Aniversare de neuitat Urma

Seara trecută a fost una mai mult decât specială. Trupa Urma a celebrat 9 ani de activitate, moment ce a coincis cu aniversarea domnului Gutău, solisul formaţiei. În locaţia devenită clasică deja pentru clipe frumoase, The Silver Church, s-a auzit la început vocea lui Maxi Jazz, cu un mesaj care se potrivea mai mult decât oricând: “ This is my church /This is where I heal my hurts/For tonight/ God is a DJ”. Pentru cei care nu ştiu, Faithless a cântat în Garage Hall, un moment de neuitat pentru trupa Urma.

Concertul a început în forţă, prin piesa “Off my wave”, continuând linia prin “In your arms”. Cele două ore au însemnat un regal pentru audienţă, fiind interpretate multe dintre melodiile care nu fost puse în lumină de-a lungul momentelor live recente.

Aniversarea a fost cu şi pentru prieteni, Mani dezvăluind că pe data de 29 III 2003 a înregistrat piesa “This time”. Melodia citată este în opinia mea una dintre cele mai răvăşitoare creaţii, timbrul ferm şi armoniile absolut admirabile sculptând versuri imposibil de uitat.

Am remarcat legătura dintre ordinea aleasă a pieselor, mesajele fiind unul în continuarea celuilalt. Spre bucuria tuturor, au fost interpretate şi piese de pe noul material mult aşteptat – “So long”, “Wrong”, “Cine iubeşte şi lasă”, “Terminus”.

Urma este trupa care are puterea să cânte despre drama fiecăruia dintre noi, astfel că fiecare acord / vers exprimă un zbucium sufletesc, unul puternic, care persistă în timp. Senzaţia este una de respiraţie tăiată, de uimire, pentru că te regăseşti şi înţelegi că această creaţie a lor este miraculoasă pentru că îţi vindecă sufletul.

Este uşor de înţeles că tema unei creaţii muzicale este o sinteză sonoră a sensibilităţii unui compozitor, pe care îl putem cunoaşte prin muzica bogată ca expresie şi contur. Fuziunea de genuri abordată reuşeşte să plaseze un om dincolo de timp, să îl trezească şi să îl aducă la esenţa sa. Momentele solo nu au lipsit, improvizaţiile sau variaţiunile temelor de bază, Urma fiind prin excelenţă o trupă dinamică, cu personalitate.

Clipa “A place for me”, a produs o anume dezlănţuire şi trebuie amintit că momentele susţinute de trupă diferă întotdeauna, singurul fapt evident fiind acela că un concert live semnat Urma îţi schimba unele perspective şi îţi oferă răspunsuri.

“A door to my world”, “Is it fair?”, “Wishlist” au adus cu ele note de tristeţe, meditaţie şi melancolie, fiind într-adevăr un spectacol care va lăsa urme…

“Lonely pub”, “What are friends for?” şi “Selfish Motherfucker” au dozat în mod corespunzător tensiunea, piesele fiind în crescendo şi reuşind să transforme ritmul aparent lin în unul de nerv apăsat.

Partea de bis a venit prin “Buy me with a coffee” ( vocea lui Mani + pian), “What I am “, “The perfect spot” şi desigur…”Terminus”.

Cuvintele sunt mărunte, însă am o certitudine. Urma este un band nemuritor, iar Mani & Co. vor rămâne în mentalul colectiv acum şi întotdeauna. La mulţi ani trupa mea dragă şi mulţumesc.

"Nu îţi cere nimeni să renunţi. Să fii sincer şi să îţi respecţi pasiunea e firesc, nu e o înfrângere." (din articolul scris de Mani aici - http://www.suplimentuldecultura.ro/index/continutArticolAllCat/36/3945 )

Momentul din septembrie 2011: https://lavinia-fusu.blogspot.com/2011/09/urma-not-from-this-world.html

Back in the spotlight

Am mai amintit de trupa Stillborn, numele actual fiind puţin modificat: Steelborn. Vocea Aurei mi-a rămas multa vreme în minte şi bucuria mea s-a intensificat când band-ul a revenit acum câteva zile cu un nou album - "Trup de apă". Recomand acest album să fie ascultat şi reascultat, deoarece este unul excelent punctat ritmic, cu o forţă de expresie ideală.

Pure addiction... Sound în forţă, piese cu mesaje universale în limba engleză şi română, armonii temperate până la un punct de maximă intensitate. Reintepretarea piesei "De ce" nu are cum să nu lase urme în sufletul ascultătorilor...

O trupa cu adevărat rock, fără alte influenţe, care nu se rezumă cu preluări de la alţii... în ciuda faptului că a fost opening-act pentru concertul Bon Jovi de anul trecut.

One Wish: Să îi privesc din studioul de GuerriLIVE la un moment dat...sper eu cât mai curând.

