Who's moving on, who’s kidding who...
11/23/19
11/20/19
Overdrive
Te-am reascultat aseara, Vladivostok. Sunai parca mai intreg si linistit, mi-am imaginat cum imi zambesti si dansam de dor si drag. Poate inca nu ai aflat, dar desi in acest moment pari un copil, esti suficient de matur sa calatoresti spre oriunde si spre orice suflet. Ai aripi trainice, linii melodice care te sustin, versuri destepte pe post de radar si o voce magica de care nu te vei desparti vreodata. De acum, vei incepe sa scrii povesti si pentru ei, iar noi toti te vom sustine in caz ca drumul se va incurca si ceata te va inconjura.
Pe 30 noiembrie vei incepe o noua calatorie si vei afla inca o data ce frumoase sunt inceputurile cand privesti cu zambet spre trecut, fara regrete sau apasari. Ce ne aduce viitorul impreuna vom descoperi cu fiecare pas facut si poezie scrisa, asa ca nu are rost sa ne facem planuri chiar acum.
Cu alte cuvinte, nu trebuie ratat concertul de lansare sustinut de Robin and the Backstabbers @ Arenele Romane.
11/17/19
Robin and the Backstabbers - Vladivostok - ultimul capitol din trilogie
Cred ca intotdeauna voi fi fascinata de energia creatoare pe care o detin sfarsiturile. Nu cred ca este un hazard totul si ca legea compensatiei este o simpla himera. Poate nu este intamplator ca intr-o perioada de cadere, abisala si fara o plasa de siguranta, apar in vietile noastre crampeie de zambet si muzici pe post de soundtrack binefacator.
O seara de joi apastoare si rece s-a transformat total atunci cand am dat play noului album Robin and the Backstabbers, ultimul din trilogia ''Bacovia Overdrive''. Am zambit de dor, amintindu-mi de primul moment cand am ascultat trupa live intr-un studio radio. Mi-am adus aminte de inceput, desi ascultam piesele unui material care inchideau cumva un cerc, o poveste intinsa pe parcursul unor ani de crestere. Am urmarit formatia de la distanta in anii care au urmat, alegand cumva izolarea si ascultarea muzicii in intimitate, fara zarva si tumult in jur.
Am dat play primei piese. Tonuri calde ma inconjoara si continui sa zambesc. Parca vad dansuri executate cu precizie de coregrafi talentati in fata unor tineri debusolati, dar energici. Poate nu este ad litteram de data asta "Dansul Salomeei", cel sinonim cu ispita si desfraul. Poate este doar un tumult clar, precum un elixir intens si primordial.
Ne tragem putin sufletul si servim un "Picnic la marginea drumului". Este o masa cu amintiri, mici regrete si sfarsituri dulci-amarui. Poate aceste finaluri ne aduc in dar simple inceputuri in care trebuie sa ne aruncam, desi frica este cuvantul care ne inconjoara fiinta total. Inotam si ne scufundam in adancurile personale pentru a renaste intr-o lume noua, patrunsi de o lumina creatoare, benefica, simpla.
Nu uitam sa ne jucam pe acordurile "aUGAda! #nuparcați #garaj". Intr-o orchestra acustica, creionata parca in mijlocul padurii, ni se aduc in atentie cateva tare ale poporului roman. Joaca aceasta cu felurite cuvinte este activitatea preferata de creatorul Robin. Probabil este placut sa compui poezii pe care fiecare le va interpreta intr-un mod unic si cu atat mai desavarsit daca faci asta intr-un mod sistematic, cu amprenta stilistica.
Suntem in continuare "./în/îm/pre//ună." Fugim fara spaime sau angoase din orasul bolnav si intrebam marea ce se va alege de noi. In fuga noastra suntem acompaniati de tumultul unor tobe care tin isonul batailor de inima oscilante. - "Asa se sfarseste, exact ca-ntr-un vis, adica fara solutii, neclar si imprecis. Dar in vis alergam, in vis luminam mana-n mana, orice-ar mai putea insemna impreuna."
"Vladivostok 1" - piesa potrivita pentru a fi cantata intr-o tabara sau o expeditie pe munte in care ne cautam reminiscente creative. Ne aducem aminte de lectiile cu adevarat importante care nu erau predate, ci le descopeream unii langa altii. De o durata redusa, avem o parte instrumentala finala usor intunecata care face trecerea perfecta spre "Oțelu Măcelaru". Lansata anul trecut, piesa aceasta cu aer mistic, oriental si de tutun indeamna la visarea cu ochii deschisi, de preferinta catre un orizont instelat. Vocea lui Robin este aici intr-o candoare deplina, linistitoare.
Un hit pentru generatia tanara, "Orice carte citită" se dezvaluie discret. Cu un comic de situatie clar, piesa nu exceleaza pe partea instrumentala unde auzim un melanj putin cam aglomerat si strident. Este posibil ca in maniera live ascultatorul sa aiba o experienta diferita.
"...cu pădurea ta cu tot" este un alt single extras de pe acest album anul trecut de care nu pot spune ca m-am atasat cumva.
"Tarantella (O casă, cândva)" este o piesa copilareasca, care nu este menita sa se ia in serios. De fapt, cand vorbim de Robin cred ca abordarea corecta este cea in care refuzam rationalizarea. Aceasta poate doar sa scada din farmecul unor compozitii care provoaca o serie de emotii diverse.
Superba, preferata si pe modul repeat "M E C A N I CĂ F I N Ă." De o sensibilitate aparte, nu as vrea sa o disec acum prea mult, dar sunt convinsa ca as putea sa ii atribui sensuri noi cu fiecare ascultare in modul obsesiv. Ador planurile sonore suprapuse aerisit si linistea cu care aceasta vine, semanand fix cu cea dinaintea unei furtuni sufletesti de amploare. - "Uite ce frumos e totul acum ca nu mai e nimic."
"Vladivostok 2", lansat de curand, este un track onest, cumva comercial, dar cu o partitura placuta, care pur si simplu curge spre un mix care m-a adus instant cu gandul la piesele de pe albumul Kumm, "A Mysterious Place Called Somewhere". Desigur, nu este nimic intamplator nici aici.
Epilogul "Noi toți" este un fel de statement cu care aceasta trilogie se incheie. Eu nu as putea uita niciodata seara cand am dat play acestui album si ce emotii m-au invaluit cu trecutul, prezentul si viitorul neclar in fata. Vorbim despre un disc cu nuante ironice, dar si melancolice, natural si matur, pretios si desenat in tonuri calde. Este muzica aceea care te incalzeste in clipe de deznadejde, care iti aduce aminte cat de importanta este visarea si nesupunerea in fata unor automatisme fara pic de farmec si simt artistic. Mi-as dori sa il (re)ascultati si sa ii dati valente noi de fiecare data, sa il lasati sa va inspire, sa nu cautati n sensuri in lirica, ci doar sa il lasati sa treaca prin voi. Va sti cum sa va lase urme si cel putin cateva zambete sincere, strangeri de inima si orizonturi noi de descoperit si nu, nu va veti rusina in fata acestora. Pe 30 noiembrie, vom trai live Vladivostok @ Arenele Romane. Am asteptat destul.
Subscribe to:
Comments (Atom)