Michael Hutchence: Legenda continuă.

De multe ori am incercat sa scriu despre Michael Hutchence si cumva nu am reusit. De doua ori, am postat pe acest blog doua articole, in care am incercat sa reliefez mai mult ce a lasat in urma.

Mi-a fost greu sa descriu efectul pe care muzica sa o are asupra mea. M-am temut mereu ca povestind despre el, se va crede despre mine ca sunt un om fanatic, care nu traieste in prezent.

Stiu...cum sa iubesti un om pe care nu l-ai intalnit si pe care l-ai cunoscut strict prin muzica sa si interviurile care au ramas in urma...cum sa declari ca e parte din sufletul tau si il vei purta mereu cu tine...si ca ai vrea sa petreci cateva luni in Australia si sa vezi locurile unde a copilarit si murit acesta....si totusi...da, tot ce am scris mai sus este ceea ce simt si ma bucur. Michael nu este idolul meu, ci artistul in care m-am regasit, oricat de pueril ar suna.

Imi aduc exact aminte cand am vazut primul clip INXS. Se intampla cand aveam 11 ani si urmaream VH1. Deodata, apare el intr-un outfit mai mult decat provocator si oricat de mult nu imi plac mie soarecii, am rezistat cadrelor respective si am continuat sa privesc...eram fascinata de succesiunea imaginilor color si alb-negru, de respectivul backing-vocals, de dansul sau, de carisma sa si de vocea soptita de final..incat, am asteptat zile intregi sa revad respectivul clip...si s-a intamplat din nou...si apoi, am vizionat un alt clip - "Never Tear Us Apart"... Praga, lebede, magie, ore in care visam la respectivele piese, fascinatia mea era la cote inalte si totul pentru ca auzisem ceva pe sufletul meu.

Cuvintele sunt mici, insa stiu ca mi-am spus in sinea mea ca nu voi mai auzi o astfel de voce...si asa este, dupa alti 11 ani, pot spune clar ca Michael Hutchence a fost unic si altul ca el nu va mai fi.

 

Pe parcurs, am descoperit intreaga discografie, am invatat ceva mai temeinic limba engleza datorita pieselor pe care mi le traduceam singura, nestiind mult timp ca el nu mai este in viata. Am aflat pe la 15 ani despre moartea lui invaluita in mister si speculatii, dar tristetea mea evidenta a fost inlocuita de speranta ce reiesea din piese...

Oricat de stupid ar suna, pentru mine el nu este mort. Traieste zi de zi in sufletul si subconstientul meu. INXS este una din putinele trupe la care ma intorc in mod automat, cautand parca noi si noi valente ale creatiilor respective...

Poate parea imposibil, dar mi-e dor de el. An de an, resimt un dor care ma apasa si inteleg ca viata aceasta este atat de nedreapta uneori... Mi-as fi dorit atat de mult sa cresc pe muzica sa si sa vad live concertul de pe Wembley 1991 sau cel din Germania anului 1997, una din ultimele sale aparitii in cadrul unui act artistic.

Alaturi de Andrew Farriss sau fara acesta, Michael a scris aproape toate piesele INXS, prietenul si colegul sau considerand ca succesul pe care trupa l-a avut s-a datorat genialitatii lui MH.

• "I've done a few stupid things in my time, but you've got to have respect for yourself, otherwise you end up getting used." 
• "I don't think success arrives and you're suddenly happy. It's not like that. If people think that they'll be very disappointed."
  

Legat de vocea sa, trebuie amintit ca a fost un bariton care a reusit sa depaseasca capcanele registrului de mijloc prin abilitatile sale, dovedind o voce puternica si in acelasi timp neobisnuita. De asemenea, acest lucru i-a permis sa interpreteze partituri de tenor, fara a avea o gama prestabilita.

Michael Hutchence a fost un suflet care a trait totul la intensitate maxima, a fost o flacara care s-a consumat mult prea rapid. A suferit in viata particulara si multa vreme nu a inteles de ce presa il urmarea, deoarece el considera ca trebuie tratat ca un om obisnuit.


 


Exista vinovati morali ai mortii sale, insa mai important decat acuzele tardive trebuie sa ramana mostenirea pe care Michael si implicit trupa INXS o lasa generatiilor viitoare.

Exista doua piese tribut care mi-au atras atentia in momentul cand au aparut: cea scrisa de Bono si cea din repertoriul Duran Duran.

