The Mono Jacks - Gloria personala & colectiva

"O să vină...o să vină într-o zi...o să vii."

Încerc să îmi așez cumva gândurile care mă învăluie și nu îmi dau pace. Trag nădejde să le dau o formă, să le lansez cumva în eter, să fie libere și să zboare cât mai sus cu putință. Îmi doresc pentru ele să facă pace, să depășească frica de a se exprima așa cum își doresc și să nu se mai teamă de viitorul pe care nu îl pot prezice.

Cu multe emoții în suflet, am ajuns din nou la Overground Music, pentru a asculta noul disc The Mono Jacks. De aproape 10 ani, trupa aceasta trăiește în sufletul meu; stiu pe de rost toate momentele care mă leagă de ea, fiind de ajuns să zâmbesc de dor și drag pentru a le cumva atinge din nou. Astfel, am pășit cu emoție în sala de repetiții, încercând să surprind fiecare detaliu și semn. Știam în acel moment că sunt norocoasă să mă aflu acolo, să descopăr plină de entuziasm partea vizuală pentru "Gloria" și să îmi imaginez, privind suita de instrumente și câteva notițe lipite, cum vor suna piesele noi live. Am regăsit expuse desenele create de Luisa Cube pentru fiecare track în parte. O linie aurie încâlcită în câteva desene și în altele mai liberă m-au dus cu gândul la parcursul vieții pe care știm prea bine cum să îl complicăm sau simplificăm. Două din desene m-au încântat cel mai tare: primul cu o balerină care încerca să aibă o coregrafie în armonie cu propria viață, iar celălalt conținea pe firul imaginar al vieții o pereche de pantofi de dans. Îmi place să cred că apar cei de tango, dans pe care nu îl poți simți cu adevărat decât în doi. 

"Nemuritori". Firesc, prima piesă este o declarație de dragoste conturată parcă în jurul frumoasei povești dintre Doru și Laura Trăscău. De fapt, să nu îi spunem o poveste, ci să o denumim o realitate incredibil de motivațională. Două suflete care își trăiesc iubirea de mai bine de 20 de ani cu farmec și discreție. Doi oameni care s-au găsit și regăsit sunt un exemplu de înțelepciune în prezentul nostru, al tuturor. Parcursul lin cu riff-uri de chitară acustică care culminează apoi spre final cu o oază instrumentală în forță fac din acest track unul pur inspirațional. 

"Ce se întâmplă"...chiar așa, când te-ai întrebat ultima oară ce se întâmplă cu tine? Când te-ai pus față în față cu cine ești, când ți-ai dat cel mai recent test? Ai realizat că viața trăiește în locul tău fără ca tu să o mai trăiești de fapt? Creionată în jurul acestei idei de luptă pe care refuzăm uneori să o mai purtam cu forul interior, piesa este exact opusul ideii de inerție. Astfel, te provoacă prin ritmul ușor de marș la ruperea din zona de confort, monotonă, lipsită de vibrație, zonă pe care o știm cu toții atât de bine. Subiectul este universal, însă probabil evadarea din zona expusă are loc întotdeauna când ne analizăm cu adevărat și reușim să fugim, chiar și cu un puls mărit, având în permanență contact cu ochii vicleni ai fricii.

Primul extras pe single și piesa anthem care dă numele acestui album, frumoasa "Gloria". Vibe-ul acestui track este senzațional și copleșitor. Pare un imn, ușor de cântat pe orice arenă a lumii acesteia, înaintea unor competiții, însă cred că merită să îi dați play cu precădere când doriți un boost de motivație. Desigur, poate fi privită ca o piesă închinată iubirii, însă eu o percep extrem de puternic în zona motivațională, atunci când te iei pe tine de mână, te scoți în lume și îți nimicești din demonii și angoasele trecutului.

"Om" este o piesă putin mai previzibilă, însă cu un aranjament muzical frumos reliefat. 

"Umeri aurii" ar putea constitui piesa ideală de road tripping pentru a fugi cu iubirea în lume și a revitaliza relația. Melanjul instrumental soft-rock este constituit dintr-o secție ritmică compactă și riff-uri precise, fermecătoare. Refrenul îmi pare una din cele mai frumoase declarații de dragoste pe care le-am auzit până acum transpuse pe note muzicale. Cred că în maniera live și poate cândva alături de o voce feminină, piesa aceasta va fi desăvârșită. 

Hai să privim împreună printr-un "Caleidoscop". Ce vezi? Îți apar tristețile pe care le-am cultivat cu patos între noi sau mai degrabă toate momentele în care am râs îmbrățișați, am privit luminile și avioanele de pe cer, am petrecut ore vorbind, am făcut piața și ne-am crezut pentru un moment invincibili împreună? Conturată pe strofe în nuanțe de baladă, piesa aceasta crește în intensitate o dată cu repetarea refrenului. Se liniștește, pentru ca mai apoi după momentul stacatto intonat "ochi in ochi" explozia să se producă inevitabil. Pentru multe cupluri manifestarea aceasta punctată aici pe frecvențe direct în suflet semnifică continuarea iubirii, însă pentru altele va deveni sentința clară și indubitabilă a finalului dintre cei doi.

