Un blog muzical. Dar, mult mai mult de atât…1969.ro

Aparent, când te gândeşti la un asemenea site, poţi cădea în capcana că oricine îşi poate da cu părerea în sens laudativ sau critic despre muzică. În realitate, pentru a deţine o platformă în care muzica bună să fie doar actorul principal şi vocea scriitorului în plan secund, este un lucru ceva mai dificil.

Diferenţa dintre domnul Mihai Dinu şi majoritatea celor care încearcă să promoveze diferiţi artişti este aceea că autorul nostru are simţurile bine formate, antrenate, nu poate fi păcălit de partea glam şi de diferitele artificii folosite uneori de pseudo-talente. Acesta vede dincole de aparenţe, coregrafii şi scenografii bine puse la punct, caută neîncentat esenţa artistului pentru a observa impactul pe care acest cumul îl poate avea asupra sa.

Mihai Dinu îşi propune să ofere o alternativă, să educe şi să constituie prin 1969.ro un punct de plecare pentru cei mai puţin iniţiaţi în tainele lumii muzicale.

Astfel, sinceritatea, uneori crudă, reuşeşte să pună în lumină greşelile artiştilor, însă trebuie reţinut că acestea nu sunt evidenţiate din răutate, ci pentru că autorul doreşte să observe schimbări la acei oameni.

Nu trebuie să vă supere diferite remarci, ci să vă bucure că sunteţi puşi sub lupa acestuia. Mihai nu a folosit vreodată înflorituri sau complimente gratis, critica sa este în cunoştinţă de cauză, reuşind să comprime esenţa unei piese/album/concert prin câteva cuvinte, lucru greu de atins pentru mulţi. Textele mari pot obosi cititorul, aşadar domnul Dinu şi-a creat un sistem propriu de scris, o amprentă, pe care o recunoşti imediat. Dacă eşti menţionat în scrierile sale, înseamnă că exişti şi ai căpătat valenţa unui nume de la care trebuie toţi să avem aşteptări. Însă, dacă eşti o trupă tânără şi nu apari deloc printre rânduri, trebuie să te gândeşti de ce.

Mihai Dinu este atent la spectrul larg al muzicii din întreaga lume, aducând în prim plan de multe ori nume de care doar cei îndeajuns de connoisseurs au auzit.

Printre scrierile sale vă veţi regăsi, indiferent de relaţia voastră cu muzica şi veţi recunoaşte o anume nostalgie în multe dintre acestea. Ca artist, îţi va oferi un îndrumar al greşelilor tale din punctul de vedere al unui om care iubeşte şi trăieşte prin muzică.

Posesorul 1969.ro este un artizan talentat care foloseşte cuvintele în rolul de note muzicale, reuşind să le poziţioneze cu succes pe un portativ imaginar. Promovează părţile pozitive şi îţi arată în acelaşi timp inexactităţile aferente într-un mod aproape patern.

Dacă te va remarca şi vă scrie despre tine a doua oară, să ştii că ai reuşit în ochii lui, că eşti în plină evoluţie şi poate nu ar fi rău să îi mulţumeşti în gând sau în scris că a fost lângă tine în momentele când poate nici tu nu aveai suficientă încredere în creaţia ta.

1969.ro. Un loc în care ne întâlnim, chiar dacă nu ne cunoaştem şi empatizam cu gusturile unui om sincer, care ştie unde ne situăm din punct de vedere muzical şi sufleteşte.

           Update: Ceva frumos legat de formatia Plastik Charm. Check this out: http://www.1969.ro/recomandat/sunete-noi-30100ro/

Indeed...

 Pentru un inceput de saptamana fabulos...plin de sentimente contradictorii, forta si renastere...

Life is strange...

Viata este ciudata...sau poate nu chiar atat de ciudata...ci previzibila, usor de intuit, greu de inteles, dar plina de suprize din cele mai diverse.

E ciudata pentru ca ne ajuta sa vedem cum ne-am maturizat, cum am scapat de acele naivitati de care unii oameni se foloseau, cum am castigat pe termen lung din anumite relatii pe care initial le vedeam sortite esecului, cum am zambit si mers mai departe...cu oamenii dragi pastrati in suflet, protejati de intemperiile vremii si ale propriului nostru orgoliu.

Acum doi ani, viata era dictata de alte coordonate, usor naive, ce aveau acel tip de candoare infantila...cand totul este usor, nimic nu poate fi prea dificil si pare ca stapanesti cumva lumea alaturi de omul pe care il consideri "the one".

Cumva, existenta incepe sa iti puna piedici si sa te aduca la realitate si sa iti arate ca tot ce pare frumos nu poate tine la nesfarsit si daca nu ai trait intens acele clipe...well, ai pierdut pentru ca ele nu se vor mai intoarce...si daca le vei regasi peste ani, vor fi la o intensitate mai scazuta pentru au pierdut din acele atribute

Dar, mai exista o varianta...pe care ieri am inteles-o in totalitate. Clipa regasirii, aceea secunda cand dupa mult timp, regasesti un sentiment, o privire, poate fi mai intensa decat prima data...pentru ca acum, cu maturitatea de care dai dovada, esti capabil sa te bucuri mai mult si sa fii mai fericit decat ai fost.
Motivul e simplu...in perioada care s-a scurs, ai reusit sa asezi frumos lucrurile prin sertarul gandurilor tale, sa intelegi unde s-a gresit, sa ierti, sa zambesti, sa privesti totul cu detasare si cu implinire...pentru ca ti s-a dat o lectie de viata, indiferent de natura ei. Ai devenit constient de cum a evoluat viata ta dupa o anume intalnire scrisa sau nu in stele, intalnire care ti-a cizelat sistemul de valori, de la care a pornit viata ta cu adevarat... Din acel moment ai reusit sa cultivi tot ce aveai tu mai bun, sa nu te mai indoiesti de acele calitati pe care de multe ori le tineai ascunse de teama si de felul in care te vor judeca the others.

Poate ca sunt clipe cand din marea de oameni reusesti sa ai parte de o voce care te ajuta sa mergi mai frumos prin viata, sa iti dea incredere, chiar daca intr-o prima faza faci totul doar gandind ca acel om se va bucura ca i-ai urmat sfaturile. Curand, drumurile voastre se vor desparti din nou, iar atunci trebuie sa fii tare, sa nu cazi si sa te impiedici vazand doar ceata la orizont in lipsa lui. In natura, ceata persista daca are loc o inversiune termica, probabil ca si in viata ta va avea loc o inversiune de sentimente, cand inlocuiesti pe moment sentimentele frumoase cu cele care la un moment dat duc la tristete in faza avansata...si din aceea stare, el nu te va putea salva, fiind deja departe.
In tine, cumva, vei gasi putere sa depasesti negura, sa iesi la liman, gandind ca de fapt nu ar vrea sa te vada asa...ci invingatoare, sigura pe sine, un om care a facut pace cu ai sai inner demons si merge mai departe pe o cale ce i-a aratat-o in zilele cand intre ei era doar Soare...pe cer si in suflete.

Lumea este si mica, iar la un moment dat drumurile vi se vor intersecta...si atunci te vei oglindi in ochii sai, vei vedea cum ai fost si cum esti azi, ii vei fi recunoscatoare si vei experimenta o stare de tristete, vazand ca problemele vietii si-au pus amprenta pe chipul sau...care a ramas la fel cumva... cause, in the end, asa cum amintea Gwen Stefani: "We have changed but we're still the same /After all that we've been through... I know..."