Va recomand sa (re)descoperiti muzica acestei trupe australiene. In special, ascultati albumul solo Michael Hutchence, lansat postum in 1999. In acesta, veti gasi piese ravasitoare, care va vor ajuta sa intelegeti mai bine trairile sufletesti ale unui artist maret...in special, momentele lui de cadere, ce sunt de multe ori mai tragice decat ale oamenilor obisnuiti. 

Daca macar una din piesele INXS s-a regasit in lumea voastra la un moment dat, ganditi-va pentru un moment la Michael...astazi, de ziua sa. Sufletul sau, acolo unde este, merita sa primeasca o rugaciune si putina lumina...

God Bless Him !

Topul meu muzical pe 2012

De ceva timp, observ ca s-a instalat o noua moda: cea a topurilor. Fie ca vorbim de filme, haine, parfumuri, fotografii, tehnici de a ne ascunde imperfectiunile de pe chip sau din suflet, totul este comentat, disecat si inchis in unele limite. De la oameni a caror parere conteaza, experti in domeniul lor pana la indivizi fara pic de pregatire, asistam la clasificari. Trist este ca de multe ori opiniile unora ( cei mai putin avizati ) pot influenta o mai mare masa de persoane decat ar trebui. Exemplele negative sunt la tot pasul, chiar si in muzica, sau mai bine zis, cel mai vizibil in muzica.

Probabil e in firea omului sa catalogheze, sa puna etichete, sa emita judecati de valoare mai bune sau mai proaste in functie de propria viata, exersandu-si un soi de alter ego care nu s-a putut materializa.

Nu mi-am propus niciodata sa educ pe nimeni, dar am vazut in timp ca scrierile mele ating pe cine ar trebui si starnesc un ecou, ceea ce ma incanta. Mi s-a spus ca ar trebui sa ma detasez si sa scriu, sa simt, cu o mai mica implicare personala. Inca incerc acest lucru, cert este un singur fapt. Orice concert/track il trec prin filtrul experientelor mele personale, ma raportez la el in principal dupa cum il percepe sufletul meu, apoi ma apuc sa analizez strict partitura muzicala.

Cred ca muzica este de fapt o stare de spirit atat de intima, incat cuvintele pot face mai mult rau atunci cand incercam sa ii rapim din farmec, comentand over& over.

Fara sa vreau, am accesat un top cu piese reprezentative ale acestui an. Titlul suna bine, dar continutul era odios....acei "artisti" ai noului val, care indobitocesc populatia.

Am tot vorbit despre muzica in acest an, m-am consumat pentru anumite piese, am ascultat albume perfecte, am scris si am descoperit cel putin o melodie excelenta in fiecare saptamana.

Dupa ani in care viata mea s-a invartit aproape in totalitate in coordonate dictate de muzica clasica, am evadat la un moment dat in alte sfere si genuri, incat m-am pierdut si regasit pe mine...

2012 a fost un al provocarilor, insa mai mult decat niciodata al extremelor, insa topul pe care vi-l propun este coerent, cu melodii ce se invaluie si succed natural una dupa alta, un playlist pentru orice tip de situatie meteorologica, unul cu artisti pe care eu ii vad fenomenali, cu Oameni frumosi.

Stiu ca nu as putea sa fiu obiectiva in privinta unui top cu muzica romaneasca, caci am avut sansa de a cunoaste in decursul a 2-3 ani multe trupe de onoare, dar si pseudo-formatii. Pentru a nu ofensa pe unii si ridica pe un soclu de cristal pe altii, tin sa imi exprim dorinta de a asculta cat mai repede noile albume ale unor band-uri ce m-au facut sa cresc frumos, sa visez, sa sper, sa inteleg si sa cunosc: Urma, Travka, The Mono Jacks, Grimus, Toulouse Lautrec, Alexandrina, Coma, byron, Partizan, Luna Amara, Vama.


Lansate in acest an, au fost 10 piese la care m-am (re)intors de atat de multe ori incat modul repeat a devenit cel mai placut automatism.


1. George Michael - "White Light" - o revenire cu o incarcatura emotionala profunda, imi aduce aminte ca muzica intr-adevar salveaza. Atunci cand realizez ca totul e fum, singurul prieten ramane muzica, aceasta componenta divina care mi-a fost alaturi de cand ma stiu. George este artistul cu voce perfecta, la albumele caruia ma intorc mereu...de drag si de dor. "White Light" este o compozitie pe care o simti pentru ca o stii dinainte de a fi creata.




