New band

Plastik Charm... O trupa de care veti auzi din ce in ce mai des. De astazi, ii voi ajuta pe acesti 4 tineri talentati sa ajunga cat mai departe. Cred enorm in talentul lor si de astazi sunt PR-ul lor, omul care le va fi mereu alaturi si ii va promova prin toate mijloacele posibile.

Piesele cele noi au venit de la master si le veti auzi curand...Eu le iubesc pur si simplu, insa surprizele nu vor inceta sa apara.

Sunt norocoasa si fericita ca pot sa ma dedic celor din Antarctica si Plastik Charm cu tot sufletul si ca ii cunosc. Simplul fapt ma face si pe mine un om mai bun si mai atent la lucrurile din jurul meu.

Review Ursus Evolution Bucuresti

Acum un an, mergeam la Mamaia..acum am fost la Bucuresti...la unicul festival Ursus Evolution...cu mult zambet pe buze.

Weekend-ul care a tocmai a trecut ( 16-17 iunie ) a insemnat desfasurarea festivalului Ursus, primul din seria de patru reprezentatii programate in orase din intreaga tara.

Capitala s-a incalzit la propriu si la figurat pe acordurile unor piese bine cunoscute sau hituri in devenire, pe genuri distincte.

In ziua de sambata au dat startul cei din trupa RPK, ce au reusit sa convinga audienta ca pot deveni unul dintre numele marcante ale zonei de pop-rock din Romania. Acestia au prezentat diferite piese, printre care “1/2”, “ Paris”, “Unde esti?”, “Asha ma simt”, iar in prezent Robert Ionescu & Co. lucreaza la un nou album ce sa va intitula “Lunatic”.

Au urmat nume din zona alternative-indie, pop, punk rock precum Sophisticated Lemons, Robin &The Backstabbers si E.M.I.L, cei prezenti bucurandu-se si de prezenta lui Vlad din Pistol cu Capse, ce a oferit o varianta inedita a piesei “ Dub Shot- Noaptea”.

Piaţa Constituţiei a inceput sa se manifeste mai puternic o data cu aparitia celor de la Vita de Vie, care au intepretat cu pasiune melodii precum: “Varza”, “Azi”, “Esti mai frumoasa”, “Vino la mine”, “Basul si cu toba mare”, “Praf de stele”, “Liber”.

Momentul cand Parazitii au urcat pe scena a declansat ropote de aplauze, acestia fiind insotiti de MarkOne si Bitza pe parcursul anumitor piese. Din playlist nu au lipsit: “De ziua ta”, “We don’t give a fuck”, “Vicii”, “Nopti albe pentru zile negre”, “Arde”. De la Mark am aflat ca isi doreste sa scrie o carte autobiografica despre viata sa si anii petrecuti in America, iar in septembrie va lansa un album solo, sub egida prietenilor din 20CM Records. De asemenea, el mi-a declarat ca ar trebui sa facem o distinctie clara intre rap si genul pe care multi solisti il abordeaza, numindu-l “hip-pop”.

Seara a fost incheiata printr-un regal rock sustinut de trupa Cargo, unde am ascultat cu aceeasi placere ca anul trecut: “Daca ploaia s-ar opri”, “Doi pasi in urma ta”, “Ziua Vrajitoarelor”, “Nu pot trai fara tine”, “Anarhia”.

Evenimentul prezentat de Bogdan Şerban, realizatorul Radio Guerrilla, a reinceput in ziua a-2-a de festival cu Antarctica, trupa de care ma ocup. Reprezentatia lor a fost magica, in ciuda timpului scurt alocat si a unor probleme tehnice. “Is Your Heart So hard Or Nonexistent” este piesa care va fi in promovare in perioada urmatoare, clipul acesteia urmand sa fie filmat saptamana viitoare.

SickSound Crew a incalzit spiritele prin reprezentatia lor, fiind o trupa care reuneste mai multi artisti independenti si producatori de muzica hip-hop din zona underground.

Pastrand linia, pe scena au fost prezenti raku, C.T.C. si Guess Who, care au subliniat importanta genului pe care il abordeaza, publicul fiind fermecat de fiecare vers original al acestora.

Les Elephants Bizarres au oferit un concert in care au inclus toate hit-urile lor, inclusiv cel aflat in promovare in momentul de fata – “Nu ma opri”.

