Recenzie album "OKEAN" - TRAVKA

Mă simt în faţa unei provocări. Joi seara, după concertul de lansare, am primit noul album Okean de la trupa Travka. Un cadou mai frumos nici nu se putea. Vă spun sincer că mi l-am dorit mult, însă am ştiut de la bun început că va trebui să mă despart de el la un moment dat pentru a-şi continua călătoria. Ca să înţelegeţi, “Okean” nu este genul de material ale cărui melodii să fie puse pe net sau prezentarea lui să fie fotografiată.

Provocarea pentru mine constă în faptul că din ce am văzut până în acest moment, nu s-a mai scris o recenzie a acestui material şi vreau să vă dezvălui cum m-a fermecat pe mine, însă în acelaşi timp nu vreau să răpesc din surpriza pe care voi o veţi experimenta.

Trebuie să ştiţi de la bun început dacă veţi avea noroc să intraţi în posesia lui, că este un album conceptual, complex şi panoramic, pe care trebuie să îl vedeţi pentru a înţelege mai bine cum trebuie să îl abordaţi.

Fizic, cum ştiţi deja până acum, a fost editat în doar cinci exemplare şi mulţi dintre voi pot recunoaşte doar gentuţa de piele pe care George a purtat-o la GuerriLive şi la concertul de joi.

O dată deschisă cutia de metal, veţi înţelege de ce este mai bine să planeaze misterul asupra conţinutului. Pot să vă spun că veţi regăsi fotografii surprinse de Claudiu Popescu, iar în interior povestea albumului scrisă de solist, în maniera sa, profundă şi atât de intimă. Estetic este un unicat, dar şi din punct de vedere al pieselor alese, 10 la număr.

Încep incursiunea cu piesa “Aici sunt eu”, o suprapunere de sunete cu un flux dramatic bine integrat, ce a avut ca rezultat asupra mea apariţia primelor întrebări despre noţiunile fundamentale ale vieţii. Melodicitatea fluxului muzical a continuat cu bine ştiuta “E cineva în oraşul acesta” şi mai apoi cu “Fetele-n lună”. Atmosferă psihologică era completă şi deja începusem să uit noţiunea timpului, căci, merită să vă spun, că “OKEAN” este până la urmă genul de album care îţi intră în conştiinţă, la care te vei raporta o perioadă îndelungată, iar cei mai sensibili vor face asta toată viaţa.

Urmează piesa cu care am redescoperit o nouă faţetă a formaţiei Travka şi anume “Iubire”. Această melodie este pur şi simplu genială, căci nu am putut să trec peste ea fără să o reascult, deşi am făcut asta de sute de ori până acum.

“Vremea ocheadelor” şi “Soare răsare” îmi confirma că secretul succesului de care acest material se va bucura ţine de faptul că are o tentă clar cinematografica, teatrală şi că la baza fiecărei armonii şi linii melodice pare a sta ideea de purificare prin artă, deci catharsis. Sentimentul este bine dozat, astfel că piesa care dă numele albumului m-a surprins. Joi seara a fost cea care a închis concertul, înainte de momentul de bis. Melodia provoacă la meditaţie, îndeamnă la visare şi la cunoaştere de sine, căci în final, doar aşa putem să înţelegem mai bine oamenii de lângă noi. 

Dacă mă veţi întreba care este piesa mea preferată de pe album voi spune clar că aceea este “Continental”. George Gâdei a scris un manifest social, care atinge fiecare persoană în parte:  “Probează-ţi umbra în somn, fă un dans solar… Câmpia e vastă când prinzi paşii de dans. Probează-ţi natura, învaţă săritura în înălţimi şi dă-ţi lovitura...” Cât timp am ascultat minunăţia aceasta de piesă, părea că se petrec în faţa mea fragmente din momente coregrafice, acele fouettés en tournant, piruete care se execută câte 32 o dată şi sunt dovada clară a anduranţei unei prim-balerine.

“Atenţie atenţie” m-a coborât uşor din visare, aceasta fiind poate una dintre cele mai dure şi intense partituri muzicale pe care cei din Travka o au în repertoriu.

“Călătoare” a închis cercul, piesa aceasta definind şi scopul acesui album. Dacă “Okean”, ce abundă în pasaje pline de sens şi expresie reuşeşte să schimbe ceva în sufletul tău, atunci eşti un om mult mai bogat şi mai înţelept.

Este într-adevăr un material preţios, care se adresează oamenilor care ştiu că adevăratele valori ale existenţei nu trebuie niciodată căutate în aparenţe, ci în profunzime, în adâncimea sufletelor şi a conştiinţelor.

Mulţumesc Travka, a fost o onoare.

Make tomorrow come.

Seara, picaturi de ploaie, mirosul acela de ceai cu lamaie si o clipa care poate fi transformata in eternitate. 4.5°C afara si infinit mai multe in suflet, langa privirea sa pe care o poti recunoaste din alte mii.

Uneori, in goana noastra dupa fericire absoluta, uitam ca de fapt momentele care ne definesc si ne pot ajuta in viata survin in unele imprejurari interesante si daca nu le dam voie sa se instaleze confortabil langa noi, probabil nu se vor mai repeta. Uitam ca in esenta, este mult mai greu sa traim cu regretul ca nu am facut un lucru la timpul lui, ca nu am spus unele lucruri si ne rezumam a trai cu maleficul gand "ce ar fi fost daca...?"

