Desire...

Sa incepi ziua cu o piesa si sa o sfarsesti cu aceeasi...si cu gandul departe...la omul caruia i-o dedici si speri sa o auda...printre umbre si temeri, vise si neimpliniri, sperante si pasiuni.

"A ton of love

A ton of hate

We’re waiting for,

Just love, just love, just love". 

Fara raspuns

Oare mai stii cand ne ascundeam unul de altul printre ganduri, cand ne priveam si ne gaseam mereu la apus, cand priveam cerul?

Cuvintele acum s-au dus, planurile, sperantele de viitor comun, apele au devenit nesigure si ne-am inecat. Da, dragule, am fost in moarte clinica si culmea, inca traim. Ce absurda e lumea noastra, in singuratatea pe care o iubim.

Mi-a placut sa stau la umbra ta, dar nu puteam ramane. Tu stii, ai stiut mereu. Cateva cuvinte la momentul nepotrivit si am zburat. Nu am putut sa te mai privesc, nu aveam forta sa vad mai mult, poate daca atunci ma luai de mana... Poate.

Nu vom stii, our short golden age is over now. Cicatricile de razboi se vindeca, de la sine. Am aflat tratamentul chiar de la tine, este o potiune care include uitarea, nepasarea, trufia si superficialitatea.

Doar stii ca soldatii si veteranii de razboi nu lupta niciodata pe acelasi front.

Sa nu te mai intrebi ce este iubirea, cand o gasesti si ii simti tandretea, nu o mai lasa sa plece, pentru ca nu se va mai intoarce in limite impuse si arsuri nevindecate de focuri de demult.

In vis desenat

Stiuse, mereu stiuse ca ea va fi acolo. A reusit sa-i scrie cateva cuvinte aseara, sa ii declare ca ea este acolo cu el adesea, in gand, suflet, trup si sentimente.

Iar ea, tanara si aproape inocenta, s-a bucurat..ca un copil, desi stia ca de la un zburator ca el este important si doar atat...ca si-a facut curaj sa-i spuna ce intuia de mult...ce isi spunea de multe ori inainte sa adoarma. O durea insa ideea ca el va pleca mereu...si se gandea ca va ramane doar o insula de frumos, unde dragul de el se va retrage cate o perioada, ca sa uite de tot...de turnee, esecuri, succese, probleme...

Daca ma veti intreba daca a fost fericita...cu prezenta lui spirituala, mai mult decat cu el..cred ca a fost, acolo, in viata ei, cu faptul ca el exista si crestea..chiar si in zilele cand Soarele si ploile nu mai veneau dinspre nord...dinspre el.

Vroia ca el sa ii creioneze la propriu si figurat viata...si stia ca o va face, era doar o chestiune de timp pana cand se va abandona in lumina si culoarea ei...pana il va strange in brate mai tare decat a facut-o vreodata si il va lua de mana pentru a-i arata ce gradina bogata in viata a sadit tot timpul cat el a fost plecat, absent, ingandurat, temator...

Era secreta, rezervata doar lui. A stiut mereu asta, de cand i-a intalnit ochii de copil mirati.