Cred ca imi este cea mai draga piesa dintre cele alese de tine. Cred ca vorbeste atat de multe despre amandoi, despre noi in drumurile pe care le avem zilnic si in confruntarile cu exteriorul, dar mai ales cu interiorul nostru fragil si greu incercat. Din vara incoace, ma reintorc la ea metodic, precis, stiind ca ma va durea totul.
Te respir cu aceasta melodie. Trag aer adanc in tot ceea ce sunt si te simt. O sa zambesti, poate ca nu este efectul dorit sau poate nu am dreptul sa pretind ca te cunosc doar din atat. Iti recunosc pasii, umbrele, privirea, muzicalitatea, tonusul, graba. Iti intuiesc mersul lacrimilor pe obrazul tau drept si inca iti simt imbratisarea dintr-o seara cand as fi vrut doar sa fug cu tine departe doar pentru a povesti. Te cunosc, te vad in lipsa privirilor recurente, te port cu mine si te imbrac in fiecare dimineata de atunci. Si ma tem, oh, cat de mult ma tem de ceea ce ma infioara in cel mai sublim mod cu putinta. Te voi revedea candva, imi voi opri respiratia cu speranta ca asa voi opri timpul si orice alt muritor din raza noastra vizuala. Voi incerca asta cat mai mult cu putinta, pentru ca atunci, in seara cand totul a fost cald si senin, nu am stiut cum sa ma opresc in loc si doar sa mentin imbratisarea ta. Iar a doua oara, dupa ce te consumasei artistic, am plecat cu un sentiment de apasare si tremur.
Nu stiam ce efect imi vei imprima. Nu stiam inca cum este sa te oglindesti in privirea ta. Nu stiam ecourile pe care tu le vei starni in tot trupul si sufletul meu. De aceea, my dearest, am ales forma unui playlist, pentru a te cauta si regasi in fragmente de sunet si vers, in linii care au rol de anestezic si vitaminizant deopotriva.
esti si nu esti. gandurile mele danseaza neincetat pana te vor repera la orizont din nou. si cand o vor face in mod real, se vor transforma in cuvinte si vor cita din piesa aceasta. si vei zambi, sub treapta de sticla subtire sub care vom pasi tinandu-ne strans de mana. cel mai bine zambim in fata dezastrelor si furtunilor emotionale. si va fi liniste apoi.
