Despre Noi in viziunea byron - recenzie album

Back to byron. 

Inceputul acestei saptamani a venit cu un cadou nesperat: auditia noului material de studio semnat byron. Valuri de sunete si mesaje m-au invaluit rapid dupa ascultarea primelor piese si am simtit emotia unei recenzii care inevitabil trebuie sa urmeze. Am stiut ca voi scrie, ca este albumul pe care cumva nu doar eu il asteptam. Compus integral in limba romana, discul provoaca la introspectie, la tumult interior si redescoperirea viselor puse la colt. 

Sa incepem de "Acasa". Pornim intr-o calatorie menita sa ne aduca mai aproape de propria constiinta, de trairi netrucate si vise netulburate de nebunia prezentului rece. Cvartetul de coarde completeaza intreaga secventa cinematografica a unei escapade depline. Devine tulburator cand iti aduci aminte ca singuratatea este de preferat in fata unor "oameni ce au invatat sa urasca zambind, cu lacrimi ascunse permanent sub o masca."

"Consumatori de vise" este noul single extras de pe album care a reusit sa devina viral in cateva zile. Piesa incepe lin, este construita exceptional in crescendo pentru ca refrenul sa devina o explozie stelara. Strigatul lui Dan este dublat de un instrumental puternic si dramatic in care chitara sa electrica acutizeaza sentimentul de drama colectiva. Este un track incomod pentru oamenii robotizati care isi tarasc existenta fara scop, ahtiati dupa mediile virtuale, care nu mai stiu nimic altceva in afara cautarii de confirmari derizorii, tot acest cumul al lor fiind un vodevil de factura josnica. 

"Azi" putem sa incepem o noua viata. Chiar acum ne putem creiona un nou drum departe de circul de varietati al orasului. Astazi ne putem sustrage din jocurile impersonale, din mimarea de zambete si planurile conforme cu deriva societatii. Se remarca astfel un track pozitiv, aerisit din punct de vedere instrumental, cu usoare accente in sectia ritmica si note de pian calde.

Ne ducem existenta zilnica intre "Apa si cer". Piesa se inscrie in aceeasi linie de tumult sufletesc cu trepidatii care anunta un refren marcant. Precum o simfonie, imi pare o creatie care te pune fata in fata cu tine si deciziile luata in viata, in ritm de contracronometru. Tempo-ul piesei de fata pare a fi in corelatie cu pulsul inimii pe parcursul unei zile. 

Un alt single de pe material este reprezentat de colaborarea dintre byron si Lucia - "Continuum". Trecem prin cele patru anotimpuri si ne amintim de farmecul acestora. Avem expusa relatia dintre un om care nu si-a ingradit creativitatea si fascinatia pentru vis cu un altul in care cinismul si obiectivitatea ii sunt coordonate supreme. Cadenta notelor de pian devine linistitoare alaturi de restul accentelor aerisite. 

Oare cum ar fi daca am reusi sa comunicam "Fara cuvinte"? Oare existenta noastra ar fi mai fericita daca nu am mai secatui de farmec orice sentiment prin verbalizarea lui? Cu siguranta, am deveni mai senini si nu am mai cosmetiza ganduri din diverse ratiuni. La fel de orchestrala ca toate piesele byron si in ciuda unei durate restranse, track-ul creste in progresie si este dozat ritmic pana in momentul de final care survine destul de brusc. 

"Anima"... si un conflict interior maximizat. Acest single aduce in prim-plan mostenirea sufleteasca pe care o purtam cu noi, dar si lupta pe care o avem zi de zi cu sentimentele care ne mistuie pe interior, insa nu le putem arata in societate. Platon definea "anima" ca pe esenta fiintei, pentru ca un trup va muri, insa sufletul va putea renaste in alta viata. Acest conflict fascinant dintre "anima" si "animus" regasit in numeroase tratate de psihologie este evidentiat extrem de creativ aici. Refrenul devine un mix obsedant mistuitor, pentru ca Dan sa mai puncteze in final inca o data magistral in acelasi carusel rock: "Tot ce nu vreau sa fiu sunt deja / Fara sa stiu, fara sa pot controla / Destine ale altcuiva."

