Morcheeba - Semnificaţie personală

M-am convins: atunci cand nu mai astepti aproape nimic bun de la viata si simti ca ti-a ajuns sa mai vezi in jur falsitate, macabru, ura, minciuni, ura, cumva, intr-un mod unexpected expected, se intampla ceva care iti va aduce o bucurie pe termen lung.

Am mai scris despre trupa aceasta, ideea principala este ca m-am intors de atat de multe ori la ea incat dependenta de Morcheeba a devenit un cliseu sublim in existenta mea. Cred ca nu trece saptamana in care sa nu ascult macar 2-3 piese semnate ori de formatia ori de solista Skye. (albumele solo).

Nu as putea sa spun exact ce ma atrage la acest trip-hop downtempo, cu nuante de R&B, chillout, pop-rock, cert este ca pentru mine personal este una dintre cele mai bune si pline de substante band-uri din toate timpurile.

Fratii Godfrey (Paul si Ross) au intuit in momentul cand au ascultat-o prima data pe Skye (se intampla acum aproape 20 de ani) ca va fi una din solistele de anvergura si una din vocile pe care oamenii o vor repera imediat, deci ca va da o identitate aparte proiectului.

In Romania, revin cu un motiv bine intemeiat: promovarea pieselor de pe materialul "Head Up High". (recenzia poate fi citita aici: http://www.infomusic.ro/recenzie-album/morcheeba-head-up-high-2013/ ) Pentru mine insa este un motiv de a zambi ca trupa draga se intoarce..."Aqualung", "Slow down", "Blindfold", "Recipe for Disaster"...si as putea continua asa la nesfarsit, caci fiecare track nu seamana cu celalalt si detine o reteta proprie care reuseste sa ma aduca pe acel Middle Of The Road - MOR...dar nu al substantei, ci al trairii ambiental-psihologice perfecta pentru sondarea subconstientului.

Caci, da, nu este o muzica la indemana cum s-ar putea crede intr-o maniera superficiala. Teme precum dragostea, demonii din trecut, dualitatea, viata-moartea, relatia om-natura sunt foarte fin reliefate, precum o injectie cu ac subtire, pe care il simti mult timp dupa ce acesta nu iti mai strapunge pielea. Efectul este de lunga durata si de cele mai multe ori ramai pus pe ganduri, transpus in riff-uri de chitara, senzatii electrice si cu puternica senzatia de a asculta timp mai indelungat vocea aceea, a perfectiunii.

11 decembrie, Arenele Romane. Eu voi fi acolo, indiferent de situatia meteo-sufleteasca, caci uneori in viata avem nevoie sa ne regasim si sa pornim in cautarea adevaratului nostru sine. Prima data cand am ascultat Morcheeba live, in toamna lui 2011, eram la inceput de drum in toate privintele si retin exact ca a durat acel moment doar o ora. Acum, sper ca reprezentatia sa dureze mai mult, sa nu existe trupe in deschidere potential disturbatoare si sa zambesc atunci cand acordurile din "The Sea" se vor prelinge usor...in univers.

More:

Recenzie concert Morcheeba 8 octombrie 2011

Albumele solo ale lui Skye Edwards - One big legacy

Morcheeba vs. Skunk Anansie vs. Noisettes

Suffocate you

Pana cand voi avea propria platforma de muzica aleasa ( un proiect la care lucrez in prezent si care va fi desavarsit curand ) voi face in continuare raportari intre anumite piese si starea mea de spirit.

So, "Control" este o melodie lansata acum o luna ( vara - prost moment ales) pe care am auzit-o intamplator si imediat mi-am dat seama ca este vorba de Sophisticated Lemons si o productie Adam Whittaker. ( the one and only, prietenii stiu de ce )

Pe timpul acesta innorat, cu tentatii si stari de spirit confuze, un band tanar cu mesaj este tot ce aveam nevoie sa aud. Orchestratie foarte aerisita, mult zvac si pasiune, ceva distors si alternari de tempo-uri, fara o delimitare stricta strofa-refren.

Recomand, bonus: de ascultat la rasarit, cand ceaiul de pe noptiera sterge aburul instalat cu o noapte in urma.

Despre cainii vagabonzi si efectele acestora in societate

Stiu..scriu poate in zadar aceste randuri, dar simt ca este datoria mea morala sa nu accept, sa nu tolerez, sa nu tac, sa iau o pozitie in cadrul unei problematici despre care am mai povestit, dar uneori se pare ca este nevoie de un caz puternic care sa activeze anumite emotii.