Ce a urmat a fost cu adevarat incendiar – Suie Paparude. Trupa aceasta confirma de fiecare data, ofera un spectacol total, antrenant, bine pus la punct auditiv si vizual, duminica fiind cu totii incantati de patru piese noi, ce vor fi incluse pe urmatorul album de studio al baietilor. Nu au lipsit: “Armada verbala”, “Pentru inimi”, “Cu zambetul pe buze”, “Moartea bozelor”, “O noapte mai lunga”.

Tudor Chirila &Co, adica Vama a inchis festivalul Ursus de la Bucuresti cu piese vechi si noi de pe “2012”, albumul lansat in urma cu o luna.

Cele doua zile au fost incredibile, organizarea a fost bine pusa la punct, iar audienta s-a dovedit multumita dupa un regal de muzica buna.

Respiro

Să ne liniştim puţin cu un moment superb din cadrul reprezentaţiei Coma, opening act pentru Linkin Park acum două zile. 

  Multă emoţie, sensibilitate şi o trăire intensă. O clipă "locked in time" ce nu are nevoie de prea multe cuvinte...

Linkin Park - Cronică de concert

'

Au trecut multi ani de intrebari si indoieli, insa toate au luat sfarsit aseara. Ii asteptam de prea mult timp, iar cand am aflat ca in sfarsit, formatia din California va veni si in Romania, am fost fericita. Retin exact momentul cand i-am ascultat pentru prima oara la TV cu “In the end”, la 11 ani. De atunci ”Hybrid Theory” si “Meteora” au fost 2 albume care mi-au marcat adolescenta si m-au facut sa indragesc si mai mult trupa, dar si genul abordat: un altfel de alternative rock.

Inainte de a va spune cum am simtit concertul Linkin Park, trebuie mentionat ca in deschidere am avut parte de trei reprezentatii sustinute de artisti cunoscuti publicului roman. Primii au fost tinerii de la PhenomenOn, care timp de 15 minunte au incercat sa ne ofere o reprezentatie de metal, iesind in evidenta totusi prin momentul de cover abordat : “ Rock You Like A Hurricane”.

Apoi...Coma. Trupa aceasta este incredibila pentru ca de fiecare data sunt mai buni, confirma asteptari si prefac visele in realitate. De la primele acorduri bine stiute si atat de indragite, formatia ne-a adus farame de rai, aici...pe Pamant. Cele patru piese au insemnat mult, chipurile componentilor fiind luminate de Soare, iar apoi dupa ce au terminat, astrul ceresc s-a ascuns dupa nori si nu s-a mai ivit. Vocea lui Cătălin Chelemen a sunat la fel de calda, frumos pusa in evidenta de aranjamentul muzical, fiind formatia care merita, in opinia mea si a multora, sa fi avut voie sa sustina o reprezentatie mai extinsa.

Zdob si Zdub insa, au avut aproape o ora la dispozitie sa incalzeasca atmosfera, alaturarea totusi cu LP fiind putin cam mult fortata. Show-ul lor a fost complet si a inclus toate "hit-urile" bine cunoscute.

La 8:20, i-am vazut pe cei de la LP in spatele scenei, momentul starnind rumoare printre fani. Cu piesa“Faint” a fost deschis concertul, iar vremea a fost sfidata, in ciuda prognozei mai putin optimiste. Cu un look de oameni normali, modesti, imbracati lejer, acestia au demonstrat ca nu ai nevoie de glow pentru a impresiona, ci doar de caldura, afectiune, un zambet catre cei prezenti, pentru ca asa vor fi retinuti pentru eternitate.

Am vazut o trupa formata din artisti maturi, sinceri, implicati emotional in actul artistic, care ne-au activat la cote maxime pulsul, iar bataile inimii au fost in ritm cu playlist-ul.

Multe momente mi-au ramas imprimate in suflet, unul din preferate fiind cel de la “A place for my head”, cand acele cuvinte: “You try to take the best of me/ Go away !” au semanat cu o incantatie pe care o strigi asupra demonilor si nereusitelor din viata ta. (efect de catharsis reusit) Vocea lui Chester a fost un deliciu pe deplin, fiind interesant alternanta intre partile lente si urletele sale specifice.

