"Black Swan". Un film greu de criticat, greu de inteles pentru cei ce nu au avut contact cu lumea artistica, simplu in aparenta, insa complicat.
Stiam de aparitia lui si eram determinata sa-l vad, dorind sa aflu si viziunea lui Darren Aronofsky asupra formei de arta numita balet. Viziunea lui intunecata, ciudata pentru unii, dramatic de reala si cruda, m-au facut sa vad filmul ca pe un exercitiu foarte bun de sondare a subconstientului.
Atingerea perfectiunii... Cu totii ne dorim sa o simtim pe toate planurile, dar cati dintre noi pot spune ca au trait-o cu adevarat? Am fost educati in ideea ca perfectiunea umana nu exista si ca omul este prea mic pentru a avea parte de aceasta. Cu toate acestea, muzica si baletul, doua forme de arta, sunt create de oameni si pot afirma cu tarie ca sunt perfecte.
"Lacul Lebedelor" a fost baletul care m-a marcat in copilarie, vazandu-l de nenumarate ori si dorindu-mi cu disperare ambele partituri de coregrafie cand aveam sa cresc.
Orice mare balerina a dansat lebada alba si cea neagra si este imposibil ca artist si ca om, sa nu te treaca fiori intelegand cu adevarat povestea... O poveste in aparenta usoara, dar cu un substrat care te impresioneaza profund. Are o durata lunga, fiind compus din patru acte, desigur actul trei fiind punctul culminant si infatisarea sacrificiului. Acest balet este unul dintre cele mai reusite, in opinia mea, iar muzica compusa de Tchaikovsky in original intregeste o capodopera.
Tot o capodopera pot numi si filmul de fata, in care Natalie Portman joaca rolul vietii sale (Nina Sayers), intrand cu adevarat in cele doua roluri, reusind o interesanta dedublare a personalitatii in Odette si in Odile. Orice balerina poate fi lebada alba, insa pentru a dansa si lebada neagra este necesara o atitudine complet diferita, ce nu tine atat de rautate, cat de viclenie, priviri taioase si o miscare a trupului ce impune respect si consideratie.
Rivala sa din film, Lily, interpretata magistral de Mila Kunis, este de fapt acel demon pe care trebuie sa-l invinga pentru a atinge perfectiunea...acel demon ce este in mod real chiar ea, Nina. Halucinatiile ei sunt de fapt obsesiile pe care trebuie sa le invinga pentru a intra in pielea ambelor roluri.
Cautarea se intensifica pe parcurs si ideea de baza pe care orice dansator trebuie sa o inteleaga este simpla: degeaba ai o tehnica buna, o coregrafie impecabila, daca nu simti ceea ce dansezi, daca creatia respectiva nu izvoraste din tine si nu ii dai o nota intima.
Rolul de coregraf jucat de Vincent Cassel este magnific, conferind un plus de subtilitate si intuitie, parand absurd la inceput pentru cei neinitiati, insa cerand din partea prim balerinei un mod firesc si natural de a dansa.
Tocmai acest lucru duce si la sacrificiul suprem inchinat pe scena vietii si anume moartea ca ultim act de creatie...creatia care devine perfecta la final.
Fiind un adevarat thriller psihologic, Natalie joaca magistral, obsesiv, imaginea ei ramandu-mi clar imprimata si dupa ore bune de la vizionarea filmului.
Recomand filmul ca pe o lectie ce merita aprofundata atunci cand vorbim de arta si implicatiile ei emotionale.
https://youtu.be/B2a1WBqNTtQ
