adus proiectiilor mute de acum mai bine 100 de ani si deţine un parfum aparte, alaturi o strălucire demnă de admirat.

Scenariul este unul în totalitate fără dialog, fiind creionat în alb-negru doar pe baza jocului actoricesc al personajelor şi al unor inserturi scrise între diferite secvenţe ale acţiunii.

Povestea este plină de substanţă, făcând apel la conceptul că este greu să ajungi cel mai bun într-un domeniu, însă marea provocare este să reuşeşti a te menţine pe acelaşi loc.

George Valentin, interpretat de Jean Dujardin, este un megastar al filmelor de epocă, însă acesta refuză categoric să se adapteze timpurilor şi să interpreteze roluri cu un scenariu modern. Una din admiratorele lui ajunge să danseze cu el într-un rol secundar, dansul fiind şi elementul cheie al finalului. Peppy Miller (Bérénice Bejo), o artistă debutantă, dar plină de carismă, începe să urce pe treptele celebrităţii, datorită filmelor cu sonor, iar între cei doi se stabileşte o uşoară relaţie de rivalitate.

George realizează un ultim film mut, care nu se bucură de succes şi spectatori în cinema, astfel că orgoliul său este rănit, în timp ce Peppy are un succes răsunător.


Problemele sentimentale şi financiare ale personajului principal se acutizează şi într-un moment de furie distruge filmele în care a jucat, cu excepţia unuia cu Peppy, dorind să îşi alunge astfel demonii trecutului, dar şi mustrările de conştiinţă.

Tânăra vrea să îl ajute emoţional şi îl face să înţeleagă că societatea se schimbă, deci este necesar să se preschimbe şi oamenii pe parcursul ei. Finalul îi arătă pe cei doi dansând în proiecţia “Sparkle of Love”, o idee reuşită a actriţei, sentimentul dragostei făcându-i pe cei să strălucească cu adevărat împreună.

Căţelul Uggy, care joacă rolul companionului lui George, a câştigat la Cannes 2011 premiul Palme Dog. Lungmetrajul mut „The Artist“ a fost premiat cu trei Globuri de Aur în acest an şi este nominalizat la zece categorii ale premiilor Oscar 2012, fiind astfel unul dintre favorite.

Premiera în România a filmului regizat de Michel Hazanavicius este programată pentru 24 februarie şi vă sfătuim călduros să îl vizionaţi în sălile de cinematograf.


2/7/12

Albumul de seară

raku Live @ GuerriLIVE Radio Session


În această seară, am asistat la primul concert live din acest an la Radio Guerrilla, sub egida Ursus România. Reprezentaţia a fost una semnată de Raku şi formaţia sa, în varianta restrânsă.
 
Artistul a ţinut să diferenţieze în mod clar mişcarea culturală hip-hop de curentul muzical rap, al cărui reprezentant de marcă este în ţara noastră. La 18 ani a fost pe o scenă adevărată, iar pe parcurs a cântat alături de Morometzii, Zale, Cheloo, Ombladon, Pacha Man sau Bitză.
Acesta a subliniat faptul că tine să îi fie scris numele de scenă cu litera mică deoarece intitulatura sa este una artistică. ( numele a fost ales după zodia sa, însă fără o semnificaţie profund astrologică)
raku oferă, prin creaţia sa, un semnal de alarmă oamenilor, care ar trebui să conştientizeze “dezastrul moral” în care se află şi să se întoarcă cu sufletul spre spiritualitate. ( unul dintre modele demne de atenţie şi interes, ar fi, în opinia sa, Petre Ţuţea). 
El a punctat şi dorinţa pe care artiştii o cer de la publicul ascultător, aceea că ar trebui să le fie cumpărată muzica. ( pe http://www.raku.ro/ - găsiţi albumele acestuia şi merită să ştiţi că acestea au un mesaj unitar: În mediu vitreg Rezistenţa Emite semnale În altă frecvenţă)
Interesant este faptul că raku foloseşte elemente de dancehall şi reggae în momentele sale live, în care are, de cele mai multe ori, o trupă bine dotată instrumental. Astăzi, alături de el, l-am revăzut pe DJ Undoo ( prezent şi la concertul Coma despre care v-am povestit) şi pe Cristi Chelsoi, chitaristul formaţiei El Negro. 
Rapperul a oferit momente inedite de beatboxing, iar din playlist putem spune că am fost delectaţi cu piese precum: “Nu uita!”, “Titlu de piesă”( colaborarea cu Kazi Ploae), “Căutând”, “Serviciul de informaţii”, dar şi un cover după Damian Marley (“Welcome To Jamrock”). 
raku a mărturisit că este fericit deoarece piesele sale fac parte din playlist-ul Radio Guerrilla şi a felicitat postul pentru alternativa sănătoasă oferită celor interesaţi de muzica bună calitativ.
Prezentatorul Bogdan Şerban a denumit la final reprezentaţia de astăzi drept “ o lecţie muzicală” şi noi putem adăuga că aceasta a fost una de o înaltă ţinută morală, în care raku ne-a insuflat respect prin gravitatea mesajelor sale şi puterea discursului său argumentat.
Data viitoare ne vom întâlni în studioul de GuerriLIVE cu o trupă de folk alternativ şi vă vom relata impresiile noastre legate de actul artistic aferent.
Credite foto: Roxana Afric

2/2/12

“The Descendants”

Filmul este unul de factură psihologică, în care George Clooney joacă un rol cu un impact destul de puternic pentru publicul larg. Deşi acţiunea se desfăşoară într-un cadru idilic, cu plaje curate şi insule sălbatice (Hawaii), pe o muzică specifică, problemele familiei lui Matt King sunt acute şi au nevoie de rezolvări imediate.

Personajul principal tine să definească noţiunea principală de la început: “ O familie seamănă cu un arhipelag; toate componentele fac parte dintr-un întreg, dar sunt totuşi separate şi solitare, însă întotdeauna în derivă şi izolate.”

Povestea este universală, având la bază destrămarea unei căsnicii în mod inevitabil şi pentru totdeauna, cu uşoare accente de umor negru în combinaţie cu sentimentul dramei.

Pelicula este bine regizată de către Alexander Payne, care pune accent pe antagonismul viaţă-moarte, reuşind să surprindă fragilitatea fiinţei umane în situaţii critice şi felul în care aceasta reuşeşte să supravieţuiască.

Filmul vorbeşte despre puterea de a începe o nouă viaţă, învăţând din greşelile trecutului ce necesită asumare. Matt redescoperă lecţia iertării şi a tăriei de caracter, pentru că doar astfel se poate elibera şi mai apoi construi ceva temeinic alături de singura sa mare avuţie: cele două fete.

Proiecţia este bazată pe romanul de debut al autoarei Kaui Hart Hemmings şi beneficiază deja de două Globuri de Aur (“Cel mai bun film” şi “Cel mai bun actor într-un rol principal”), trei nominalizări la Premiile BAFTA şi cinci la Oscar

În distribuţie, pe lângă George Clooney, îi veţi regăsi pe: Shailene Woodley ( joacă rolul uneia dintre fiicele lui Matt, foarte bine primit de critica internaţională ), Judy Greer, Beau Bridges, Matthew Lillard, Robert Forster, iar de mâine filmul poate fi vizionat în cinematografele din toată ţara.

http://www.gsp.ro/timp-liber/muzica-film/recomandare-the-descendants-304961.html