2. Skunk Anansie - "I Belived In You"- Imi aduce aminte ca atunci cand pui tot ce ai tu mai bun intr-un om, acela te va dezamagi cum nici macar nu ti-ai putea inchipui.
O piesa in forta, de pe un album "Black Traffic" cu amprenta trupei bine definita. Skin imi pare una din solistele care a cantat dintotdeauna durerea universala, aceea pe care o resimti pana in ultima fibra, dar care face bine, pentru ca abia atunci te poti ridica si creea cu mai mare patos decat inainte.



3. Sam Sparro - "I Wish I Never Met You" - O piesa pop de o sinceritate ravasitoare, cu versuri pe care toti le simtim, dar pe care putini au puterea sa le recunoasca. "Return To Paradise" este un album eclectic, care te trece prin toate starile, de la agonie la extaz si invers, asa cum este si viata...un carusel cu emotii care te pot dobori daca nu esti atent la incarcatura lor.



4. Stereophonics - "In A Moment" - Bucuria sfarsitului de an. Extras de pe "Graffiti On The Train", material preconizat sa apara in martie 2013, piesa dezvaluie un Kelly Jones mai agresiv, un backing vocals sustinut, un crescendo desavarsit, iar partea de chitara provoaca. Fiori, abis, rece - asa as descrie single-ul aflat acum in heavy-rotation pe Radio Guerrilla.

Merita retinute ca un memento vesnic: "Time is on your side/Time will heal your mind /Then you'll learn to fly."



5. Soulsavers & Dave Gahan - "Take Me Back Home"- Oare este posibil sa mai vezi ceva o data ce esti mort?
"The Light The Dead See" este un album caruia nu ii pot reprosa nimic. Vara aceasta am fost sub influenta sa, poate pentru ca imi era dor de Dave de care ma indragostisem la 10 ani cand l-am vazut prima data in "Personal Jesus" sau pentru ca piesele scrise alaturi de acest duo britanic sunt desavarsite. M-am pierdut de multe ori pe "In The Morning" si am incheiat zile grele cu "Tonight" pe post de analgezic. Versurile piesei au fost scrise in intregime de Dave, este atat de pura si imi pare un fel de soundtrack pe care ma voi desavarsi.

 

6. The Cult - "Elemental Light" - O data lansat materialul cu numarul 9, am descoperit o noua fateta a lui Ian Astbury...una care provoaca mai des decat de obicei, intriga si astfel nu o poti ignora... Cand l-am cunoscut la Rock The City, am uitat sa il felicit pentru acesta piesa, am simtit doar ca sunt un om norocos care l-a avut langa sufletul sau cateva clipe...de care mereu isi va aduce aminte.



7. Lana Del Rey - "Cola" - O piesa controversata de la un artist care a devenit un etern motiv al zilelor pe care le traim. Am scris si vorbit mult despre ea, m-a vrajit de cand am ascultat prima oara "Kinda Outta Luck". A crescut frumos, asumat, in jurul ei aflandu-se o industrie ce o va propulsa, daca nu este deja, in elita celor mai influenti cantareti.




8. The Black Keys - "Little Black Submarines" - Nicio zi sa nu treaca fara ei... cine sunt ei? Poate una dintre cele mai perfecte fuziuni de garage & blues rock pe care o stiu pana acum, doi oameni orchestra, doua minti luminate: Dan Auerbach si Patrick Carney.
Piesa este a patra lansata dupa "El Camino", probabil un disc ce va ramane in istoria celor mai bune albume din toate timpurile.




9. Florence + The Machine - "What The Water Gave Me" - De pe un album lansat in 2011 desigur...insa este o piesa ce nu ar trebui sa lipseasca din viata si clasamentul cu Muzica. Cand vreau sa ma recunosc, fug la aceasta piesa si savurez pasaje de dans contemporan...caci acest stil merge cel mai bine pe creatiile si ceremoniile lui Florence...lansate la ceas de seara.




10. Garbage - "Battle in Me" - Shirley Manson canta intr-un mod special despre bataliile pe care uneori le castigam, alteori le pierdem in fata vietii. La B'ESTFEST, concertul Garbage a fost unicat, asa cum mi l-am inchipuit, iar "Not Your Kind Of People" este un album in care notiunea de libertate este mai mult ca niciodata reliefata. Sigur..."Cup Of Coffee" ramane cea mai buna piesa a lor...pentru totdeauna...si poate ca nimic nu ar putea egala sound-ul respectiv...cred eu.





Un top subiectiv, profund personal, nostalgic, sper sa va dea aceea stare de bine si reflectie pe care doar muzica o poate oferi sufletelor.


Si ar mai fi ceva...o anume intepretare live...care rezuma firul existentei oricarui om.

