Meménto

Uneori, pentru a fi fericit, sau macar impacat cu sine, trebuie sa ierti si sa negi evidentul. Piesa celor de la Faith No More asa ne invata cel putin...

Indiferent daca in sufletul tau este o furtuna, sentimente care vor sa dea pe afara, nu trebuie sa arati celor din jur si in niciun caz omului caruia te-a adus in respectiva stare. Poate va intui in nelinistea ochilor tai, in zambetul fortat, dar nu va stii de fapt cat insemna atitudinea lui corecta in fata ta.

Nu va intelege pentru ca va fi incapabil sa cuprinda in sufletul lui plin de angoase, plictiseli, remuscari si tristeti partial consumate, oaza de liniste si caldura pe care o emiti inspre el. Nu va recunoaste cele 2 elemente, poate pentru ca nu ii mai sunt familiare si nu le-a mai purtat asupra lui de ani buni.

Atunci cand vrei sa imbraci un om cu tot ce ai mai bun, gandeste-te bine daca merita efortul. Intuieste-i puterea de reactie si raspuns, pentru a nu trai o dezamagire care sa iti afecteze respectivul moment al reintalnirii lui.

Asigura-te daca merita sa ii faci un bine care sa nu se tranforme apoi in starea de rau pe care o vei resimti tu. Iar atunci cand tot ce am scris ai incalcat, cand vrei sa te descarci de furie ca nu ti-ai dat seama de mastile lui, zambeste cu adevarat si aminteste-ti ca totul in viata este ciclic. Nimic nu tine  la nesfarsit, iar orice fapt josnic la care asisti, este menit pentru a te trezi din visare si din asteptarile pe care uneori, asemeni unui copil, le ai...

"Most of my sweet memories were buried in the sand

The fire and the pain will now be coming to an end...
How did you get to save me from this desolate wasteland
In your eyes I see the dawn of brighter days again..." - Woodkid

Review Travka - Aniversare de 10 ani

Ravasire si aducere la viata… Asa as putea defini ce am trait in aceasta noapte la aniversarea de 10 ani Travka. Am simtit fiecare sunet acut, in fiecare fibra a sufletului, concertul fiind in mod clar unul dintre cele mai energice si intense pe care am avut sansa sa le vad in viata mea.

Totul actul artistic a fost dozat gradual cat sa provoace dependenta si sa iti doresti mai intens lumina din ochii lor...

Nu aveai cum sa nu remarci bucuria membrilor de a fi pe scena, acordul tacit dintre ei, simetria construita in jurul fiecarei piese.

Concertul a inceput cu “Venus”, piesa instrumentala din alta dimensiune, care a adus dupa sine tensiune emotionala intre cei prezenti si o experienta melodica de neuitat.

Din locul de unde am avut ocazia sa stam, am surprins fiecare emotie a celor din trupa, energia si daruirea lor la cote maxime.

Totul s-a pornit ca o marturisire in locul ideal pentru asemenea revelatii, The Silver Church, a continuat ca o regasire, una intre suflete care se simt si se asculta din nou.

Muzica Travka inseamna ardere si renastere pe o expresivitate a linilor melodice desavarsita. Versurile spun povesti universale de viata, poezii cu un farmec inegalabil. George Gâdei, solistul cu un sarm irezistibil, capta priviri prin spiritul sau frumos care ne-a fost dezvaluit aseara tuturor.

Pentru doua ore trecute ca doua clipe, am evadat din lumea grijilor si falselor probleme, ne-am regasit in armonia gamelor muzicale. Atunci cand esti genial, cum cei de la Travka sunt, stii sa iti pui in valoare calitatile in vazul tuturor si sa prefaci fiecare sunet si cuvant in perfectiune, iubire si sacralitate.

Melodiile lor sunt sacre intr-adevar, nu pot fi pangarite, fiind grandioase prin constructia lor. Am zambit de drag si dor, reusind sa trecem in alta lume ascultand cuminte si asumat: “Ceva mi s-a rupt”,“Nimic Nou Pe Frontul De Est”, "Cum te simti”,“E cineva in orasul acesta?”,”Apartamentul 77”, “Urban Violent”, “Vremea Ocheadelor”,” Zgârba”, "Atentie!Atentie!", “Zambetul tau”, "Ochiul cere lumina"...

Un moment inedit a fost prezenta lui Mihnea Blidariu/Luna Amara pe scena, care a oferit o noua valenta creatiei “Corabia nebunilor”.

Publicul s-a dovedit a fi unul extatic si dinamic, care dupa un singur acord al urmatoarei piese devenea frenetic si fericit. Momentul “Iubire” a fost de-a dreptul fascinant…

Atunci cand “Vreau sa simt Praga” a inceput, am trait unul dintre cele mai intense momente de fericire din viata mea. Piesa este una dintre favoritele mele, care mi-a amintit cumva de clipul INXS – “Never tear us apart”, filmat la Praga, una dintre capitalele pe care sper sa o vad cat mai curand.

