Numele lor de scena este Hurts, formatia fiind compusa din doi tineri din Manchester: Theo Hutchcraft si Adam Anderson. Recunosc ca la prima vedere, nu mi-au spus mare lucru..doar un band de baieti din UK. Dar...lucrurile se schimba cand asculti melodiile lor si le intelegi stilul. Au aparut de nicaieri pe data de 23 Mai 2010, desigur ca nimeni nu a sesizat aceasta aparitie pe posturile muzicale romanesti...poate ca nu era cazul inca...
Primul single s-a intitulat "Better than love". Nu suna rau, insa nu este o compozitie foarte originala...personal, imi aduce aminte de Scissor Sisters si de liderul Jake Shears, formatia fiind una dintre preferatele mele din toate timpurile. Sa nu uitam ca sunt apreciati de Bono de la U2 si au deschis multe concerte Depeche Mode..deci, cam buni.
Revenind la Hurts, pe 23 august au dat "lovitura" cu "Wonderful life". Piesa prinde si va atrage in continuare, pentru ca este sincera si armonioasa. Au scris pentru Kylie Minogue melodia " Devotion" si chiar au facut un cover de pe o melodie a acesteia.
Recomand si piesa " Mother nature"..putin grava, dar destul de buna cat sa te faca sa o iubesti. De fapt..cred ca asa va fi cu formatia aceasta..ori o vei iubi, ori o vei detesta... Important este sa simti si sa intelegi mesajul...restul nu mai conteaza. O frumoasa abordare se poate citi aici ... :)
De-ai fi o pasare, te-as desena si ti-as da drumul sa zbori de pe hartie si sa strabati lumea pana aripile iti obosesc... si...atunci, as veni langa tine si te-as intreba de ce te-ai oprit din drum, cand lumea te asteapta...cand Ea te cheama sa o descoperi...cand totul este viata si miscare, iar Tu zabovesti.
De-ai fi un vis, as vrea sa te visez noapte de noapte, sa-mi patrunzi in subconstient si sa ramai acolo. Ai fi visul meu preferat, pe care l-am asteptat.
De-ai fi Tu, te-as strange de mana si ti-as zambi...te-as ruga sa uiti cuvintele pentru un moment si sa ma lasi sa te privesc in tacere. Stii ce as face atunci ? As opri timpul sau macar l-as ruga sa ne faca o fotografie...astfel, sa nu uitam niciodata tacerea ta si privirea mea.
De cateva zile circula clipul duetului dintre Robbie Williams si Gary Barlow. Cei doi au dat uitarii momentele mai putin frumoase si au incercat sa reinvie timpuri apuse din Take That.
Robbie chiar si-a tatuat simbolului band-ului care l-a propulsat in lumina reflectoarelor pe mana sa dreapta. Niciodata nu l-am judecat pe Robbie, nu as putea sa fac acest lucru si nu se cuvine. I-am respectat opiniile si modul in care s-a exprimat mereu, chiar daca in acest moment, se contrazice cu ce spunea in trecut despre membrii Take That.
Revenind la " Shame", piesa celor doi, nu pot spune ca este revenirea pe care fanii celor doi si-ar fi dorit-o. Este o piesa light, fara o linie melodica complicata. Imi pare ca un moment in care isi cer scuze unul altuia... Totusi, sa nu uitam mesajul lui Rob de prin 1998 din " No regrets", o melodie ce ravaseste. Cred ca multi oameni se gandesc la propriile experinte cand o asculta, insa Robbie exprima prin acele versuri revolta si dorinta de a incheia un capitol din viata sa.
Anyway...chiar daca va scoate un nou album Take That sau se va razgandi, el ramane Robbie Williams si atat. Nu mai are nevoie de faima sau de nopti in turneu cu ceilalti membrii. El si-a facut un nume ce va ramane consemnat in istoria muzicii, alaturi de alte personalitati.
