Simplu: wein-berger, Weinberger – podgoreanul, adica. Cantecul „One bourbon, one scotch, one beer” a fost al lui Johnny Lee Hooker… dar sa stiti ca astazi nu se mai canta blues-ul acela, care sa-i multumeasca pe criticii de muzica puristi. Totul e un fusion, totul e o interferenta intre ritmurile strazii, trenduri, tonuri… Muzica a devenit un stil de viata, o componenta a unui stil hedonistic. La concerte, invit publicul sa-si asume curajul de a cauta lucrurile care-i fac placere. Cum ar fi o muzica buna, un trabuc bun, un brandy bun… un vin bun. Ii invit sa se relaxeze, sa-si regaseasca existenta in placere. Nu e nevoie sa fii multimilionar ca sa te poti bucura de lucrurile care-ti coloreaza viata altfel. Trebuie sa te iubesti un pic – nimic rau in asta! -, sa fii deschis, sincer cu tine insuti – si trebuie sa fii informat. De aceea exista emisiuni specializate, de muzica, de lifestyle, unde poti gasi niste repere… sau reviste pentru vin, pentru trabuce, pentru orice… Nu trebuie sa fii un magnat al petrolului ca sa fumezi trabuc, dar trebuie sa stii cum sa fumezi acel trabuc, pentru ca are in spate o cultura, are un ritual. Trebuie sa stii cum sa bei vinul, cu ce fel de mancare se potriveste. Lucrurile astea iti dau continut vietii, te fac mai bogat, mai contemporan cu tine insuti." sursa: http://www.vinul.ro
Site oficial: http://www.agweinberger.com/ro/
Au trecut trei luni si totul mi-e atat de clar de parca as fi trait ieri. Zece zile, la sfarsitul lui iunie...atat a durat practica de vara si simt si aud si miros tot...mersul trenului, norii Cumulus si ceaiul negru de dimineata, vinul rosu din unele seri, poezia "Trei fete" a lui Nichita, ploaia si pelerinele de ploaie, pizza din Herculane, aroma de stejar din casa lui Mircea Dinescu, defileul Dunarii vazut de sus, culesul de menta, orezul cu ciuperci al lui Giorgi :), masuratorile din fata statiunii, focul de tabara, cel mai bun espresso Lavazza baut la ora 7 dimineata, orele de asteptare in gara, lacrimile din final...