Update: "Stop" a fost difuzata luni dimineata, pe 2 aprilie, pentru prima la radio Guerrilla, in cadrul emisiunii Eliberadio.

In the end

"Da-mi timp sa nu ma sting."

Comeback to your soul

Atunci cand te afli în faţa unei creaţii umane perfecte, în primă audiţie...ce poţi să scrii ? Cum ai putea să o prezinţi ca să nu îi răpeşti din farmec ? Când simţi că eşti atins şi fiecare celulă din tine parcă ştie dinainte versurile...când armoniile sufletului tău sunt în concordanţă cu ale melodiei...cum să declari fără să-i distrugi infinitatea ?

Simplu. Ascultă pe repeat, închide ochii şi rămâi viu...cu gândul la un nou orizont, perspective senine şi încearcă să reperezi frumosul din viaţă..trebuie să existe în structura ta.

Liniştea dinaintea altor furtuni îţi este adusă la acest ceas de seară de irepetabilul Dave Gahan şi Soulsavers... Mâine, este o nouă zi în care vei visa nebuneşte de mult, dar cu ochii deschişi....realizând cu surprindere că lucrurile gândite ieri se vor materializa.

Partizan - "Drumul spre lumina"

Formatia Partizan are deja in heavy-rotation la Radio Guerrilla piesa "Drumul spre lumina". Piesa are nevoie de cat mai multe voturi pentru a ajunge numarul 1 in top si a se mentine cat mai mult timp acolo.

Partizan Street Team isi propune sa sustina trupa cat de mult si sa o aduca in atentia cat mai multor oameni. http://www.facebook.com/groups/340388812664182/

Pentru a vota melodia, este necesar sa aveti un cont pe site sau sa va autentificati cu cel de pe facebook. Aici se poate vota, in modul "Drag & drop": http://www.radioguerrilla.ro/top-show

Mesajul trupei catre fani si catre cei care iubesc muzica adevarata este urmatorul:
"O trupa este cu atat de puternica, cu cat are fani mai dedicati. Trupe mai comerciale supravietuiesc pentru ca muzica lor se auto- promoveaza... pentru ca nu zgarie pe nimeni pe urechi. Si atunci se intampla ceva paradoxal - trupe care nu au fani, sunt prezente peste tot, pentru ca muzica lor "luneca bine".

Am vazut la Control ceva ce ne-a bucurat nespus - noi avem FANI adevarati. Probabil ca nu este un secret pentru nimeni ca munca din spatele unei trupe este una enorma, si este munca unei intregi echipe, din care noi suntem doar partea vizibila.
O parte importanta a acestei echipe ar trebui sa reprezinte un nucleu hardcore de fani, un STREET TEAM Partizan. La sfarsitul zilei, lucrurile sunt simple - noi nu existam fara voi - fanii nostrii. Fara voi, noi suntem doar alti baieti care se chinuie cu instrumentele. O mana de oameni dedicati care ne iubesc, vor si pot sa ne ajute, poate face enorm de mult, nici nu va puteti imagina cat ne puteti ajuta!!!

Un mic exemplu o actiune grupata de a vota o piesa in top, duce la promovarea noastra in heavy rotation pe un post de radio. Cand se intampla asta, sunt sanse mari sa ne preia si alte radiouri, si asta duce la nu numar simtitor crescut de concerte!
Stiu ca avem fani multi!, si va multumi ca existati! Intrebarea noastra este - avem si fani care sa puna suflet?
In Marea Britanie, fanii trupei RATM au facut ca piesa Killing In The Name OF sa fie "No1 Christmas Song" spre deliciul hardcorerilor. Asteptam oameni de actiune, care vor sa ne sprijine ca "street team" sa ne dea un mesaj privat, si sa facem un grup secret, numai de noi stiut :-)
Viva La Resistance!!!"

Mi-as dori din suflet ca Partizan sa devina si mai mult un reper pentru muzica romaneasca, deoarece este o trupa pentru care profesionalismul, sufletul, dedicatia, talentul, modestia nu sunt doar simple cuvinte...ci atribute in jurul carora cei 4 graviteaza... zi de zi, pe scena si in afara ei.

Poze: Cătălin Cristea/hypestreet.ro

http://www.reverbnation.com/partizanpunk

"Blue Jeans" by Lana

Asteptarea a lua sfarsit...

Superba Lana Del Rey a făcut public nou său videoclip la al treilea extras de pe albumul “Born To Die”, piesă care va fi lansată în mod oficial pe 8 aprilie.

Melodia este o creaţie a producătorului de hip-hop Emile Haynie, cel care şi-a pus amprenta pe single-uri Eminem, Lil Wayne şi pe cel mai recent pe albumul de studio al interpretei Lana.

