Portretul clovnului citadin

Nu ma voi opri din scris si din a demasca erorile care stau la panda, incercand sa corupa, transforme si denigreze orice semn de adevar. Un om slab intotdeauna va prefera sa il evite / defaimeze pe cel care l-a demascat.

E un fel de lege nescrisa a firii pe care acesti mascarici de variété, dar nu parizian, ci mai degraba de suburbie, o aplica fara nicio remuscare. Ei insa uita ca si orasul are glas, ca multe lucruri se cunosc si ca uneori cad tocmai ei in capcanele pe care le intind altora. Clovnul de salon se crede intotdeauna mai presus de orice norma, se considera cel mai colorat produs de pe un raft cu produse de unica folosinta si deci, irezistibil.

Atunci cand argumentele, justificarile, realitatea si bunul simt ii lipsesc, el...jigneste, acuza, desconsidera, arunca noroi peste propriile cuvinte diabetice, imbibate in zaharul minciunii si fuge...pentru ca nu stie sa reactioneze altfel vis-à-vis de adevar. 

Farseurul acesta apare in orice anotimp, este un obisnuit al lumii mondene, sociale si artistice, consumand evenimente de clasa doar pentru a face act de prezenta si a-si asigura, cu putin noroc, o prada sau mai multe. Toti stiu istoria unui clovn care se apropie de un prag si nu a realizat nimic notabil public, de importanta extinsa, ceva cu care oamenii sa il repereze/confunde.

"Feed me your hate...In the echoing silence I shiver each time that you say Mercy."

Sa nu il compatimiti daca simtiti ca sufera in singuratate, in obscuritate, parasit si ignorat de oamenii care pana mai ieri aveau cele mai frumoase calitati in ochii lor...aceia care in ciuda a tot ce au vazut/facut mai stiu sa recunoasca valoarea, posedand mici scantei amestecate cu vinul decentei. 

Nu stie sa ceara iertare, asa ca nu va asteptati la un asemenea gest. Adevarul este la mile distanta de el cu siguranta...si ei stiu asta, dar sunt incapabili sa multumeasca, sa fie sinceri...caci, structura lor sufleteasca nu mai permite existenta unor notiuni pozitive. Va vor face sa regretati momentul cand cu drag le-ati deschis usa sufletului si puneati pe masa tot ce aveati voi mai bun, fara ascunzisuri, teatru absurd si orgolii trecute. Nu veti stii cum a reusit sa va insele increderea, sa va faca pe voi personajul negativ din ecuatia aceasta si va veti intreba simplu, copilareste: "De ce eu? De ce acum, de ce asa?"

Raspunsul nu il veti putea afla prea curand...insa, in timp, chipul lui pictat in culori pamantii de toamna se va estompa si veti regasi o fericire profunda, nu una de moment care tine un timp scurt, pentru ca...domnul clovn era ocupat sa o ofere mai multora exultari mici si perfide.

"With all your superstitions and empty lines...I could be just like you, withdrawn but alive."

B-side: Impresii despre un prim concert de neuitat

 

O seara de toamna, cu multa caldura sufleteasca, la final de septembrie. Stiam ca nu vreau sa fiu in alt loc in afara de locul in care se desfasura primul concert sustinut de catre B-side in formula actuala.
Am asteptat cateva zile ca lucrurile sa se decanteze putin, sa nu scriu sub impulsul unor emotii mult prea puternice, insa adevarul este ca aceea ora de concert live m-a surprins intr-un mod tare placut...asa ca simt sa va dezvalui si voua cum a fost si de ce merita sa fiti parte la o reprezentatie semnata de acest trio.

In primul rand, vorbim despre Ana Bancescu, o compozitoare inspirata si cu o candoare aparte, emotionata si in acelasi timp sigura pe sine. Este o pianista precisa si atenta, care ataca cu putere instrumentul in special in momentele ei solo. Melodiile pe care le veti asculta sunt compozitii create de aceasta si par astfel parti din viata ei...iar vocea ei este cu adevarat una speciala.
Am remarcat un crescendo al fiecarei piese in parte si o alternare a partilor rapide cu cele mai lente, fiecare fiind o prelungire a celeilate, de aici si impresia cu care am ramas la finalul momentului live. Totul mi-a parut o lucrare muzicala alcatuita din mai multe parti, forme ciclice, care s-au inlantuit dupa principiul contrastului de expresie si dinamica.