Ieri, la amiaza, in Bucuresti, "capitala europeana", un copil de 4 ani moare sfasiat de un caine sau mai multi in sectorul 2. Am ramas indignata, gandindu-ma la suferinta acelui suflet, la acele ultime minute de viata, la modul brutal in care a fost omorat. Da, se numeste omor, crima, tragedie si acum se pare ca putem vorbi de un omor din culpa. 
Astazi, dupa ce toata ziua de ieri am asistat neputincioasa la tot felul de pareri ale unor organizatii, avocati pentru drepturile cainilor, aflu ca de fapt acest caine apartine asociatiei Caleidoscop.

Intotdeauna am considerat orice fel de ONG legat de protectia animalelor unul fantezist, o utopie in van, ceva care nu va ajuta niciodata la problema reala: oameni mor in acest oras, in aceasta tara muscati de caini si uneori daca au zile, noroc, reusesc sa scape doar cu vaccinuri si mutilari/semne pe viata.

Niciodata nu am crezut ca aceste semi-partide sunt atat de bolnave incat sa solicite bani de la oameni de buna credinta, care cred ca pot face bine cainilor. De fapt, in spatele sefilor celor mai multe organizatii este doar mult fum, cateva vorbe in vant si asa multi se imbogatesc, noi mirandu-ne in continuare de ce cainii sunt pe strazi in anul 2013.

Cred ca suntem o natie bolnava in totalitate daca punem viata unui caine mai presus de cea a unui om. Sustin ca toti cei ahtiati, iubitori pana in maduva de alte animale au de fapt o hiba mare personala: nu se suporta pe ei, se detesta, isi varsa frustrarea, ura, un soi de iubire bolnavioasa pe alte suflete, care culmea, nu sunt fericite cu modul de viata la bloc, astfel ca se imbolnvesc, dezvolta comportamente bizare. Caci, oricat de multi nu ar crede, vorbim de caini cu instincte primare cum sunt cel al teritoriului, al hranei, caini care NU sunt oameni si NU pot fi educati ca si un om.

Nu pot sa cred ca traiesc intr-o societate in care este acuzata bunica copilului ca l-a scapat din privire pret de cateva minute pe sarmanul copil. Nu accept ca diverse personaje de nimic sa se perinde pe la televizor sa imi vorbeasca de drepturile animalelor cand ei nu stiu sa se iubeasca pe ei insisi, iar mai apoi sa ii iubeasca pe cei din jur, OAMENII. Nu mai vreau sa imi fie frica atunci cand alerg dimineata in parcul din apropierea casei de faptul ca voi fi muscata de caini, ca trebuie mereu sa fiu in alerta la orice latrat al lor, orice as face si in orice zona as merge.

Da, iubesc cainii, i-am iubit mereu, dar nu i-am pus pe aceeasi treapta cu oamenii, indiferent de faptul ca am fost dezamagita si incercata de multe fapte reprobabile din partea acestora. Iubesc cainii la tara, in locuri dedicate lor, tarcuri, adaposturi, nu pe strada acolo unde ma pot ataca oricand si nu doar pe mine. Eu ma pot apara cat de cat de un caine, doi, dar ce facem cu un copil, un batran care nu poate sa lupte cu fiinte care sunt mult mai puternice decat el. Sa nu uitam ca acesti caini de pe strazi nu sunt domestici, ci salbatici, din ce in ce mai rai, mai dispusi la orice din cauza foamei si nu numai.

Consider ca acest caz al lui Ionut, un copil fara vina, care a murit inainte de vreme trebuie sa constituie un semnal puternic in mass-media, sa starneasca o revolutie cel putin la fel de mare ca cea de la Rosia Montana desfasurata in aceste zile. Cred ca institutiile acestui stat TREBUIE sa ia o atitudine si sa intocmeasca dosare penale pentru vinovatii unei tragedii care a indoliat o familie si care este o rusine daca privim strict in context european, pe care multi si-l doresc cu disperare. Solutii exista, dar nu, sterilizarea se pare ca nu este una si acest lucru se vede cu ochiul liber la numarul de caini afiliati fiecarui sector in parte.

Nu vreau sa mai ma tem pentru mine si cei dragi mie, pentru nemernicii si fapte de acest gen. Nu vreau sa mai traiesc cu frica, sa imi sara inima cand aud ca un copil a fost muscat in totalitate pe tot corpul sau firav de haite de maidanezi, sa ma tem de oamenii care au aceste comportamente bizare si isi transforma sau isi duc viata in functie de aceste vietati. Nu vreau sa mai aud vorbindu-se de drepturi ale animalelor cand cele ale oamenilor sunt incalcate constant, aproape cu permanenta, cand dreptul la o viata linistita este zdruncinat de astfel de probleme.

Trebuie sa existe un final.

Photo: www.zadovoljna.si