“Blue Jeans” este o piesă în stilul indie-pop cu elemente de sadcore, uşor de identificat prin tempouri lente şi versuri deprimante. Clipul acestei piese pare o continuare a celui care dă numele albumului, despre care v-am vorbit deja, cel care în doar trei luni a reuşit să strângă aproximativ 32 de milioane de vizualizări.

Videoclipul de faţă poarta din nou semnătura lui Woodkid / Yoann Lemoine, iar Bradley Soileau joacă rolul iubitului cântăreţei. Producţia este una alb-negru, dramatică, filmată uşor difuz, cu un joc al umbrelor bine accentuat şi un suspans ce se intensifică pe parcurs.

Presa din America denumeşte deja creaţia drept un "Wicked Game" al lui Chris Isaak, însă personal nu vad atat de multe asemănări.

Ea este geniala, clipul este o sumbru, dar in acelasi timp superb...mai ales, ca ti se intipareste pe retina mult timp de la vizionare...

"But when you walked out that door, a piece of me died
I told you I wanted more-but that not what I had in mind
I just want it like before
We were dancin' all night
Then they took you away- stole you out of my life
You just need to remember..."

Partizan Live - Cel mai frumos cadou

Seara trecuta a fost in mod categoric cea mai frumoasa din viata mea. Realizez ca orice cuvant as folosi, ar rapi putin din farmecul trait aseara, dar merita sa scriu despre formatia Partizan si concertul sustinut de acestia aseara in club Control.

La o reprezentatie artistica semnata Partizan, trebuie sa lasi orice gand trist la intrare si sa mergi convins ca vei asista la un moment live de exceptie, unul care trebuie trait si inteles la valoarea sa maxima. Stiam ca va fi perfect, desi multi nu cred in perfectiunea umana...Eu insa am recunoscut-o din nou ieri, pe chipurile lor...

Formula actuala este cea mai potrivita si este de remarcat ca fiecare membru reuseste sa isi puna in mod categoric amprenta personala pe fiecare piesa in parte. Aseara, a fost primul concert din acest an sustinut in Bucuresti cu Adrian Pleşca - Artan (voce) , Răzvan Moldovan – (chitara), Ionuţ Croitoru – (tobe) si Florin Barbu – (bass). Rezultatul a fost cel asteptat, sau poate mai mult decat atat... Felul acestora de a juca şah pe scena este pe cat de inventiv pe atat de neasteptat.

Playlist-ul a fost foarte bine ales si structurat, piesa aleasa pentru momentul de inceput si cel de incheiere fiind single-ul actual "Drumul spre lumina".

"Becule", "N-avem probleme cu formatia", "Banii", "Deplasarea obiectelor", "Mii de scuze", "Sah", "Lumea tacerii", "Note de calatorie" si momentul de bis prin "Manualul", "Android Leontin" au fost cateva dintre melodiile care au incantat audienta timp de aproape doua ore.

Combinatia dintre genul rock industrial, progresiv, alaturi de elemente din folclor si indie, este una castigatoare. Schimbarile furtunoase de ritm, momentele de improvizatie, tensiunea care se acumuleaza si izbucneste la un moment dat, felul in care publicul canta la unison cu band-ul...toate aceste elemente alcatuiesc un tablou sumar a ceea ce inseamna de fapt o reprezentatie live autentica.

Am observat cu surprindere la acest concert distorsionari fenomenale, o gama de tempouri magice, aceea sclipire de geniu din fiecare melodie, alaturi de un aer hipnotic emanat si o melodicitate care iti ramane impregnata mult timp in suflet.

Timpul s-a comprimat si nu a mai avut relevanta. Am fost placut impresionata de tot jocul de lumini si umbre, de energia molipsitoare emanata de cei 4, de acordurile orientale si zambetul pe care fiecare spectator il avea imprimat pe chip...

”Orchestra” Partizan este formata in mod definitoriu din oameni ce au calitati de One Man Show, facand din fiecare aparitie publica una de neuitat, trupa demonstrand cu adevarat ca muzica este un liant afectiv intre oameni.

Dupa mult timp, am trait cu adevarat la un concert. De la reprezentatia Urma din septembrie pana acum nu am mai experimentat o gama atat de larga de emotii... Mi-as fi dorit sa filmez cumva si sa suprind intreaga magie, dar stiu ca evenimentele de acest gen sunt unice, irepetabile si se pastreaza inevitabil intr-un singur loc...in suflet.

Nu am cuvinte sa-i multumesc lui Florin Barbu, un maestru al bass-ului si un om cu suflet tare bun, ca la jumatatea concertului a amintit de ziua mea si s-a cantat "La multi ani", alaturi de public.. Dupa ani in care nu mi-am mai serbat ziua, acest moment va ramane pentru totdeauna in constiinta mea si voi aminti mereu oamenilor de momentul cand, la 22 de ani, am sarbatorit cu una dintre cele mai talentate si dragi trupe din Romania.

