Middle of the game

Se spune ca in mijlocul jocului nu mai poti schimba regulile. Lucru perfect adevarat in sport, dar oare si in viata?
Dupa prea mult timp petrecut intre spatii goale, dezumanizate si reci, am ales sa am cateva zile de concediu in camera mea, la soare. Cat mi-a lipsit. Senzatia de a fi gol si caldura naturala care sa iti invaluie corpul si sa iti redea putere, sa fii doar tu cu multele, infinitele ganduri.

Iubesc clipele de liniste, meditatia, aleg sa ajung in orice scenariu imi doresc si sa las fricile de-o parte. Acum, in sfarsit. Temerilor de a ma arunca valurilor, necunoscutului, inceputului la munca si in iubire, in bratele omului care m-ar ierta si mi-ar reseta pulsul, in orice loc s-ar afla. Stiu ca exista un dar, simt ceva mai presus. Speranta mea, dublata de privirea si atingerea lui... coordonatele care imi ofera atat de multe doar imaginandu-mi ca le voi simti din nou. Asa ca, pe o perioada nedeterminata, las fricile sa se joace puzzle fara mine, doar ele mi-au paralizat simturile si hranit toate temerile, m-au readus in stadiul de persoana trista, fara sperante.

Solitudinea te invata din nou si din nou ca nu trebuie sa astepti salvarea din alte parti, ci de la tine. Din iubirea de sine. Tare greu lucru, dar care prinde contur daca il hranesti si stimulezi. Am muzica, scrisul, parcela mea de lume si viata din care ma resetez acum, capatand un pic de culoare si noi sensuri.

Trecutul e mult in spate, nu il mai hranesc si nu ii mai dau voie sa influenteze viitorul. Dar...stiu, voi afla, din nou, cum unele lectii revin in viata noastra pentru a nu mai repeta la nesfarsit greselile acelea. Nici nu imi place sa le privesc ca pe erori, le percep astfel doar din pricina suferintei cu care vin ambalate. Frumos, gentil, creativ, deci addictive. 

M-am dat jos din carusel, pentru o clipa extinsa, cateva zile si nopti, vremea necesara pentru a porni spre un nou drum.
Rascruce. Extreme. Cele doua cuvinte care ma cunosc atat de bine si care azi, dupa multiplele agonii si tristeti, au capatat sensul mult dorit. Inceput curat, liber, fearless. Nu am alta optiune, este singura de care ma agat si o respect. Imi las viata sa ma recuprinda, imi reascult spiritul si organismul, imi iau cu mine instinctul si bucuria de a trai. Ma vindec, invat si candva privirea mea il va repera. Voi zambi, ma va gasi intreaga si nu voi lasa nicio farama de trecut sau viitor incert sa il atinga.

Come to me.

Roads

Chris Cornell s-a sinucis. Dupa ce afli ca unul dintre cei care a fost acolo a ales sa plece, in cel mai egoist mod cu putinta, te cuprinde si mai tare valul de revolta urmat de unul de acceptare. Avea tot si totusi...suferea. Poate nimeni nu a vazut sau nu conteaza suficient agonia unui suflet pentru altele. Nu reusesc sa cuantific acum ce inseamna 'Promise' sau 'Burden In My Hand' in viata mea. Asa ca, iti multumesc, oriunde ai fi.

Imi aduc aminte de el, de omul meu. M-am trezit dimineata si resimteam cosmarul de dupa. Dar nu ma pot intoarce. Sunt atatea idei si emotii, dar stiu ca iti trebuie demnitatea de a iesi din o relatie nociva. Nu poti fi sacul de box al nimanui. Cei slabi si fara credinta isi pun streangul de gat, se arunca la pamant si raman acolo cum spunea Iorga, iar cei neinfricati lupta cu ei si stiu sa isi demonstreze zilnic ca nu pot pierde lupta. Cu ei. Trebuie sa discerni oamenii luminosi de psihopati. Iar eu i-am ales mereu pe cei mai damaged sperand in vindecarea lor, uitand ca ea poate fi platita cu distructia mea.

Joc sah cu suferinta. Ma ameteste si ma prinde zilnic in dubii. Imi impun ca sunt bine, pe drumul care duce la desavarsire, stiu ca ma voi regasi si voi ajunge acasa. La ei.
Si iubirea... Ma tot intreb unde pleaca si de ce lasam alte entitati sa ne transforme personalitati si sentimente. Revin la Osho si mai dau un replay piesei cu Slash si Chris. Imi plac unele intoarceri in timp. And I won't promise you not a thing this time. Only to myself.

