One question.

Dimineata aceasta a avut acest aer...de cafea cu lapte amestecata cu vorbele lui Tudor Chirila. M-am bucurat si m-am intristat deopotriva...
Am privit spre cer si m-am rugat sa gasesc ceea ce caut de mult. Am multumit inca o data ca exist...citatul din Nichita Stanescu inca ma insoteste de un timp bun...."Şi m-am gândit - Doamne, ce fel de pâine voi mai fi fiind şi eu, şi pentru cine?"

"Cand s-a ingropat iubirea?

Daca peste zece ani ai fi oarba, dintre toate mainile care iti vor fi modelat sanii, le-ai recunoaste pe ale mele? Daca mi-as apropia buzele de urechea-ti cum am facut-o de atatea mii de ori de-mi spuneai ca se aude marea din gura mea infiorata, oare s-ar mai auzi atunci? Mi-ai mai recunoaste limba fierbinte? Printre toate aromele care iti vor fi bantuit dorintele, ti-ai mai aminti mirosul verde-crud-laptos al trupului meu? Ai mai sti ca degetul care iti scrie apasat pe spate “te iubesc” e acelasi pe care il sarutai hazliu inainte sa-ti pui mana sub cap ca sa te conduca in imparatia somnului?

Dintre sutele de pasi care au batut drumul nocturn de la patul tau in bucatarie si inapoi, i-ai mai recunoaste pe ai mei apasati si stangaci?Spune-mi iubita mea...Mi-ai mai recunoaste oftatul, dintr-o mie, cand imi merge greu? Daca mi-ai pipai pielea stransa-n riduri moi imprejurul jurul cotului ai sti ca sunt eu? Dar rasuflarea mea, amestec de tutun si alcool, pacalita cu vreo cinci lame de guma pentru copii? Ai mai recunoaste icnetele tastelor asuprite de mainile mele in noptile in care te culcai mai devreme? Oare nu sunt eu singurul care ma strecuram in pat fara sa-ti tulbur visele?

Ma opresc putin din scris acum... Unde vreau sa ajung cu atatea intrebari la care n-as putea suporta povara raspusului gresit...? Si de ce-ar mai conta peste ani precizia amintirilor tale iubito?De ce-ar mai conta peste ani? Ce ciudati suntem noi oamenii...Ne proiectam fericirea si dramele in viitor, negand iresponsabili prezentul. Caci daca as accepta prezentul iubito, tu n-ar mai trebui, oarba fiind peste zece ani, sa raspunzi la toate incertitudinile unei iubiri ingropate...Dar cand s-a ingropat iubirea? In prezent iubito...In prezent..." - august 2007, TUDOR CHIRILA

Depeche Mode - Noul clip "Heaven": simbolistică şi bipolaritate

            În urmă cu puţin timp, a fost făcut public clipul primului single extras de pe albumul “Delta Machine” la piesa “Heaven”.

                          

Clipul abundă în simboluri variate, reliefând antagonia dintre viaţă şi moarte, lumini şi umbre, alb şi negru. Piesa este într-o progresie ritmică, fiind o baladă electro simplă, însă epică, deţinând o puternică valoare sentimentală.

S-ar putea ca această revenire să fie controversată şi analizată îndelung, deoarce trupa a decis să promoveze o piesă aparent tristă, ca o rugăciune, cu un videoclip deosebit, care pune în valoare versurile melodiei ce îndeamnă întoarcerea omului la spiritualitate. 

Veţi observa în clip prezenţa celor trei membrii Depeche Mode, dar şi a prietenului şi tobaşurului trupei din anul 1997, Christian Eigner. Aceştia sunt învăluiţi în fascicule de lumină, în multe cadre apărând şi ideea de Copac al Vieţii.

Cadrul final îl înfăţişează pe Dave Gahan, privindu-şi parcă în ochi admiratorii muzicii Depeche Mode.

Legat de acest track, trebuie să ştiţi că este deja lansat ca download pe iTunes şi Amazon, fiind în întregime o compoziţie a lui Martin Gore, produsă de Ben Hillier.

Videoclipul a fost regizat de Timothy Saccenti şi filmat într-o zonă din New Orleans numită Faubourg Marigny.

 

Versuri:

“Sometimes I slide away

Silently

I slowly lose myself

Over and over

Take comfort in my skin

Endlessly

Surrender to my will

Forever and ever

I dissolve in trust

I will sing with joy

I will end up dust

I’m in heaven

I stand in golden rays

Radiantly

I burn a fire of love

Over and over

Reflecting endless light

Relentlessly

I have embraced the flame

Forever and ever

I will scream The Word [ of God ]

Jump into the void

I will guide the hurt

Up to heaven. “