Ii multumesc Oanei ca m-a insotit si lui Andrei Dăscălescu ca mi-a fost putin timp aproape, oferindu-mi o anume forta de a merge inainte si ceva mai multa incredere in viitor. Oamenii care conteaza cu adevarat, sper ca vor fi mereu acolo... Mi-as dori mult sa ii regasesc mereu, cumva, in preajma mea si sa ma sustina de la distanta prin ganduri...simple, dar de efect.

Fara sa ii cauti, ei iti vor ramane aproape, indiferent de momentele cand in drum se vor isca Albele Furtuni...

2025. Lavinia, spune mai des: te iubesc. 

See you again one day, dearest. 

New single

Garbage a lansat single-ul "Blood for Poppies" extras de pe albumul „Not Your Kind Of People”, primul material de studio al trupei după 7 ani de pauză.

Shirley Manson a declarat: „Piesa a fost inspirată dintr-un articol pe care l-am citit în Los Angeles Times, despre traficul de opium. Este o piesa despre dezorientare şi deziluzie, despre încercarea de a rămâne lucid în fata nebuniei.”

Probabil ca este formatia cea mai asteptata, una pe care o iubesc de cand ascultam in urma cu multi ani piesele lor... Am facut aici un top cu melodii dragi.

Un cadou excelent numit "Blood for Poppies" de la aceasta trupa si un concert Partizan diseara, primul in formula actuala... Ce sa imi doresc mai mult... Hmm... http://www.youtube.com/watch?v=3WH1Ma50QUk&ob=av2n

Memento

Câteva momente live de savurat în această seară, ultima în care mai am 21 de ani.
This should be the first day of the rest to my life... De mâine, voi pune punct multor lucruri şi voi începe un nou drum.

Cred că este ideal să ne ştim bine obiectivele şi mai ales, să nu ne împotrivim lucrurilor. Ele vin şi pleacă, regretele nu ar trebui să aibe loc în existenţa noastră.

Trupa RPK

Eu cred foarte tare în educaţia făcută printr-o muzică de calitate. Mereu am ştiut că sunt oameni talentaţi în această ţară, oameni care reuşesc să ne descrie prin versuri si linii melodice vieţile. Prin muzica lor, putem reuşi să ne facem existenţa mai frumoasă şi să gasim întrebari printre rifuri de chitară, armonii îmbietoare şi forţa de exprimare a solistului.

Muzica este parte din viaţa mea şi am avut numeroase şanse de a întâlni artişti, acei oameni speciali cu sufletul frumos care te motivează să mergi si tu mai departe.

De multe ori, nu am ştiut cum să le mulţumesc că nu au renunţat la visele lor şi au continuat să ofere atât de mult celorlalţi oameni. Dar, ştiu un lucru. Am avut şi am în continuare fler pentru a recunoaşte ce merită să ajungă departe şi ce nu. Faptul că am crescut şi m-am dezvoltat cu muzica clasică şi cu trupe din registrul pop-rock, mă fac să deosebesc valoarea de falsele valori din muzica de azi, acele rebuturi de care nu vreau să îmi leg numele şi pe care nu le-aş promova niciodată.

Cred că oamenii au nevoie de muzica bună, de un efect numit catharsis, de purificarea sufletului prin creaţie. Nu putem să ne ghidăm în viaţă după vorba lui G.Papini: "Arta cea mai perfectă, muzica, te mişcă, trece şi dispare."
Afirmaţia este complet falsă, pentru că muzica este legată de amintiri, vise, probleme, deci de memoria afectivă, pe care nu putem să o ştergem. Ea ne va însoti mereu în drumul nostru şi ne va fi aproape în momentele frumoase sau în cele unde avem nevoie de un prieten adevărat şi sigur.

RPK este o formaţie înfiinţată în 2000, iar în prezent din aceasta fac parte Robert Ionescu – voce, Cristian Ungur - pian, Mihai Toganel – bass, Boer Karoly – chitară şi Laurenţiu Zmau – tobe. Trupa oferă celor interesaţi spre download trei piese: “1/2”(Jumătate), “Asha mă simt” şi “Singura Care”, cu cea din urmă trupa prezentându-se la finala Eurovision, fiind şi preferata mea din aceea competiţie.

În momentul de faţă, membrii pregătesc lansarea unui nou album “Lunatic” şi un viitor turneu naţional, intitulat „Lunatic An'Tour'Age”. De la solistul trupei, am aflat că la finalul următoarei luni va apărea piesa “Paris”, band-ul fiind unul independent ce nu aparţine unei case de discuri.

