Din nou 3 mai.
A mai fost anul trecut aceasta data. Nu sunt relevante celelalte date de 3 mai de pana in 2022. Retin aproape fiecare frantura din ziua aceea. Vremea similara cu cea de astazi, la fel de innorat si un soare discret doar dimineata. Suflare de vant, de suflet, de neant, de arome, de liniste si neliniste in acelasi timp. Paltonul negru care ascundea o tinuta la fel de neagra si un soi de emotie ciudata pe drumul acela scurt de la metrou spre acel loc.
Nu am crezut niciodata ca poti resimti o privire pana in maduva oaselor care sa iti electrocuteze fiecare celula din corp. Nu am stiut ce inseamna cu adevarat familiaritatea pana in acel moment. Personal, am stiut ca am totul in privirea aceea si ca am regasit ceea ce niciodata de fapt cred ca nu am cautat. Acasa. De aceea, nelinistea mea dublata de o bucurie stranie mi-au creat un an cumva...distinct.
Am fabricat idei, ganduri, planuri pana acum cu un singur gand. Desavarsirea. Revenirea. Modul repeat zilnic. Muzicalitatea aproape de perfectiune in fiecare ceas al vietii noastre impreuna si separat. Un dor complicat, dureros pana la limita suportabilitatii cu care m-am invelit si pe care am incercat sa il anihilez prin conexiuni superficiale, atingerile altor muritori, discutii retorice, inotat in valuri, pierderi de nenumarate ore in suspensie, in soare, in apusuri, mult mers. As fi tentata sa scriu ca am gresit, dar stiu ca a fost fix ceea ce a trebuit pentru sufletul meu.
Insa, acesta a inteles ca nu isi poate forta locul nicaieri. A inteles ca nu poti preschimba un alt suflet sa simta ceea ce nu mai poate sau nu vrea la adresa ta. Nu poti deschide mintea si inima unui om afon, orb, imobil, crud atunci cand vine vorba probabil doar de tine. Si este in regula sa simti astfel, e in regula sa iti tii sentimentele doar pentru tine si sa nu il mai deranjezi pe omul care nu a vazut in tine coordonate similare. E ok sa iti imbraci dorul in alte culori, sa il scoti in lume zambind si sa nu il mai lasi sa te doboare din senin sau la auzul unei franturi de piese sau rand scris. E frumos sa te alegi in fiecare moment pe care il mai ai de trait pe acest pamant, sa imbratisezi copiii intalniti in drumul tau cu la fel de mult entuziasm si fara umbre, sa te extirpi cumva radical, matinal, din senin, din viata omului celui mai pe gustul tau intalnit vreodata pana atunci si pe care probabil nu il vei mai intalni pana vei inchide ochii. Si este cel mai ok sa renunti, sa nu mai astepti utopii si fantezii de la cel care nu va fi nicicand pregatit sa procedeze asa cum ai face tu... sa te ia in brate si sa iti spuna privindu-te senin: Bine ai venit, iubirea vietii mele. Te-am asteptat mult timp si eu.
