Aeon Blank @ Radio Guerrilla

                    

Seara trecuta, am fost prezenta la o noua editie a emisiunii Guerrilive, unde a fost invitata trupa Aeon Blank.

Formatia s-a infiintat anul trecut si initial a fost un duo- Emil Luca (voce + chitara) si Alex Gabroveanu (chitara). Componenta s-a schimbat de cateva ori, la tobe fiind la un moment dat Doru Trocan, fost membru Dekadens.

Au devenit cunoscuti o data cu difuzarea piesei “Of Gravity And Passion” la radio Guerrilla, iar in momentul de fata ocupa in clasamentul Top Show pozitia a patra cu piesa “Auguries Of Innocence”. Aceasta melodie este una deosebit de speciala, care contine un refren din poezia lui William Blake cu acelasi nume: “To see a world in a grain of sand/and heaven in a wild flower/Hold infinity in the palm of your hand/ eternity in an hour.”

In cadrul scurtului concert, am remarcat o atentie sporita la detalii din partea componentilor, piesele acestora fiind caracterizate de un crescendo pana la un punct culminant. (genul abordat este rock alternativ, cu elemente de metal, dark wave, gothic).

Am ascultat creatii de pe primul album al formatiei: “The day you broke my heart”, “Kong”, “Of Gravity And Passion”, “Late Autumn”, “ Auguries of Innocence”, “End Of The World”, dar si un cover interpretat spectaculos de la Marilyn Manson- “The Nobodies”. 

Trupa si-a descris instrumentele muzicale, iar noi am remarcat chitara lui Alex Gabroveanu, una cu 7 corzi, numita Irina, dupa numele unui uragan care s-a produs in SUA, in perioada cand acesta astepta sa ii fie livrata din aceasta tara.

Melodiile se bucura de succes pe internet, unde oameni din America, Franta sau Qatar i-au felicitat pe baieti pentru sound-ul abordat si versurile pline de incarcatura emotionala.

Dupa momentul live, am discutat cu membrii formatiei si am aflat cateva detalii esentiale. Versurile pieselor sunt scrise de solistul Emil Luca, inspirate in urma experientelor personale, dar si dupa vizionarea anumitor documentare stiintifice. Emil este in prezent ilustrator la o revista pentru copii, de unde si coperta albumului care infatiseaza chipul unei fetite, stilizat de acesta. 

Un alt simbol pe care l-am remarcat este prezenta insectelor pe coperta, dar si pe tricoul solistului purtat aseara. Am aflat ca insemnatatea provine de la faptul ca acestia nu au fobii sau frici inutile, de aceea nu isi impun bariere si creeaza exact asa cum simt, fara sa tina cont de un anumit trend care circula in prezent in muzica romaneasca.

Componentii sunt determinati sa continue in aceeasi maniera, in ciuda dificultatilor pe care le intampina. Prioritatea in acest moment o reprezinta reactia oamenilor dupa ascultarea materialului si expunerea la cat mai multe concerte live. Nu ar fi exclus ca pe viitor sa asistam la o reprezentatie acustica si sa fim surprinsi placut de un urmator single in colaborare cu o voce feminina. 

Trupele si artistii la care formatia se raporteaza sunt: Pink Floyd, Alice in Chains, David Bowie, Tom Waits sau The White Stripes. Momentan, Aeon Blank este una din formatiile finaliste pentru a canta pe scena la OST FEST, un eveniment care ii aduce in Romania pe Mötley Crüe, Manowar, Europe sau Trooper.

Lansarea primului album din cariera trupei "Handmade Gods And Godmade Demons" se va intampla pe 26 aprilie in club Wings, materialul continand 17 piese.

Aeon Blank inseamna: Emil Luca - voce si chitara, Alex Gabroveanu - chitara, Alex Comărnicianu - bass, Bogdan Valentin - tobe, Sorin Fraţilă – clape. 

M-am bucurat sa ii intalnesc ieri la radio si cred cu tarie ca aceasta formatie va avea multe de spus in industria muzicii de calitate. 