Eu am încredere în trupa RPK, în faptul că produsul pe care ei îl oferă este unul de efect, de neuitat. Este riscant să faci o muzică de asemenea tip în Romania, dar cred că atitudinea de a merge înainte cu anumite convingeri este în final, cea câştigătoare.

Pe mine m-au cucerit prin mesajele sincere şi prin pasiunea pe care orice ascultător o simte, chiar şi unul fără o educaţie strict muzicală. Talentul indiscutabil este evident şi singurul meu regret este că nu pot încă să promovez acest band mai mult. Ştiu doar că în viaţă sita se cerne şi in the end, vor ramane adevăratele valori ale societăţii.

Aştept cu drag noul material semnat RPK şi viitoarele concerte live. Cred că voi scrie frumos în momentul când voi asculta albumul pe repeat şi voi merge la evenimentul de lansare...

http://www.replik.ro/

In final, il citez pe Adrian Despot : "Sunt artisti care scriu muzica pentru ei, iar muzica lor poate placea publicului, si sunt artisti care plac fiindca scriu pentru public. Avand in vedere ca nivelul publicului, ajutat de mass-media, scade incet si sigur, riscul ca muzica celor din urma sa mearga in aceeasi directie este major. De fapt, nu mai e de mult un risc, e un fapt. Si pentru ca lumina reflectoarelor este mereu dictata de dorinta publicului, cred ca rostul nostru ca iubitori de muzica este sa punem reflectoarele pe cei din umbra si sa ii aducem la lumina. Cu atentie insa, pentru ca nu tot ce zboara in umbra se mananca, la fel cum nu tot ce e in lumina este deja compromis."

Amurg

Devin încet, dar sigur, o fană a lui Mark Lanegan...

Două piese mai mult decât potrivite pentru o seară...in this perfect solitude.

To be continued...

Brazda lui Novac & Partizan

Seara trecută a fost una specială în studiourile Radio Guerrilla, deoarece alături de invitatul serii Victor Popescu (Brazda lui Novac) au venit şi componenţii trupei Partizan. 

Astfel, de la Victor am aflat că primul său sintetizator l-a avut la 10 ani, iar mai târziu a început să studieze chitara acustică, fiind atras de zona punk şi new wave. Producătorul de astăzi a fost fan Depeche Mode ( are şi acum viniluri originale ) şi Kraftwerk, iar momentul armatei petrecut la Bucureşti, iar apoi la Craiova, l-a făcut să abandoneze pentru o perioadă creaţia. 

Victor Popescu a lucrat timp de 3 ani ca tipograf şi a terminat Facultatea de Arhitectură, motiv pentru care prezentatorul l-a denumit un “arhitect al sound-ului”. El a mărturisit că din acest domeniu a aplicat în muzica sa principiul proporţiilor, iar în anul 2003 şi-a făcut studioul propriu numit Square Sound Studio. Puţină lume ştie că Victor se ocupă de muzica din publicitate şi că a lucrat de-a lungul timpului pentru actori de film celebri cum sunt Renée Zellweger, Willem Dafoe, Jean Claude Van Damme sau Wesley Snipes.

Deşi ar putea, BLN nu este atras de conceptul dj-set şi multă vreme a preferat să nu apară în prim-plan, primul său concert fiind în 2004. El considera că ar putea face orice fel de muzică electonică în afară de minimal, considerând că “orice muzică sinceră poate pătrunde în mainstream.”

Pe Brazda lui Novac îl puteţi regăsi în perioada următoare în reprezentaţii susţinute în ţară, dar mai ales în străinătate ( Moscova, Berlin). Acesta are la activ două albume, primul lansat la Square Sound Records şi "Dizzy", al doilea album, lansat la Raumklang Music. Am aflat de la Victor că în această vară va lansa un nou material, care va fi o surpriză, prin prisma colaborării cu un nume cunoscut.

Piesele din playlist-ul de aseară: “”Pilot”, “Attack”, “Protone”, “Blue”, “Square”, “Toys”, “Becule”(&Artan) şi “Hurt”( & Suedezu’).

Colaborarea dintre Victor Popescu şi Partizan datează cu mulţi ani, aceştia cunoscându-se în anii ’80. În prezent, piesa “Drumul spre lumină” a fost reorchestrata în studioul lui Victor şi va fi în heavy-rotation la radio Guerrilla.

Trupa Partizan înseamnă astăzi: Adrian Pleşca - Artan (voce) , Răzvan Moldovan – (chitara), Ionuţ Croitoru – (tobe), Florin Barbu – (bass). Florin este unul dintre cei mai talentaţi basişti din ţară, fost membru Proconsul sau Blazzaj si îi puteţi urmări activitatea aici: http://florin.xbass.ro/

Am avut ocazia să vorbesc cu Artan şi să povestim despre artă în general şi am aflat că nu ar putea da o definiţie banală muzicii, ea fiind prin ea însăşi ceva unic, care nu necesita “proptele”. În trecut, a ascultat foarte mult rock’n’roll şi disco, fiind de părere că membrii unei formaţie trebuie să rămână fideli acesteia. Colaborarea cu Andrei de la Robin and the Backstabbers a fost una de bun augur pentru trupă, iar concertul din Garajul Europa FM a fost unul dintre cele mai reuşite. 

