Nu mai reţin exact când am început să ascult Travka... Cred că se întâmpla în anul 2008 când sufeream de un soi de tristeţe 'incurabilă', deoarece aveam 18 ani şi mi se spusese direct/indirect că trebuie să renunţ la copilării, deci la inocenţă...
Îmi aduc aminte că adormeam pe " Nimic nou pe frontul de est" şi mă trezeam pe aceleaşi versuri care mă aduceau mai aproape de agonie şi extaz deopotrivă.
Au trecut anii, am uitat de trupa Travka...când, din senin, apare la Radio Guerrilla în urmă cu o saptămână, noua lor piesă. Surprinsă şi instigată de felul în care începea, am dat volumul mai tare şi am aşteptat. Speram că mă va inspira şi mai mult decât piesa din "copilărie" şi da...s-a întâmplat sa zâmbesc şi să simt în fiecare celulă a fiinţei mele versurile, nebunia din vocea solistului, ritmul de ceasornic defect, momentul de apogeu din ultimul minut al piesei...
Când scriu rândurile astea, volumul la care ascult piesa ( bineînţeles pe repeat) este maxim şi realizez că nu mi-ar părea rău dacă ar fi ultima melodie pe care aş asculta-o. M-am întrebat de multe ori căror piese le-aş permite să îmi fie alături în desprinderea din lumea aceasta...
Una din ele ar putea fi impresia de "Iubire" a celor de la Travka... şi tot mi-aş mai dori o viaţă pentru a o reasculta...însă cred că nu mi-ar ajunge.