Sa povestim putin despre "Sobolani si ciocoi". Personaje sinistre pe care le observam in spatiul politic sunt expuse nonsalant intr-o piesa pe care o vad deja ca un viitor imn de protest public. Mult nerv si patos pulseaza pe refren, iar strofele au o aroma de seninatate.

In mijlocul disperarii, reusim sa ne amuzam ca intr-o piesa de teatru absurd. "Razi" expune societatea actuala aflata in degringolada pe toate nivelele. O piesa profund vizuala, cu sonoritati sumbre, note de violoncel si un mesaj amar pe care il purtam aproape toti la nivel constient. 

Ne reactivam imaginatia si fugim impreuna in cautarea taramului pretios, "El Dorado". Vorbim aici despre o piesa care incepe cu versuri usor recitate si prinde contur in momentul refrenului. Un mix spectaculos instrumental revine, iar ideea de a fugi impreuna cu omul pe care il asteptam sa poposeasca in existenta noastra devine pregnanta. Ne punem in bagaj doar zambetele senine, din suflet si purtam pe chip siguranta mesajului: "Dac-ai fi aici / Culorile ar fi mai vii / Si in sfarsit / Pamantul asta s-ar invarti / Din nou." Am lasat piesa aceasta pe modul repeat o vreme, devenind una din preferate.

"Noua". Foarte greu de scris despre aceasta creatie devenita si titlul discului. Lupta care se da in mintea si sufletul nostru devine tema principala a unei compozitii agonizante. Este tulburator sa te privesti cumva dedublat, sa simti ca traiesti viata altcuiva. Tristetea se acutizeaza daca privesti creatia aceasta ca pe un ultim adio adresat omului iubit. Atunci cand realizezi ca ai trait o minciuna, ca ai investit suflet intr-o himera, afli benefica si cruda lectie a plecarii. Combinatia dintre linia de bass precisa si sunetele de clapa impreuna cu vocea lui Dan reprezinta o combinatie vindecatoare. ("Du-te departe / Soarele meu a apus / Du-te pe Marte / Mergi doar in sensul opus.") Fuga de toxicitate, fuga de omul care te-a tradat, fuga de partea din suflet care nu poate dormi bine noaptea sunt reperele unei creatii in care oamenii isi gasesc adapost si o licarire de speranta timida.

Un altfel de "Cantec de leagan" este ultima piesa aflata in Noi. Pare continuarea momentului de ras amar de mai devreme. Vocea fostului dictator aflata in penumbra intregeste tabloul clasic deja. Mult distors exceptional in ton cu partitura de pian fac din aceasta piesa un imn al unei generatii pierdute in tara si in lumea intreaga, fara identitate si valori sacre.

Din caruselul vietii o data ce te-ai urcat nu te mai poti da atat de usor jos. Cel de-al saptelea album semnat byron este inedit prin prisma faptului ca trateaza emotii si stari prezente, cotidiene, dand glas si forta instrumentala unor ganduri din ce in ce mai repetitive. Sa iesi din zona de confort si sa compui in limba romana pentru a atinge si mai multi oameni cu creatia ta este un gest artistic altruist si binefacator, mai ales cand iti pastrezi semnatura sonora. Felicitari, byron!



23.10.2019

Ai vrea sa asculti un album despre tine? Ai avea curajul sa iti simti si analizezi cumva existenta, tristetea, angoasele, alegerile pe muzica? Oare te-ai teme ca vei fi rascolit, ca te vei simti expus si te vei intreba cum au ghicit artistii starea ta de fond? Ti-as propune sa asculti cu mare atentie noul material semnat byron, indiferent daca esti sau nu pregatit sa raspunzi la intrebari. Este albumul care vorbeste despre cine esti tu, cine te inconjoara, despre drama ta personala si cea colectiva si stii bine ca nu le (mai) poti ignora. Da, o sa oftezi, te vei cutremura, dar vei zambi si vei da volumul mai tare surprins de tot cumulul tulburator care te va invalui.