Photo: Roxana Afric

 

Future Shorts 2012

Seara trecuta, am fost prezenta la prima editie a Future Shorts Romania, un festival al filmelor de scurt metraj, desfasurat sugestiv sub deviza: “ Stop Watching ! Start Acting ! “
Evenimentul prezentat de Dragos Bucur si Aylin Cadîr a fost deschis de trupa Antarctica, moment de importanta deosebita pentru aceasta. Pentru prima data intr-o noua formula, alaturi de Mircea Preda (fost basist Vita de Vie), Victor Rivalet - sintetizator (in trecut membru Timpuri Noi),  aceasta formatie a sustinut un adevarat moment de gratie. Noul sound este mai alert si astfel transmite mesajele intr-o maniera mai puternica, reusind aseara sa uimeasca audienta prezenta.

 „Se pare ca nu e asa frig in Antarctica cum se spune”, a declarat de pe scena solista Delia Opran. Nu avea cum sa fie altfel, fiind aproape total transformate piese precum: ”Is Your Heart So Hard Or Nonexistent”,  “Sun On Her Left, Moon On Her Right”, “Bird In Space”, “Don’t Stop The Dance”. Recitalul a amintit celor de fata ca muzica este o emotie in stare pura, de importanta majora, care te poate transpune mental in orice dimensiune, asa cum pot reusi chiar si unele filme. Antarctica inseamna creatie cu reale proprietati de balsam sufletesc.

Planurile trupei vizeaza expunerea la cat mai multe reprezentatii live, un eveniment ce ne-a fost confirmat fiind cel de la B’ESTFEST din acest an. In momentul de fata, band-ul lucreaza la un nou single care va fi prezent in scurt timp pe frecventele Radio Guerrilla. Cover-urile nu sunt o prioritate in acest moment, dar nu este exclus sa ascultati momente de acest fel in viitor din partea formatiei.

Spectacolul a continuat sa fie interactiv, am urmarit 7 scurt metraje premiate la Cannes, Sundance si BAFTA care tratau teme precum societatea umana, dragostea si probleme care apar in viata, alaturi de filmele castigatoare ale concursului de scurtmetraj „Future Directors” (sectiunile Profi si Indie).

Dupa proiectia acestora, am asistat la un performance live, semnat de Ioana Marchidan si Istavan Teglaş, in care Iris Spiridon a oferit un spectacol complex de muzica, dans si secvente cinematografice.

Timp de o ora, am fost incantata apoi de un concert Toulouse Lautrec. Am ascultat hit-urile formatiei:  “Apartman”, “Domino”, “Te spun”, “Porno”, “Yesman”, geniala “Irrational”, dar si piese de viitorul material al trupei. Referitor la acesta, Catalin Rulea mi-a declarat apoi ca va fi lansat in septembrie, dupa care va urma un turneu de promovare.

Reprezentatia a creionat un portret al societatii de astazi si ramane incredibil faptul ca nu sunt necesare mai multe persoane pe scena pentru ca trupa sa sune excelent.

Acustica bine pusa la punct a locatiei (Palatul Bragadiru) a oferit celor prezenti un spectacol rafinat, accentuand momentele de bas ale lui Calin Hangar, riff-urile de chitara obsedante ale lui Catalin Rulea si tehnica lui Bogdan Dragomiroiu la tobe.

Placerea acestora de a fi pe scena este evidenta de fiecare data, reusind sa transmita starea lor de bine publicului. Momentul supriza, de incheiere, pe care unii fani il intuiau, a fost interpretarea piesei “Without You”- Mariah Carey, intr-un mod absolut fabulos.

Vara aceasta, puteti intalni trupa Toulouse Lautrec in diferite festivaluri prin tara, urmand concerte la Craiova, Garnic si in afara, dupa cel sustinut la Budapesta acum putin timp, baietii vor merge curand si in Serbia. In prezent, cei trei se afla in studio, compun piese noi, inspirate din carti si experientele de viata ale oamenilor. 