Mi-au lipsit multe piese, asteptam melodia mea favorita “Little things give you away”, dar chiar si in lipsa ei, am fost delectata cu acele creatii care mi-au bucurat sufletul: “ With you”, “Somewhere I belong”,”Breaking the habit”, “Shadow of the day”, “One step closer”, “Waiting for the end”, “Numb”, “What I’ve Done”, “Bleed it out”, ultima avand si o parte din “Sabotage” - repertoriul Beastie Boys.

Dupa o mica defectiune tehnica cu orga lui Mike, show-ul a continuat cu doua piese de pe al cincilea album de studio al trupei –“ Burn It Down” si “Lies Greed Misey”, iar un moment genial a fost cel de la “Leave out all the rest”, unde doar Chester Bennington si Mike Shinoda au ramas pe scena, chimia dintre ei fiind la cote inalte. “The Catalyst” cu ale sale versuri “Lift me up, let me go”, a pus publicul in fata unui moment de geniu pur, in care sufletele noastre erau deja in alta dimensiune.

Mike a tinut sa multumeasca fanilor pentru rabdarea cu care au fost asteptati, steagul Romaniei fiind strategic amplasat in vazul tuturor, cuvintele sale fiind apreciate de cei prezenti: “Thank you for being just amazing, just awesome.” Acesta a tinut sa fie cat mai aproape de fani si le-a pasat acestora microfonul, obiecte personale si muzicale fiind aruncate apoi catre cei norocosi.

Am fost surprinsa de oamenii veniti la concert, de toate varstele: de la 9 la 50 de ani, semn ca muzica LP marcheaza generatii intregi.

Doar 1 h si 40 de minute a durat magia si visul frumos. Probabil ca noi, ca spectatori, trebuie sa mai lucram la comportament si la felul in care primim un band de un asemenea calibru. Momentul de encore a lipsit, sper surprinderea multora, confirmandu-se ca lucrurile frumoase trebuie traite intens, pentru ca nu pot dura la nesfarsit.

Important este ca incepem sa existam ca tara pe harta concertelor mari si ca Linkin Park au venit pentru a ne aduce aminte de trecutul nostru, de visele noastre ce merita sa fie transpuse in realitate.

In the end, really matters... 

http://www.hypestreet.ro/review-linkin-park-bucuresti/2012/06/07/

Photo: Radu Restivan

Loungerie II @ Radio Guerrilla

Seara trecuta, auzul meu a fost incantat cu adevarat de reprezentatia unei trupe de oameni tineri care au puterea sa influenteze muzica romaneasca actuala, Loungerie II.

Trebuie sa recunoastem, piesele lor iti raman in suflet si in minte mult timp dupa ascultare ...asa cum sunt “Orasul” si “Nightdriver”, ultima fiind in acest moment pe pozitia a -15-a in TopShow de la radio Guerrilla. ( cele doua melodii vor beneficia in scurt timp si de videoclipuri)

Loungerie II s-a format la sfarsitul anului 2008, iar in 2011 formula de fata s-a definitivizat: la voce o veti gasi pe talentata Andreea Tincea, la chitara pe Cătălin Lungu, tobele sunt in grija lui Daniel Iliescu, chitara 2 si diferitele sunete speciale poarta amprenta lui Dan Michiu, la bass Doru Boeriu, iar la voce pe partea de spoken word inegalabilul Andrei Bucureci.

Trebuie remarcat ca trupa semneaza compozitii originale, experimentale, mixul de genuri fiind frumos evidentiat: punk, rock, jazz...

Pentru cei care nu stiu, trebuie spus Loungerie II  este doar o fateta a expresiei acestor tineri, care sunt parte dintr-un colectiv muzical numit ABATOR INDUSTRIES, unde veti regasi si trupele: Tunesinnaourheads, Uălvărin versus Seibărtut, Tyrannosaurus Jazz si The Shape of Moombathon.

Faptul ca membrii trupei sunt prieteni buni confera un plus de emotie, pe care privitorul si ascultatorul le simte.