Interviu Travka - Capitolul despre renaştere

În urmă cu puţin timp, m-am întâlnit cu cei din trupa Travka, înainte de concertul din Bucureşti, ce prevestea lansarea albumului “OKEAN”.

Ştiam că aveam să le iau un interviu, de această dată video, iar emoţiile au fost inerente, căci, trupa aceasta înseamnă foarte mult pentru mine.

Band-ul nu a acordat de-a lungul timpului prea multe interviuri, deoarece aceştia consideră că muzica lor este suficientă şi poate oferi răspunsuri celor interesaţi.

Anul acesta, formaţia Travka a împlinit 10 ani de activitate, însă succesul de care ei s-au bucurat şi se bucură în continuare nu este ceva întâmplător. De la început, şi-au propus să facă o altfel de muzică cu o lirică deosebită, devenind încet, dar sigur formatori de opinie. Astfel, Travka este una dintre cele mai iubite formaţii din România, dacă este să ne referim strict la numărul plătitorilor de bilete la concerte şi la comunitatea de oameni activă pe pagina oficială de facebook a trupei.

Versurile sunt scrise de George Gâdei, fiind alese cu grijă pentru a provoca şi pune pe gânduri ascultătorii.

Albumul “OKEAN” a fost construit pe principiul interacţiunii între cei care apreciază muzica Travka şi vor să exprime cumva acest lucru.

“Am redus totul la esenţă. Prin acest nume, Travka trece în altă etapă a existenţei sale. Este cel mai bun album al nostru de până acum”, ne-a declarat solistul. Sorin Erhan, basistul, l-a completat: “Este un lucru foarte intim. Aşteptăm ecoul fiecărui om care pune mâna pe el.”

Interesant este că albumul beneficiază de o gentuţă de piele maro executată de pielarul Adi Veg din Timişoara. El le-a povestit băieţilor că aceasta îşi va schimba culoare în timp şi poate nu întâmplător, căci materialul de care v-am povestit deja are capacitatea să transforme la rândul său sufletele oamenilor.

În legătură cu videoclipurile, formaţia nu a fost niciodată o adeptă a realizării de clipuri la piesele devenite single-uri, de aceea în acest moment deşi este în promovare pe Radio Guerrilla melodia “Călătoare” nu va beneficia de clip. Merită să ştiţi că reprezentaţiile trupei au început să fie filmate, iar în prezent se lucrează la un viitor DVD.

Nu ar fi exclus ca pe data de 21 decembrie, când va avea loc ultimul eveniment din acest an marca Travka, unde nu concertul va fi în prim plan, să fie realizat un filmuleţ despre întâlnirea celor 5 albume “OKEAN”. Acesta se va desfăşura în aer liber, într-o atmosferă prietenoasă şi intimă, iar locaţia va fi în Bucureşti, într-un loc mai mult decât special.

Deşi activează şi în alte trupe, Sorin a declarat că: “Pe mine muzica Travka m-a ajutat să ridic capul. E un sentiment foarte tare: să simţi că poţi să ridici capul din nou.”

Legat de concertele din afară României, se duc tratative pentru viitoare concerte în Europa, iar George este de părere că: “OKEAN-ul ar putea fi un bulgăre de zăpadă care să ne unde trebuie şi poate să clădească ceva care să depăşească sfera festivalurilor internaţionale”.

De anul viitor, trupa ar putea alege trupe tinere care să deschidă spectacolele Travka, în urma unor criterii de selecţie proprii, cu condiţia ca acestea să nu strice atmosfera de concert a formaţiei şi unicitatea momentelor semnate de ei.

Solistul George Gâdei a oferit şi o definiţie proprie muzicii: “Muzica face legătura cel mai uşor cu Universul, este Dumnezeiască şi ajunge cel mai uşor la sufletul omului.”

Mesajul pe care solistul a ţinut să îl transmită iubitorilor muzicii Travka este: “Mi-aş dori ca oamenii să fie atenţi la ce e real, artificial şi să-şi găsească dominanta care să-i împlinească, nu să-i stârpească. Se anunţă o perioadă de mare sensibilitate, în care contează foarte mult să ai curajul de a fi tu însuţi, ce crezi tu că eşti, nu ce cred alţii că eşti.”

http://www.youtube.com/watch?v=hQ_SOE0AQCI&list=LLM_r4osCq2uCFJ_zFneKnZw

Maine...ne revedem. 18:30, Gradina Verona. Pentru ca un sfarsit va insemna intotdeauna un nou inceput.