Este de remarcat ca melodiile acestor doua trupe sunt asemeni unor filme de scurt metraj, oferind frau liber imaginatiei celor prezenti. Acestea puncteaza avangarda si realizeaza o muzica eliberata de acele automatisme sau sabloane plictisitoare.

Chiar a fost un festival de arta reusit, select, in care s-au accentuat notiuni precum talentul si inspiratia.

Preview

Comeback

 Atat.

The road.

A pasit discret in viata mea, ca o naluca, dorind insa a lasa urme adanci in existenta mea. M-a remodelat dupa dorinta sa, apoi m-a aruncat in universul din care nu avea cum sa mai faca parte.

Schimbandu-mi perspectivele si asteptarile, m-a incantat si motivat precum un vin rosu vechi, fabricat in noiembrie 1989.

Dupa un timp, m-am eliberat de vise si temeri, semne si arome, indoieli si piedici, reusind sa-l las in departatul neant. Totul pentru a ma desavarsi, a invinge si a renaste intr-un alt orizont, cu o noua atitudine, intr-o solitudine creatoare.

 

dear A, I will always have you in my flesh and blood.  

Next

Future Shorts, 21 aprilie 2012, Palatul Bragadiru.

Antarctica & Toulouse Lautrec... Ce sa imi doresc mai mult de atat.

Dor

http://lavinia17.blogspot.com/2011/06/vis-vis.html

Is your heart so hard...

"Omul are in fata lui un viitor, un viitor de nebunie si de pericol, dar si unul de speranta si forta." (Jean d’Ormesson)
De retinut, in acest caz ca pentru Antarctica este un nou inceput, o renastere, care ii va uimi pe toti necredinciosii si pe cei care nu au simtit creatia lor cu sufletul.

Hot Casandra @ Radio Guerrilla

Seara trecuta, auzul meu a fost incantat sa asculte live proiectul unui talentat artist, pe numele sau Paul Ballo.
Dupa ce am citit biografia sa, mi-am dat seama ca tanarul este o investitie si un pariu de viitor. Hot Casandra este o idee sigura pe timpuri nesigure.
Nu ai cum sa nu fii remarcat atunci cand realizezi ceva de calitate. Initial, am crezut ca este un band strain, mai tarziu am aflat despre Paul si toata istoria sa muzicala sub semnul muzicii clasice, Al Jarreau sau George Benson. Creatia lui poate fi inteleasa doar cu sufletul...In prezent, tanarul Paul activeaza si in trupa rock  Go To Berlin.

Momentul interpretat alaturi de mama sa, solista de opereta Bianca Ionescu Ballo, a fost magic, asa cum sunt creionate piesele de pe EP-ul "Early Nightmares".
Se observa atentia sporita la detalii, maniera de expresie folosita fiind chiar substanta din care visele sunt alcatuite. (seamana putin cu Antarctica, cu mentiunea ca aceste creatii semnate HC sunt mai antrenante )
Piesele in tonuri calde ofera o liniste si o vibratie aparte, reusind cu succes sa activeze memoria vizuala si imaginatia...cel putin asa a fost in cazul meu, cand la "Tira Mi Su" eram cu gandul departe...
Desi usor previzibil, sound-ul electro-undergound si vocea solistului fac ca numele Hot Casandra sa fie cu adevarat un produs bun de export, asa cum bine amintea directorul muzical Mihai Dinu:

http://www.1969.ro/am-fost-acolo/hot-casandra-sau-cu-mama-la-concert/

Paul va oferi reprezentatii prin tara in urmatoarea perioada (Iasi, Onesti, Cluj, Craiova), iar eu voi astepta sa revina aici pentru a-l vedea live si poate, cu putin noroc, sa ii iau un interviu.

Till then...

Sad, but true...