"Spuneai" este o continuare a poveștii de iubire de mai sus sau mai bine zis o expunere a unor părți din trecut. Dansăm printre nori, ne readucem aminte numele și felul lor, medităm cu dor în suflet la tot ceea ce am avut în brațele noastre. Nu este un track ușor de ascultat dacă treci prin cel mai greu moment al vieții. Progresia lină, notele subtile de pian și vocea clară, duioasă vor știi sa te cuprindă și îți vor deveni astfel un pansament sufletesc complet pentru următoarele ascultări.

După furtunile sufletești, apar în mod ciudat la început, iar mai apoi extrem de senin, liniștea și speranța. Nu am început întâmplător această scriere cu refrenul piesei "Caffeè sospeso". Îmi este melodia cea mai aproape de suflet pe care am ascultat-o în loop de zeci de ori până în acest moment. Avem puterea să cumpărăm o cafea în așteptare. Cui ar trebui să o dăruim? Vechiului sine, plin de îndoieli, angoase, neîmpliniri și cuvinte nespuse sau infinit mai bine noului sine cu cicatrici? Desigur, cafeaua este o metaforă și putem privi piesa ca pe una de speranță în reîntâlnirea unei iubiri care să dăinuie. Însă, mai presus de orice, este important să ne schimbăm noi statusul de om în așteptare, pasager în derivă și să trecem la cârma propriului destin, iubindu-ne. Lecția cea mai grea este punctată muzical prin armonii liniștitoare, iar partea instrumentală care precede ultimul refren te ametește. Toata ființa ta va fi fermecată de riff-urile de chitară și întregul aranjament scurt, dar cu efect prelungit. 

În sala de repetiții am purtat un dialog interesant cu Andrei Zamfir. Printre alte curiozități, am ținut să îl întreb dacă trupa ar prelua o piesă Depeche Mode. Zâmbind, mi-a spus că una din piese are acel aer al trupei evocate de mine și că sunt încântați de cum sună aceasta live. Ascultasem deja albumul în sala de audiție și nu remarcasem similaritatea. Mult mai atentă când am dat play & replay materialului, am știut că "Nouă vieți" este creația în cauză. Groovy, mai dark, cu patos new-wave și un text motivațional clar: "Viața începe atunci când ai decis." Un mic touch à la The Cure este prezent și el prin linia de bass aflată în prim-plan. 

"Ce rămâne" m-a izbit total, m-a îngenuncheat și mai apoi a știut cum să mă ridice. Am asemuit-o imediat cu "Gândurile", piesă care mi-a rămas imprimată de la prima ascultare din 2011. Întrebările cumva retorice rostite de Doru dublate de forța imprimată de muzicieni instrumentelor te năucesc. Structura armonică coboară în intensitate pentru ca mai apoi să se producă un extaz total pe outro. 

"Zbor" a fost prima melodie ascultată în sala de audiție și afirm cu tărie că este cea mai complicată dintre toate. Îți scutura ființa de la început, deoarece își ia avant cu refrenul. Rămâi înmărmurit, resimți cum se adună fiori reci în tine și te ții cu greu să nu plângi. Pielea ți se zburlește, inima o ia la trap și reușești doar sa rămâi imobil în timpul strofelor în care sunt punctate subiecte cu ecou pentru orice om care nu merge din inerție prin viață: inegalitatea de șanse, zborul din locul în care te-ai născut și în care nu te mai simți de mult timp acasă. Vocea lui Doru punctează cald toate aceste adevăruri scrise de Ștefan, iar de la minutul 4.00 speranța de mai bine își face loc prin dozarea incredibilă a planurilor sonore - "Și o să ne crească din aceste mâini / aripi care să poarte povestea noastră către înălțimi, tot mai departe..." 

Atunci când The Mono Jacks anunțau retragerea din peisajul muzical, am sperat că este doar o etapă de respiro din existența lor. Astăzi, trupa compune si cântă în limba română, ajunge la mai mulți oameni și readuce astfel în prim plan întrebări despre noi toți. Un catharsis colectiv îmi pare a fi efectul pe care muzica celor patru artiști o deține atât de plenar și subtil în același timp. Pe 8 februarie, celebrăm lansarea acestui material discografic la Arenele Romane. - byron & Rockabella vor fi opening acts. Nu am niciun dubiu că va fi un eveniment magic și că piesele alese pentru concert vor uimi publicul.

Gloria se scrie de fiecare dintre noi atunci când reușim să nu ne mai ducem duși de valuri, ci să imprimăm propria forță acestora. Gloria vorbește despre călătoria către desăvârșire, lupta dintre extreme, întrebări existențiale și frumusețea iubirii eterne. 

#Haidesascriemistoria

"Gloria" - înregistrat în perioada noiembrie 2019 – ianuarie 2020 @ UNDA Recording București 

Inginer de sunet - Dan Georgescu

Mix - Dan Georgescu

Master - Cristian Varga

Percuție - Gabriel Bălașa 

Muzica și aranjamentul muzical: Doru Trăscău, Andrei Zamfir, Cristian Chiru, John Ciurea 
Versuri: Ștefan Teișanu (1, 2, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 11) Doru Trăscău (2, 3, 4, 10)