Seara trecuta a insemnat lansarea "Noua" in casa unde lucruri magice se intampla, Overground Music. Am reascultat albumul intr-o camera de auditie unde simteai la o alta intensitate fiecare accent si substrat muzical. Cred ca iti dai seama de valoarea pe care un disc o are atunci cand de fiecare data cand dai play regasesti noi valente si mesaje, ca acel sentiment de "not getting enough" ramane si dupa ce se incheie.

"Noua" este albumul pe care orice roman ar trebui sa il asculte. Mi-as dori sa ajunga cat mai curand la toti oamenii aflati in deriva profesionala sau personala, la toti cei care simt ca nu se mai incadreaza mediului, care nu au incetat sa isi adreseze intrebari si simt ca inca mai au timp sa-si indeplineasca visele.

Foto: Cristian Șuțu


Recenzia albumului "Eternal Return" din 2015: https://www.infomusic.ro/recenzie-album/byron-eternal-return/

Peace of soul & mind

Sunt unele momente cand iti doresti cu ardoare si seninatate sa impartasesti o gama larga de emotii cu omul care iti este cel mai drag.

The National. Trupa asta e dintr-o liga aparte, unica, trainica. Atunci cand scoti ceva bun, palpabil, salvator din depresie, te poti numi un invingator. Muzica acestor artisti se adreseaza unui public mic, care vede infinit mai departe de o linie melodica si niste versuri. E o tristete bine dozata, as putea spune una elevata, deloc clasica si plina de simboluri. Poti plange acasa pe muzica lor, insa live vei rade, vei trai intens, vei fi fermecat.

2014. An de gratie. Anul cand i-am vazut pentru prima oara in fata ochilor pe Matt & Co. Timp de trei piese am stat in acel perimetru mic, destinat fotografilor. Prima piesa "Don't Shallow the Cap" m-a bulversat. Desi eram in cel mai bun loc cu putinta, am inchis ochii cateva secunde. Era real, traiam clipe unice. Cu telefonul meu deloc performant si drag, am facut cateva fotografii si am filmat franturi. Stiam ce lipseste, dar nu eram trista. Pret de o ora si ceva, m-am amuzat pentru ca Matt bause putin cam mult, a fugit in lateral la un moment dat, iesind de pe scena, urcandu-se intr-un copac.
Demonii se alunga si cand ii fugaresti putin si urli la ei, cand reusesti sa ii minimizezi cu forta si increderea ca esti mult mai priceput ca ei. 

Stiu ca am simtit liniste in timpul acelui concert, fervoarea unui nou inceput si satisfactia de a privi in spate cu mandrie la cicatricile si spaimele apuse.

"I Am Easy to Find". Maine, The National, revin pe pajistea aceluiasi domeniu pentru a promova un nou album si a mai nimici pasional cativa demoni. Cu un playlist din care lipsesc melodiile de care am abuzat pe modul repeat ani intregi precum "England" sau "Think You Can Wait", devine usor de inteles ce mi-a lipsit acum cinci ani si ce este posibil sa imi lipseasca si maine.

Cred foarte mult ca in viata meritam sa punctam anumite clipe cu Omul pe care il simtim cel mai drag atunci. Imi place sa cred ca se produce un catharsis de cursa mai lunga atunci cand impartim mixul de sentimente si emotii. Nu stiu daca am dreptate, in toate concertele marcante traite pana acum, mi-am fost vesmant si alter-ego, prieten si critic, lumina si intuneric, calm si furtuna. Nu poti trai pe jumatate atunci cand esti un suflet care arde continuu, dar te poti tempera si citi bucuria oglindita in ochii Omului tau drag. Il poti lua de mana, desi vei simti fiorul de frica gata sa te paralizeze si vei alege sa rostesti tare, fara echivoc, la unison cu trupa: "It's a terrible love that I'm walking in / It takes an ocean not to break."