Aseara in cadrul emisiunii moderate de Bogdan Şerban, am aflat istoria muzicala din spatele fiecarui component. Astfel, Miss Tincea, sub numele de scena, tanara cu voce delicata, dar in acelasi timp puternica, ne-a dezvaluit cum s-a nascut piesa “Mocking Bird’s Song “-la dus, cu reportofonul- “Am inceput sa cant din dragoste. Apoi din dor de dragoste. Apoi din putere de dragoste. “
Despre Cătălin Lungu putem spune ca este omul din spatele pieselor, care reuseste sa isi lase amprenta personala pe fiecare melodie in parte, fiind un artist complet, ce canta la pian de la 8 ani.

Andrei Bucureci este cel care confera un suflu nou pieselor, versurile sale si prestanta sa impresionand de fiecare audienta printr-o energie la cote maxime.

Pentru ca vorbim totusi de avangarda, Dan Michiu este cel care foloseste tot felul de obiecte care scot din corzile chitarii lui sunete... potrivite starilor pe care le dau piesele. Ieri a folosit un “slider” dintr-un gat de sticla, element aparent neconventional, dar cu rezultate melodice. Dan este si graficianul trupei: aproape toate afisele Loungerie II sunt creatia lui si a duo-ului de grafic design, alaturi de Bucureci, Cool Haters Collective. Doru Boeriu aduce un plus de echilibru in trupa, reusind in scurt timp sa manuiasca bass-ul si sa ii confere valente noi, dupa opinia noastra.

La tobe il veti remarca pe Daniel Iliescu, cel mai tanar membru, ce detine un simt aparte al percutiei, fiind remarcat de Andreea Tincea si adus in aceasta trupa.

Playlist-ul de aseara a cuprins: “Mocking Bird’s Song”, “Eve”, “Funkshit”, “Pana cand nu te iubeam”  (dupa Maria Tănase), “Nightdriver” si desigur...”Orasul”.

Band-ul a sustinut reprezentatii la numeroase festivaluri, printre care Za Funk Fest, Sibiu Jazz Festival, EUROPAfest 2012...and the Best’fest is yet to come.

Asa cum este scris pe pagina lor oficiala de facebook, sunetul este oriunde, il purtam cu noi peste tot, insa nu trebuie inchis in unele tipare, ci lasat sa zboare pentru a atinge cat mai multe suflete. Aseara, aceasta trupa tanara a reusit ce si-a propus, a confirmat asteptari si a preschimbat vise... Noi, toti cei prezenti ne-am abandonat in bratele sunetului creat de Loungerie II. 

Meménto

Uneori, pentru a fi fericit, sau macar impacat cu sine, trebuie sa ierti si sa negi evidentul. Piesa celor de la Faith No More asa ne invata cel putin...

Indiferent daca in sufletul tau este o furtuna, sentimente care vor sa dea pe afara, nu trebuie sa arati celor din jur si in niciun caz omului caruia te-a adus in respectiva stare. Poate va intui in nelinistea ochilor tai, in zambetul fortat, dar nu va stii de fapt cat insemna atitudinea lui corecta in fata ta.

Nu va intelege pentru ca va fi incapabil sa cuprinda in sufletul lui plin de angoase, plictiseli, remuscari si tristeti partial consumate, oaza de liniste si caldura pe care o emiti inspre el. Nu va recunoaste cele 2 elemente, poate pentru ca nu ii mai sunt familiare si nu le-a mai purtat asupra lui de ani buni.

Atunci cand vrei sa imbraci un om cu tot ce ai mai bun, gandeste-te bine daca merita efortul. Intuieste-i puterea de reactie si raspuns, pentru a nu trai o dezamagire care sa iti afecteze respectivul moment al reintalnirii lui.

Asigura-te daca merita sa ii faci un bine care sa nu se tranforme apoi in starea de rau pe care o vei resimti tu. Iar atunci cand tot ce am scris ai incalcat, cand vrei sa te descarci de furie ca nu ti-ai dat seama de mastile lui, zambeste cu adevarat si aminteste-ti ca totul in viata este ciclic. Nimic nu tine  la nesfarsit, iar orice fapt josnic la care asisti, este menit pentru a te trezi din visare si din asteptarile pe care uneori, asemeni unui copil, le ai...

"Most of my sweet memories were buried in the sand

The fire and the pain will now be coming to an end...
How did you get to save me from this desolate wasteland
In your eyes I see the dawn of brighter days again..." - Woodkid