Adrian crede foarte mult în conturul pe care membrii unei formaţii îl creionează şi în rolul pe care fiecare îl are în procesul de creaţie. Momentele de inspiraţie pot fi spontane şi astfel de la o idee poate porni un concept pentru o întreagă melodie.

Între Suedezu’, prietenul din copilărie şi Artan este o înţelegere artistică pe care privitorul o simte, mai ales că cei doi nu se influenţează unul pe altul, ci reuşesc într-un mod uimitor, să se pună în lumină.

Artan este de mai bine de 20 de ani membru în Corul Societăţii Romane de Radiodifuziune pe post de bas-bariton, declarând că este mai mult mai greu să cânţi într-un grup numeros de oameni, unde este necesar să te pui în acord cu celelalte voci feminine şi masculine. (Domnul Pleşca mai este numit şi “Everestul rock-ului românesc”)

Eu l-am văzut drept un artist modest, căruia nu îi place să fie aduse laude, fiind concentrat pe rolul său în formaţie şi cultivarea permanentă a spiritului său. În prezent, citeşte J.J.Rousseau – «Confesiuni » şi a recunoscut că muzica îi ocupă tot timpul.

Viitorul album semnat Partizan va fi lansat peste câteva luni şi se va intitula “Timpuri noi”.

Sâmbătă, 17 martie, va avea loc primul concert în Bucureşti în formula actuală, iar apoi vor urma şi alte reprezentaţii în ţară. - http://partizan.ro/

Un cadou mai frumos de atât nici nu se putea...Într-adevar, sunt un om norocos și fericit, pentru că am fost aseară în preajma unor genii și nu...nu sunt cuvinte mari, ci poate doar prea mici.

Foto: Bogdan Hanganu /sofresh.ro

Eurovision 2012

Seara trecută, am fost aproape de artiştii participanţi la selecţia naţională a concursului Eurovision 2012. Am sesizat multă tensiune între cei prezenţi, bună dispoziţie, entuziasm, fiecare concurent participant susţinându-şi piesa cu argumente solide.

Primul pe scenă a intrat Cătălin Josan, cel care a susţinut piesa "Call My Name", compusă împreună cu Ralflo, Bogdan Mureşan ( Cassa Loco), Keo şi James Alexander. Cătălin s-a bucurat de multă susţinere din partea altor nume importante prezente: Keo, Ovidiu Baciu ( Naguale), Alexandra Ungureanu, Liviu Hodor. Am aflat că melodia de faţă va fi inclusă pe următorul album de studio ce va fi lansat la sfârşitul lunii martie în Franţa şi Italia, dar şi faptul că interpretul participă pentru ultima oară la Eurovision.

Viky Red a fost susţinut de cei de la Deepside Deejay`s, piesa “If you ever feel” fiind compusă alături de aceştia. Interpretul a făcut parte din trupa Morandi, alături de care a susţinut turnee internaţionale. Piesa a fost depusă în ultima zi de înscrieri, după ce Viky s-a consultat cu prietenii şi fanii săi.

Trupa RPK a fost o surpriză plăcută, având singura piesă din concurs în limba română “Singura care”. De la solistul Robert Ionescu am aflat că participarea la un asemenea show înseamnă publicitate şi expunere, lucruri importante pentru viitor. Astfel, aceştia pregătesc un nou album (“Lunatic”), urmând să fie promovat prin turneul intitulat „Lunatic An'Tour'Age”. Noul single semnat RPK se va numi “Paris” şi va fi lansat la finalul următoarei luni. Pe scenă, au fost însoţiţi de Nicoleta Oancea, responsabilă cu partea de backing vocals.

Electric Fence a susţinut poate cea mai controversată piesă, una ce îmbină muzica electro cu cea rock şi pop -“Şun-ta”, membrii fiind motivaţi de reacţiile pozitive venite din Anglia, Irlanda, Grecia şi America. Brigitta Szebenyi, fostă concurentă Vocea României, a fost prezentă pentru a-i încuraja.

Ovidiu Anton a fost cel care a riscat mult, prezentând o piesă singur pe scenă, alături de chitara sa, mizând pe mesajul şi interpretarea piesei “I walk alone”. Artistul a fost lăudat de critica de specialitate şi a primit numeroase puncte din partea juriului.