Si vei experimenta ceva aparte, dupa ora aceea live de la miezul noptii, vei afla cum linistea pura isi face loc in tine si vei zambi cu gandul ca nu esti singurul astfel.

Tu.

Tu. Ce cuvant simplu. Intrigant, precis, atat de dorit. Imi oferi emotii atat de contradictorii, atat de tulburatoare. Simpla ta prezenta ma zguduie, iar in momentele de aparitie tot ce imi doresc este sa ma arunc cu tot ceea ce sunt in bratele tale. Sa te cuprind, macar pentru clipa aceea, a noastra, sa nu-mi fugi...

Iti stiu deja privirile care nu ma cuprind doar pe mine in orizont. Iti stiu fantasmele, demonii, iti intuiesc dorintele si vinovatiile. Esti atat de mult de necuprins, in fapt, atat de fugitiv si bizar. Esti atat de mult al altora, fara sa iti apartii tie. Te consumi atat de tare in ape mlastinoase si vanezi astfel emotii, sentimente, ganduri, insa nu ale tale. Iti place mult, dar tare mult, sa lasi urme pe unde treci, sa intuiesti macar un suspin cand inchizi repede usa dupa tine.

Iti place sa cercetezi oameni, uitand de tine. Te poti minti alegand sa gravezi pe trupul tau chipul celei langa care te trezesti, poti repeta la nesfarsit ca iubesti cand simplul adevar este cel pe care il vezi singur, in oglinda, dimineata.

Iti privesc mainile si instinctiv ma incearca emotia profunda de a le saruta, cerceta, de a iti privi cu nesat urmele si fiecare semn in parte. Nu vreau sa stiu povestile din spatele lor asa cum nu vreau sa mai stiu parti din trecutul tau. Am nevoia acuta de tine, de vocea ta atat de clara si linistitoare, insa puseul asta neincetat este de ordin dureros, mult prea greu de gestionat. 

Ma navaleste gelozia de fiecare data cand iti vad zambetele aruncate lor, in clipele cand iti ghicesc fericirea in lipsa mea. Nu sunt mult, nu iti sunt suficient, nu iti sunt mai presus de orice, probabil iti raman fix ultimul gand pe care il poti avea uneori. Nici nu mai stiu daca ti-am fost vreodata draga, daca saruturile dintre noi iti pulseaza adanc in suflet printre norii de fum si aparenta bunastare de care esti inconjurat.

"Repara-ma." Daca ti-as fi spus ca daca fac asta, ma ajut si pe mine, ma consolidez si eu, alungand din temeri si regrete, ai fi zambit fara sa ma crezi. Nu stiu cum ma percepi tu, insa stiu cat de tare vibrezi in mine, cat de mult te port in tot ceea ce fac. Sentimentul ma anihilieaza si reduce la tacere cand observ acel adevar inconfortabil.

Amandoi gestionam vieti cu multe nereusite si regrete, probabil ca nu am putea sa mai adaugam, aparent, inca unul. Posibil ca tu sa imi devii regretul pe care as vrea sa il am toata viata, dar nu unul din categoria "ce ar fi fost daca?". As prefera sa fie constant, fara distanta aparent regulamentara dintre noi. Te-as dori in bratele mele, inspectand fiecare farama din tine in zile si nopti cu miros de lemn si fructe usor necoapte.

Dar, revin din dorinta mea, aici, in lumea transanta din prezent unde nimic nu este ceea ce pare, unde viata mi te arata doar pentru a mai planta inca un vis neimplinit adanc in suflet.
Imaginatia mea imi face cu tine un deserviciu major, proiectand o poveste imposibila, dictata din exterior astfel, direct in prezentul meu incert si tulbure. "Esti doar un trecator" ar fi ideea pe care ai vrea sa o retin despre tine. Pacat ca nu m-ai invatat cum sa si reusesc asta.