Mi-a hranit sperantele si visele...m-a facut sa privesc mai sus si sa iubesc fara bariere lumea teatrului. Acum, s-a dus printre stele, intr-o lume cu siguranta mai buna. Am scris si voi continua sa scriu despre acest univers infinit de frumos si de mediocritatea care vrea sa distruga lumea geniilor:
http://www.lavinia17.blogspot.com/2010/10/sick.html
http://www.lavinia17.blogspot.com/2010/10/arta.html

Maestre, drum bun si multumesc. Ai fost un Om incomod sistemului, dar tare drag sufletului meu.

"Teatrul a pierdut definitiv complicitatea cu marele public. De mii de ani de când există, a rezistat tocmai pentru că a fost complice cu publicul. A avut ascendenţă faţă de celelalte arte, pentru că ea comunică direct cu publicul. Pe scenă, el găsea răspunsurile, întrebările, îndoielile. Teatrul era pentru spectatorul dinainte de '89 un enorm suport moral, locul unde se refugia, unde îşi găsea motivele de speranţă, de viaţă, de încredere. Există un loc unde această complicitate a rămas nealterată. Acest fenomen s-a petrecut în lumea teatrului pentru copii, deşi ne aflăm în epoca internetului", a spus Ion Lucian, directorul şi fondatorul Teatrului Excelsior.

"Dacă cumva voi apuca să scriu volumul meu de amintiri, m-am hotărât să-l intitulez biruinţele unui învins. Pentru că datoria mea era să fac lumea mai bună şi nu am reuşit când văd ce se întâmplă astăzi. Mă consider un învins din cauza asta".

"Când s-a dărâmat clădirea veche a Teatrului Excelsior, toţi au venit la mine speriaţi, părinţi, copii, să mă întrebe: ei unde or să se mai ducă? I-am liniştit. Că au unde să vină. Ei nu pot renunţa la teatru, pentru că aici e singurul loc unde se joacă cinstit. Adică exact pentru ceea ce eu am fost de multe ori criticat. Că sunt retrograd, conservator, învechit. Însă, eu tot timpul am fost credincios unei opinii ale mele: miturile copilăriei nu trebuie demolate. Este foarte important ca miturile copilăriei să fie redate aşa cum au fost ele. Am un exemplu foarte sugestiv. În spectacolul meu «Frumoasa şi Bestia» am distribuit în rolul personajului negativ pe cea mai frumoasă actriţă din teatru, iar în rolul Frumoasei, o actriţă solară, senină. La sfârşitul spectacolului, copiii strigă la actriţa frumoasă: «urâto!» Au înţeles că frumuseţea nu e un atribut exterior. Pe acest principiu am activat şapte ani la Teatrul «Ion Creangă» şi 20 de ani la Excelsior", a mai spus în mesaj Ion Lucian, precizând că "genul de participare la spectacol este unul puternic afectiv şi direct".

"Am convingerea că această interactivitate foarte umană a depăşit tehnicitatea internetului. Au realizat căldura sufletească atunci când i-au văzut pe actori vehiculând umanitatea. Foarte frumos a exprimat acest lucru un copil din Italia: «Am văzut poveşti jucate de oameni vii. M-am săturat de batista televizorului şi de cearceaful cinematografului. Am văzut oameni vii». E una dintre cele mai frumoase explicaţii ale tandreţei. Aşa cum îmi place mie să spun, Teatrul Excelsior se adresează unui public cu vârsta cuprinsă între 3 şi… 103 ani. Viziunea marelui nostru poet Alexandru Macedonski şi-a găsit, peste timp, materializarea în acest lăcaş, pe care ni-l dorim o Citadelă a Artelor Spectacolului. Într-un poem al lui Macedonski, intitulat «Excelsior» (iată de unde vine numele teatrului), ultimele lui versuri mi se par premonitorii: «O! cer, natură,/ O! Dumnezeu, mister albastru,/ M-ai ridicat peste dezastru,/ Peste blestem şi ură». În Teatrul Excelsior există un singur cuvânt de ordine: excelenţa în artă", şi-a încheiat Ion Lucian mesajul, citit de soţia lui, în aplauzele publicului.