Miss Mary a fost cel mai tânăr participant din concurs, piesa sa “Rollin’”, compusă alături de Xonia, bucurându-se de succes şi făcând atmosfera în camera verde. Tânăra îşi compune versurile şi are o tehnică vocală de invidiat, ţinând cont că are doar 16 ani. Ea ne-a spus că nu regretă faptul că îşi petrece mult timp în studioul de înregistrări, fiind o voce lansată de Connect-R.

Cei de la Mandinga au fost susţinuţi neîncetat de Coşti Ioniţă şi Dan Popi, managerul Cat Music. Promovarea în audio-vizual în ultima perioadă a piesei “Zaleilah” a fost o strategie ideală, piesa câştigând dreptul de a reprezenta România la Baku. Elena a avut emoţii, deşi era încrezătoare în şansele ei. Faptul ca trupa a împlinit 10 ani şi a fost numărul 10 în concurs, s-a dovedit un semn pozitiv.

Interesant este ca Bianca Purcărea intrase în competiţie cu două piese, dar cea de-a doua a fost dată trupei T&L, tânăra alegând să cânte aseară” Don’t say sorry”, în ciuda faptului că era răguşită.

Gemenii Jedward, reprezentanţii Irlandei la concurs, i-au susţinut pe cei din trupa T&L în câştigarea selecţiei.

Momente live au fost susţinute de trupa Hotel FM – “Change”şi de reprezentanta Franţei la Eurovision, interpreta Aggun cu “Echo (You and I)”.

În camera verde, tensiunea creştea pe măsură ce membrii juriului notau piesele, artiştii felicitându-se permanent pentru fiecare punct obţinut. În urma clasamentului decis de aceştia, Electric Fence a fost pe primul loc, urmând Mandinga şi Cătălin Josan, acesta primind în final 12 puncte de ultimul membru al juriului, George Zafiu, care a comparat atmosfera creata la show cu cea de la concertele Live In Garaj.

Însă, publicul oferise deja maximul de puncte trupei Mandinga şi o diferenţă de câteva puncte a făcut ca piesa acestora să câştige.

Juriul a fost compus din George Natsis, compozitorii Dan Teodorescu, Mihai Ogăşanu, Cornel Ilie- Vunk, Eduard Cârcotă, interpreta Luminiţa Anghel, impresarul Liliana Levintza, criticul muzical Dana Dorian şi DJ-ul de radio George Zafiu.

Prezentatorii au fost Gianina Corondan, Constantin Trofin, Iulia Pârlea şi cei 3 din emisiunea „La Mustaţă: Zory, Bogdan şi Valentin.

New

Mi-am dat seama inca o data, ca lucrurile frumoase ti se pot intampla in viata atunci cand te astepti mai putin.

Pentru mine, este o onoare sa fiu astazi alaturi de artistii care participa la Eurovision...si desigur, o mare bucurie. Este o veste atat de buna, mai ales ca norii grei si cenusii pareau sa ameninte bunul mers al existentei.

Sunt norocoasa. Chiar sunt. Mi-am dat seama de asta in sfarsit. Scriu pentru un site in care cred cu tot sufletul, merg in locuri interesante, vorbesc cu artisti, ma cultiv spiritual, deci fac ceea ce imi place si asta ma tine in viata.

Bunul meu prieten Radu Restivan avea o vorba: "History in the making."...iar eu acum zambesc si imi propun sa atrag de azi tot ce este mai bun si mai ales, sa fiu un om care tinde neincetat spre perfectiune. Plus, as vrea sa nu ii dezamagesc pe acei oameni speciali care au crezut in mine si mi-au oferit mai mult decat as fi sperat.

Daca tot este Eurovision, pot spune ca am trei piese favorite si m-as bucura ca una din ele sa castige in aceasta seara de vis...:)

No more drama.

Vama – O surpriză inedită

Trupa Vama a revenit într-o reprezentaţie dedicată tuturor femeilor marca Europa FM, cu ocazia zilei de 8 martie.

Am remarcat multă bună dispoziţie în jur, pasiunea pe care membrii trupei o afişează la orice concert fiind evidentă. În faţa noastră s-au desfăşurat numeroase improvizaţii la chitară de către Eugen Caminschi, iar comunicarea cu audienţa a fost permanentă, din această făcând parte şi mulţi copii.

Tudor Chirilă a vorbit despre independenţa femeilor de astăzi şi a pus în discuţie puterea şi libertatea de care acestea dispun. Artistul a declarat emoţionat: “ Probabil că jumătate din muzica lumii este inspirată de femei sau peste jumătate. Chopin, de exemplu, nu cred că a scris vreo sonată fără să aibe femeia în minte.”