Normele ni le impunem uneori singuri din teama, suferinte anterioare si greseli, insa este atat de bine daca am putea sa traim pur si simplu in prezent. Nu stim ce se va intampla maine, oricate planuri ne-am face, oricat am alerga dupa destinul perfect si persoana ideala.

Viata este atat de imprevizibila, din toate punctele de vedere. A te lasa dus de val este uneori mai bine decat sa te impotrivesti lui... Curentii de tip rip au o lege simpla daca esti prins in valtoarea lor: abandoneaza-te lor, mergi cu acestia oriunde acestia te-ar purta, caci daca vei incerca sa inoti contra lor, sa te lupti practic cu ceva mult mai puternic decat esti tu, ei te vor anihila si iti vor razbuna neincrederea.

Niciodata nu am fost adepta maximei "Carpe diem", insa stiu ca este mai bine sa traiesti lucrurile care ti se ofera, pentru ca intr-un fel tot ce avem este ceea ce noi singuri ne-am proiectat in gand si ne-am atras in viata.
Boala nu poate veni daca ti-ai facut temele si ai avut grija de suflet si de trup, asa si tristetea...nu se poate instala in viata unui om conectat la propria sa viata, ager, mereu zambitor si fara sa joace un rol. Mai devreme sau mai tarziu, trebuie sa te dezbraci de masca si sa te arati asa cum esti tu....iar cea mai buna masca este intotdeauna adevarul, cuvintele curate, gesturile simple.

Asa cum am trait ieri o zi de toamna, imaginandu-mi ca sunt undeva la munte, ca respir aerul proaspat, ca privesc totul de sus, zambind pentru ca aveam langa mine un om drag, sarmant, de prezenta caruia trebuia sa ma bucur pentru ca nu stiu cand viata mi-l va readuce in prim plan.
Decorul mi l-am creat singura in minte, m-am transpus acolo si nu m-am mai gandit la dimensiunea teoretica a vietii. Am uitat de timp si de spatiu, in caldura ce ma inconjura... Un lucru atat de marunt in aparenta, insa eram pe punctul de a-l refuza.

Hmm, viata aceasta este stranie, oamenii sunt ciudati asa cum bine canta Jim Morrison, insa cu adevarat lucrurile mici iti pot face viata mult mai frumoasa. Nu te opune farmecului lor, iti poti alege soundtrack-ul vietii tale daca esti constient ca orice alegere iti poate schimba traiectoria si te poate calauzi mai usor in drumul tau spre stele...

"The possession of anything begins in the mind."

Recomandare: Pixels TKOVCTRL

Seara trecută, a avut loc o avanpremieră în studioul de emisie Radio Guerrilla. Formaţia Pixels a fost invitată să susţină un mini recital acustic, înainte de evenimentul de lansare din această seară a celui de-al doilea album.

Formula de reprezentaţie live îi are pe lângă cei trei membri Cătălin Rulea, Andreas Aron şi Tudor D Popescu şi pe Irina Creangă ( voce) şi Liviu Iancu ( synths).

Aceştia au cântat în studio piesele: “Closer no more”, “December”, “Stop” şi deja cunoscuta “Something droll”.

Am aflat câteva detalii legate de lansarea din această seară. Vor fi interpretate toate piesele de pe albumul “TKOVCTRL”, alături de câteva melodii reochestrate de pe albumul precedent: "Cold", “Outro”, “Something droll”.

Invitaţii trupei în deschidere vor fi ELOIZE şi HAN DRABUR, însă nu este exclus să vedeţi şi o altă trupă românească pe scenă.

Albumul de faţă a fost mixat şi masterizat în întregime de membrii trupei, fiind produs de clubul Control.

Se preconizează un viitor turneu de promovare a acestui material şi filmarea a doua videoclipuri, unul dintre viitoarele single-uri fiind “December”.

Pe Cătălin Rulea îl veţi putea vedea în următoarele concerte susţinute de trupa sa Toulouse Lautrec în ţară. Aceasta mi-a dezvăluit că au în pregătire o nouă piesă în engleză, dar că se gândesc să mai compună una şi în limba romană. Noul album Toulouse Lautrec va apărea în primăvara anului viitor şi va fi din nou marca SpaceRay Music. ( Adam Whittaker )

Pe Andreas Aron îl puteţi descoperi, dacă nu ştiaţi până acum, la viitoarele reprezentaţii susţinute de trupa Cuantune, aceasta fiind un contrabasist excelent, care are în derulare şi numeroase proiecte de muzică clasică.

Nu rataţi concertul din această seară, deoarece veţi avea parte de numeroase surprize şi veţi experimenta o nouă gamă de sunete, ritmuri şi distorsionări din cele mai diverse.

Pixels este una din puţinele trupe cu adevărat inventive, care nu se foloseşte de şabloane sau de reţete deja cunoscute. ( pe Cătălin îl veţi vedea cu o clapă de jucărie care emite sunete interesante, veţi asista la un trio de voci senzaţionale şi la un toboşar în alertă permanentă ).

Reprezentaţia acustică de seara trecută rămâne unică, deoarece trupa vrea să ofere doar concerte electrice, psihedelice, care să ridice pulsul spectatorilor şi să le ofere o nouă perspectivă asupra genului eletro-alternative. 

 https://www.facebook.com/ThePixels