11/20/10

...

Peste cateva zile, toamna de anul acesta va fi o amintire, cel putin daca privim lucrurile din punct de vedere calendaristic. In fiecare an, am urat toamna si asteptam ca ea sa treaca cat mai repede....si in special luna noiembrie. Insa, acum, nu mi-a displacut, dimpotriva. Poate pentru ca a fost o toamna linistita, cu vreme placuta, dar mai probabil, pentru ca de un timp am invatat sa ma bucur de lucrurile marunte ale vietii. Am invatat sa nu mai ma intristez atunci cand privesc in trecut sau atunci cand vad clasicul covor multicolor de frunze, ci sa ma gandesc la conceptul de renastere si sa zambesc.

Am invatat ca mult mai important decat anotimpul de afara, este cel din suflet. Nu conteaza daca in lumea exterioara este iarna, daca in sufletul tau este primavara sau vara, dupa caz ...
Am invatat sa nu ma mai las influentata de oamenii sau de lucrurile fara relevanta in viata mea, ci sa le indragesc pe cele care imi lumineaza sufletul, ochii si mintea. Poate ca am invatat sa traiesc cu adevarat in ultima perioada sau poate m-au incercat doar sentimente pozitive...acele sentimente de care uitasem, dar se pare ca ele nu uitasera de mine in totalitate... Sunt acele sentimente greu de explicat, definit, care nu se lovesc de lumea materiala in care traim, uneori, fara un scop precis.
Au fost denumite, traduse, dar cum sa explici ceva ce nu are nevoie de explicatii...

Dar, ma trezesc...poate e doar un vis ... insa zambesc, stiind ca visele sunt aripi cu care oamenii zboara spre cer.