Nu am simtit nevoia de backing-vocals ori alte instrumente, acestea doar ar fi incarcat intregul sound. Atmosfera rezultata a fost una intima, in care mi-am pus la randul meu intrebari despre propria viata, caci...da, are aceasta menire de a-ti scoate sufletul mai la lumina, aceea binefacatoare in care sa poti observa mai atent ce ai avut in trecut si ce poti mentine intr-un prezent mai frumos...cu mai putine regrete.

"Burning Bridges", "Breaking The Day", superba si cunoscuta deja "Penny Chillin", alerta si un fel de poveste fara sfarsit "Neon Heart", toate sunt partituri tare frumoase, usor de retinut si fredonat, astfel ca mi-as dori mult sa le auzim mai des, sa ne inconjoare precum un parfum discret, dar care tine intreaga zi...si poate chiar nu doar atat.

Andreas Aron si Tudor D Popescu sunt instrumentisti foarte talentati, care detin aceea precizie de metronom, asigurand sectia ritmica de bass-tobe cu mult aplomb, cei doi intelegandu-se din priviri de cele mai multe ori.

Eu astept albumul si stiu ca anul viitor acesta va surprinde multa lume din industria muzicala...si eu voi fi fericita sa afirm atunci ca am fost la primul concert B-side semnat de acesti trei artisti si Oameni frumosi.

Maine seara este un moment tare special...B-side revin la o saptamana distanta pentru al doilea concert intr-o locatie perfecta: The Silver Church, unde va recomand sa ajungeti pentru aceste melodii si pentru Theory Of Mind, un band tanar in care cred enorm si mi-am pus sperante enorme ca vor depasi sfera din Romania.

Muzica romaneasca are viitor, atunci cand ma gandesc la aceste doua nume. Deci, ne vedem acolo. :)

Foto: Claudiu Popescu

Burning desire

Se privea in oglinda retrovizoare in timp ce se auzea lent in difuzoare repetat "Touch me..." Se uita apoi la el si intelegea pustiul si golul din el. Dincolo de masca nu era nimic in afara unui hau imens. Zambea in sinea ei, stiind ca este ultima oara cand il vede aproape. Isi propusese in respectiva seara sa-l mai faca a simti ceva pozitiv, dar era tarziu pentru el. Si-l atrasese in viata din nou cu gandul de a-l studia inca o data. Nu intelegea cum un om, fie el si trecut de un anume prag in privinta varstei, este mort din punct de vedere sentimental. Intorsese capul, nu dorea sa il mai vada pana in momentul despartirii si cu amaraciune isi aduna gandurile din momentul acela de inceput.

Ea...din nou, o insula in care si el se retrasese un timp prin aceleasi cuvinte...diferenta dintre ei fiind facuta si prin entuziasmul de a trai. Fata aceasta isi dorea sa fie in continuare vie, sa experimenteze oameni, locuri si senzatii, pe cand omul din stanga ei era mai preocupat sa-si duca viata in normele bine stabilite de societate. Nu mai traia pentru el asa ca prefera sa-si ingroape toate fostele sentimente si iubiri in aburii alcoolului, fumului...El traise tot, plictiseala, comoditatea si lipsa spiritului liber ii erau cei mai buni prieteni...iar ea abia atunci deschisese ochii cu privire la faptul ca nu poti sa fii fericit langa un om suprasaturat de viata...pentru care fiecare zi este la fel caci il aduce mai aproape de finalul mult dorit in momentele de disperare singuratica.

Acel sfat pe care ar fi vrut sa-l sadeasca in constiintele trecatorilor era simplu:

"Feriti-va de oamenii care si-au pierdut sufletul, de cei care nu stiu sa se mai bucure pentru maruntisurile vietii, de cei mult prea ocupati sa afiseze un simplu gest tandru sau induiosator si de cei care se tem sa mai iubeasca pentru a evita sa fie raniti. Fugiti departe de ei si sa nu va amagiti ca ii veti face sa simta din nou. Ei sunt goi pe dinauntru si nu va vor oferi decat ceea ce ei isi cresc in ograda proprie, zilnic, plantand trairi precum mandria, orgoliul, egoismul, cinismul, falsitatea. Evitati acesti clovni tristi pierduti si inecati in apele propriului sine...caci, nu veti reusi sa-i salvati asa cum ar fi firesc...pe termen lung, pentru totdeauna. Ei doar se vor ospata din tot ce voi aveti mai bun si va vor lasa pustii in prima faza si cu o doza de amaraciune pe buze cand va veti aminti de ei."

Stia insa ca era atrasa de el si de cei precum acest om de teama...frica aceea ca va ajunge si ea la randul ei asemenea lui.