Acesta a amintit că în momentul de faţă se lucrează la un nou album Vama ce va avea data de lansare la sfârşitul lunii mai. Piesa extrasă de pe acest material interpretată astăzi a fost “Departe”, cea care aduce un omagiu naturii, Tutor militând pentru întoarcerea la simplitate şi renaştere: “În natură, te uiţi în afara ta şi nu mai eşti egoist, acolo trăim cu adevărat”.

Un moment special a fost apariţia solistei Loredana Groza, cea alături a fost reamintită piesa “Pe sârmă”, duetul dintre cei doi fiind emoţionant.

Tudor nu a uitat de melodia “Copilul care aleargă către mare”, mărturisind că este bucuros să o interpreteze "acasă".

Playlist: “Cântec de găsit”, “18 ani”( piesă pe care Tudor a fredonat o parte din “Oda Bucuriei” scrisă de Beethoven), “Undeva în Vamă”, “V.S.T.”, “17 Ani…Infinit”, “Vara asta”, “Zmeul”, “Nu am chef azi.”

Far away

Ce poti face atunci cand aparent totul s-a terminat ? Incotro te poti indrepta, la ce usa poti bate, unde ti-ai putea adaposti macar pentru moment temerile, fricile, regretele si promisiunile pe care ei le-au uitat ? Unde ai gasi linistea binefacatoare, armonia dintre sunete si cuvinte, parfumul zilelor senine de primavara si caldura celor de "vara indiana" ?
Cand simti si stii ca totul este in zadar, cand esti privit ca un om mic de cei mai mici decat tine, cand te imbraci cu indoieli si intelegi ca ai fost mintit, folosit, furat, cenzurat, plagiat, dezonorat, unde te duci?

Scaparea ta pare imposibil de gasit, drumul tau se complica si la fiecare pas cazi si te lovesti, iar ranile raman insemnate in textura pielii si tenebrele sufletului. Pe el il auzi continuu murmurand si deslusind tainele universului si oamenilor de langa tine, insa stii sa fugi departe si sa iesi apoi in lume cu masca ta de om fericit. E bine sa pari ceva ce nu esti, de la atata jucat s-ar putea ca rolul sa iti devina un alter-ego mult mai placut.

Cand ai uitat cine esti si de ce esti, unde iti poti da intalnire cu tine pentru a te regasi?
Cum ii poti da uitarii pe toti clovnii din jurul tau ? Pentru ca ei sunt peste tot, de la cafeaua de dimineata, la traficul zgomotos sau in audiovizual, deci oriunde.
Degeaba tipi in tine, te revolti si te consumi, in van iti sunt felurile in care ii ierti, in zadar iti spui ca de maine va fi altfel si vei lupta doar pentru ceea ce crezi. A doua zi se coboara peste tine si te reduce la tacere.

Vrei sa ii confrunti, sa le dovedesti cat de abjecti sunt toti, pana la ultimul, dar...ceva te opreste. Gandul de copil ca nu pot fi toti oamenii asa, sentimentul ca ai intalnit persoane de calitate, ca ai invatat de la ei si te-au motivat sa ramai drept, fara frica, doar tu si talentul tau...acela pe care il conservi in locul de unde ai pornit si mereu te vei intoarce, in ciuda piedicilor. Acolo, in sufletul tau trebuie sa cauti puterea de a spune nu, de acolo trebuie sa privesti in sus cu drag si simpatie ca sa cresti.

Daca ei te vor distrus, foloseste-ti energia creatoare si zambeste. Ei vor ramane in urma, degustatori ai propriului venin, iar tu vei privi departe, in zari...si vei stii ce sa ascunzi, ce sa arati si cum sa te feresti de ei...pentru a iesi invingator si stapan pe destinul tau.

Norah

1 Mai 2012. Aceasta este data de lansare a noului album Norah Jones. Este evident ca astept acest album ca pe un tratament scump, cu efecte de lunga durata...

Artista a confirmat ca doar dupa o experienta dureroasa, poti sa iti activezi si mai bine creativitatea... Foarte adevarat.

„Little Broken Hearts” este un album de despartire, un imbold de care oamenii au nevoie pentru a putea merge mai departe. „Nu mai sunt trista, insa acest album e plin de durere. Sincer, mi-a facut placere sa spun tot ce simteam nevoia sa scot din mine", a declarat Norah.

Desigur, materialul poarta semnatura genialului Danger Mouse... Daca ar veni in Romania sa isi promoveze albumul, ar fi frumos...prea frumos ca sa fie adevarat.

Till then...I`ll take happy pills.

Addicted

"Winin’ you was easy, but darkness was the price."

Live Luiza

Smooth morning...sau cum ar trebui să fie fondul sonor pentru o dimineaţă de primăvară...
Luiza Zan într-un concert pe care îl simţi mai puternic decât orice capriciu al vremii sau al sufletului.

PS: http://tudorchirila.blogspot.com/2012/03/conditia-fericirii-variatiuni-pe-tema.html