Cu un aer hipnotic ce te duce in alta dimensiune, reprezentatia semnata de George, Alexei Turcan, Misha Galca, Mizdan si Cristi Chirodea a fost magica, iar cuvintele se dovedesc marunte ca sa surprinda amestecul de sentimente instalat printre cei veniti la un moment cu totul special, ce a sfidat ploaia...

Ieri nu a fost rupt nimic, dimpotriva, am asistat la o reintregire mult asteptata.

Am plecat fascinata, spunandu-mi in gand: “Simt linistea ta in nelinistea mea...”

Travka. O trupa de festival international, un band care invaluie audienta si o subjuga. Un vis, o promisiune, o declaratie, o continuitate si o mare taina...a sunetelor. 

Special day - 17 May

Evenimentul "Overtones" a fost un succes. Afirm asta cu tarie, siguranta si fara falsa modestie.

In urma cu 3 saptamani, a inceput tot. Pe parcursul orelor care treceau, intelegeam si invatam ce inseamna organizarea unui concert. Nu a fost greu, ci placut, nu a fost obositor, pentru ca a fost mult suflet in fiecare aspect, iar sufletul nu poate obosi.

Antarctica este un band important si tare drag mie, deci da.. sunt mandra ca il pot reprezenta. Sunt fericita ca pot fi utila si convinge pe oricine cu argumente intemeiate de calitatea acestei trupe. 

In seara de 1 mai, am primit un apel mult asteptat. Wings Club este de acord cu prezenta trupei pe scena. Restul e istorie...alegerea trupelor din deschidere, formularea comunicatului de presa, minunatul afis creat de solista, ajutorul din ultima saptamana oferit de Radio Guerrilla privitor la un spot ce anunta evenimentul si un concurs in cadrul LogOut.

Totul s-a desfasurat pe fast forward, trecerea de la agonie la extaz fiind rapida si...reversibila. 

Scriu acest articol acum, pentru ca este necesar sa imi spun opinia vis-à-vis de tot ce s-a intamplat si nu s-a vazut.

A fost primul concert pe care l-am organizat si mi-am dorit sa fie un eveniment de referinta la care lumea sa se raporteze apoi. Nu stiu cat am reusit, dar afirm ca tot ce a tinut de mine ca acest fapt sa se intample, am realizat.

Nu vreau sa judec si sa acuz neprofesionalismul unora, mandria si orgoliile care au fost puse pe tapet cand nu era cazul, aerele de vedeta ce au fost afisate cu prost gust de cativa... O sa ma raportez strict la ce am simtit eu.

A existat tensiune si drama, un puls grabit al inimii, un arsenal intreg de emotii, pentru ca, recunosc, sunt un om care pune la suflet si nu se poate detasa foarte usor.

Stiu si pot sa ma impun, iar lucrul acesta s-a intamplat si se va intampla de fiecare data cand nu voi fi ascultata. 

Sunt fericita ca am strans oameni de valoare la acest eveniment, carora le multumesc inca o data. Trupele The Pixels si Plastik Charm au dovedit ca sunt si Oameni Mari, pe langa faptul ca, in opinia mea, sunt artisti de valoare, care vor avea multe de spus in domeniul muzical.

Multumesc tuturor celor care si-au facut timp sa vina pe 17 mai, in ciuda evenimentelor meteo sau sportive din respectiva zi si s-au bucurat de muzica aleasa de formatii pentru concert.

Ii multumesc lui Mihai Dinu ca a ajuns si ne-a dat incredere ca totul va fi bine si ca orice persoana sau situatie negativa trebuie tratata cu zambet / indiferenta. Ii promitem ca la fiecare concert Antarctica va fi intotdeauna primul nume invitat de pe lista. :) De asemenea, apreciez prezenta lui Paul Ballo - Hot Casandra si a solistului Aeon Blank - Emil Luca, faptul ca au onorat invitatia s-a dovedit o mare bucurie.
Mihai Dobre, desi nu a mai mixat din cauza orei tarzii, a venit si ne-a adus zambetul pe buze, ceea ce conteaza, de fapt, cel mai mult.

Imi exprim recunostinta fata de site-urile care au preluat stirea legata de acest concert, care, spre bucuria mea, au fost multe la numar.

Concertul Antarctica a fost un moment de gratie, o oaza de liniste intr-un noian de incertitudini, un pariu pe care l-am castigat. The best is yet to come...evenimente noi, "Nonexistent" in promovare, un clip nou si multa energie creatoare.

Asa cum am mai spus, Antarctica este un nume care va insemna ceva in muzica internationala, am primit confirmarea ca daca visam frumos, se va si intampla...mai devreme sau mai tarziu.

Foto: Victor Băluţă