Cealalta femeie

Crezi ca stii si cunosti cum isi duce viata, cum trec zilele pentru ea in aceea dulce-amaruie asteptare, nu? Crezi ca acesteia nu ii este complicat sa se ascunda de ea si de oricine ar vrea sa o vada fara masca si secrete? Think again.

Pare simpla din exterior viata unei femei tinute in umbra care stie mai multe decat cea ramasa acasa. E ciudat cum si cea oficiala a trecut poate prin povestea asta, dar o data ajunsa 'the one' uita.

Interesant cum este dorinta asta din oameni si ceea ce visam uneori. Daca mi-ar fi spus cineva acum cativa ani ca voi avea parte de anumite momente, as fi spus raspicat ca nu se poate, ca e imposibil. Si totusi...puterea gandurilor transcende uneori ce socotim ca este legal si permis.

Titulatura de cealalta, deci nu cea aleasa, este usor nerealista. La drept vorbind, femeia din obscuritate nu este in competitie cu nimeni, nu i se citeste ingrijorarea pe chip si nu este imbracata in temeri si vise irealizabile care sa fie palpabile.

Zambesc si privesc aburul ceaiului verde cu iasomie aflat pe masa. Asa era si el, unul dintre cei care mi-au pasit in viata la un punct de cotitura, dezamagita de tot ce avusesem pana atunci. Venea uneori, pleca inainte de zori, sau mai bine zis, nu voi stii vreodata cum arata diminetile in bratele lui. Si nici nu mi-am proiectat asta prin ganduri. El, cel cu familia perfecta, expus mass-mediei de mai bine de 10 ani, depasise granita aceea vitala de control, oricat de mult imi impusesem sa nu il las.

Ar fi trebuit sa ne vedem de multe ori, dar de fiecare data am reusit sa lansez o scuza frumos impachetata similara hainelor sale desavarsite. Am preferat sa il am si sa il port cu mine asa, sa ma intorc cand vreau eu mental in zona aceea interzisa, sa zambesc pentru ca ma dorea si nu ma avea, sa ador momentele cand soseau ganduri si eu nici nu mai eram conectata inspre el.

Eram fericita si cu atat, nu puteam cere mai mult, caci oricum, nu mai reprezenta o surpriza ca daca il pot avea pe el, pot avea pe oricine imi doresc. Incredere in tine...in faptul ca esti alternativa, opusul de acasa contureaza o stranie, dar creativa stima de sine.

Cele trei relatii serioase si asumate pana acum m-au inchistat in reguli, batai de inima sacadate, teama de a fi inselata, frica de a nu face lucrurile asa cum ar 'trebui' etc.
Gelozia mea din trecut alaturi de gandul exclusivitatii m-au dus pana la controlul omului adorat cel mai mult pana acum si da, m-au transformat primavara trecuta intr-un om inspaimantat, mai agresiv, cinic, care se pierduse pe sine, inainte de a castiga apoi cu succes cel mai important atu: stralucirea din privire care mereu vine la pachet cu linistea si gandul de a lasa totul sa curga...incet, fara palpitatii.

Asa m-a conturat si el, emotionata cand se apropia, visatoare, o aparenta adolescenta care traia acele mici clipe sincere, fara asteptari. Toti pasii pana la mine i-a facut cu gandul ca va fi usor si voi ameti doar privindu-l, admirandu-i indeaproape statutul, prestanta, dar pentru mine acel afterglow al sau a fost suficient. Ce faci cand se inchid luminile rampei? Suferi, astepti, iti dai jos masca de fericit social si...spui fara cuvinte ceea ce ea stie deja.
Cu putine intalniri a devenit pentru mine retoric deja sa il inteleg de ce revine, in ciuda negatiilor mele constante urmate de mici dulcegarii. Barbatul trebuie atras, sedus, sa vada exact cat il lasi tu, nu cat ar vrea el. Am ajuns sa tin la el si sa ii multumesc printre ganduri ca s-a oprit (si) la mine pentru a ma ajuta in procesul desavarsirii...acela care uneori pare indepartat si anevoios.

Uneori, micul joc al seductiei cu un om important iti da aripi sa zbori si sa iti cauti sufletul pereche. Inveti ca nu trebuie sa sufoci omul de langa tine cu sute de intrebari si spaime, sa apreciezi simplele vorbe rostite de un strain pana la urma si da, "Esti frumoasa" suna uneori mai bine decat alte doua cuvinte pe care le rostim adesea obligati de conjuncturi sociale. Simplu, dar de efect. O apreciere care face cat un pacat nerealizat.

Sunt convinsa ca alte sute de vise ne asteapta frumos pentru a le indeplini, pe aripi in care speranta, adevarul, lumina, entuziasmul si linistea se oglindesc in mod desavarsit si irepetabil. And dears, you don't have to be the other woman to gain all this. I'm so sure about it.