As vrea sa te ascund de lumea intreaga, sa fug cu tine in o mie de zari si sa ne stabilim langa o mare sau un ocean. Oare tu stii de cand timp te indragesc, de cat timp esti in mine, de cat timp am visat sa ma vezi pe de-a intregul, sa ma privesti cu adevarat si sa imi zambesti cum s-a intamplat acum cateva seri?
Oare tu stii cat de necliseu vreau sa fiu cu tine, cat de autentica si de reala sa ma infatisez doar tie? Sa auzi lucruri, sa descoperi in mine emotii, sa ghicesti trairi si senzatii, sa afli uimit ca da, inca exista oaze de liniste si seninatate, iubire si poezie, trairi marcante in textura ta emotionala... si muzica, da, muzica pe care amandoi o stim vibreaza puternic in noi atat de clar.
Stiu ca ma tem. Ma tem ca te voi alunga, pierde, supara, enerva din nou. Stiu ca frica ca tu sa pleci este la cote greu de conceput de o minte rationala, dar mai stiu ca inca avem timp. Inca exista timp pentru oamenii care vor sa construiasca si nu sa darame, oamenii care stiu sa se contopeasca firesc.
Ma trezesc din visare. Este duminica seara si totul s-a terminat. Ce cliseu, nu? O sa jubilezi, inca o tipa isi transpune cateva din emotiile fracturate despre tine, pentru inca cineva ai reprezentat o entitate draga, vie, marcanta. Jocurile copilaresti ma obosesc din ce in ce mai tare, asteptarea a ceva ce nu se va intampla ma intristeaza, la fel precum acuzele aruncate parca din neant. Nu mai caut raspunsuri, nu mai fortez lucruri si nu imi doresc sa cuceresc oameni pusi pe fuga in mod constant, cu traume nevindecate.
Timpul a trecut, nimic pare ca nu s-a schimbat, in afara celor care revin din cand in cand in viata noastra cu gandul de a ne tulbura, ingrijora si arata coordonatele in care nu ar trebui sa ne mai aflam, indiferent de anotimpurile care se succed cu repeziciune.
In the end... "The sun is the same in a relative way, but you're older. Shorter of breath, and one day closer to death."
