Incotro? Cand a fost ultima oara cand ti-ai pus aceasta intrebare? Probabil aceasta ar trebui urmata firesc de alte intrebari ale caror raspunsuri le stii bine, dar te temi sa le dai prea multa atentie si sa nu te mai lase sa respiri. As vrea ca toate vocile, ideile, sperantele, crampeiele de prezent difuz sa se unifice, sa existe un singur raspuns, edificator, marcant, perpetuu si inaltator. Stiu fatetele acestui raspuns si ii cunosc cumva muzica si parametrii pe care ii detine cu atat de multa seninatate.
In momentul in care dai play unor piese noi ale artistilor pe care ii admiri si la care te raportezi, exista o clipa sau poate mai multe in care uiti de absolut tot ce te inconjoara. Nu mai exista trecut, prezent, viitor, neliniste sau dubiu. Esti prezent cu toata fiinta ta in momentul acela cand sonoritatile te inconjoara si te readuc la liman. Ciudat sa spun ca muzica are rolul acesta de a te salva de la un inec sufletesc si o moarte grabita si din planul fizic, insa cred cu tarie in acest medicament. Cred pentru ca a fost, este si continua sa fie tratamentul cu efect de lunga durata, incontestabil, indiferent de furtunile din mine si din jur.
“Long Story Short”. Asa se numeste noul EP semnat Dan Byron. Patru piese care nu au fost incluse pe niciun material pana acum si cred ca aceasta lansare virtuala (17 noiembrie) vine acum intr-un moment in care aveam multi din noi nevoia de a respira profund si de a ne reaseza la masa doar cu noi insine, de a profita de insingurare si a vedea mai departe de lipsa unor conexiuni umane.
“Home Sweet Home”. Zambesc. Stiu din momentul titlului ca voi regasi o lirica ironica si voi fi ravasita de universalitatea acestei creatii. Cateva note de pian timide si vocea lui Dan care incepe firesc povestea despre dedublare si apartenenta noastra la grupuri sociale. Refrenul mi-a produs un usor tremur interior, pentru ca mai apoi sa apara suprapuneri magice in sectia ritmica, o chitara cu efect si voci feminine care intregesc tabloul emotionant. Nu este usor sa scrii si sa expui suferinta, iar aici cu atat mai mult pentru ca vorbim de componenta sociala care ne defineste ca indivizi si avem in fata moartea launtrica. In lumea plina de masti fizice pe care le purtam obedient, din frica de un sfarsit fizic si tremurand adesea, Dan aduce aminte de mastile acelea care sunt mai presus de o bucata de material, atat de familiare si care ascund lupta neincetata din noi. – “The cheerfulness we fake, the two-faced affection/ The thousand hands we shake without making a single connection.” & “We stumble in the dark and swear we belong / Although in our hearts we know everything is wrong.”
“Playing Strangers” si o tema grea, a diferentelor dintre oameni bazate pe nationalitate, etnie. Trebuie sa mentionez aici ca nu par absolut deloc piese simple si ma intreb cum oare Dan le-a inregistrat in propria casa cu atata acuratete. Imi place jocul acesta de sonoritati cristaline, note de pian in penumbra, un sound organic si natural care fac din piesa aceasta una care zvacneste pur si simplu in atmosfera si te ia pe sus.
Povesteste-mi din nou despre el, despre “Little Prince”. Da-i alte culori, creioneaza-i altfel luminile si umbrele, intrebarile, revelatiile. Du piesa in crescendo, cu modulatii, cu voci suprapuse care sa ma transpuna in zona de opera si repeta fara incetare: “My abiding self began to melt into the whole”. O creatie melodramatica, la care m-am intors constant in aceste ore, cu volum maxim. Si cred ca avem aici un “pain relief” transpus exact si neinfricat, daca alegem sa asimilam aceasta valenta a piesei.
“Memorial Of Indifference” – durere, schimbari climatice, globale, politice, repetarea istoriei la nesfarsit. Temele acestea sunt punctate cu o voce parca resemnata, cu franturi dintr-un discurs celebru, iar finalul inchide cercul rece din orice perpectiva am privi cu ecouri dintr-o furtuna din Antarctica. – “Didn’t care about the future and now we’re just a frozen past / The big memorial of indifference, just another species that didn’t last…”
Cred ca aceste patru noi piese ascunse pana acum de Dan Byron ies acum la iveala intr-un moment de colaps si in acelasi timp unul in care speranta nu trebuie sa dispara, ci dimpotriva. Desi fiecare track are o neliniste pe care nu o poti ignora, au si oaze de serenitate de care eu, personal, vreau sa ma agat. Aleg sa vad mai departe, sa il scot si eu pe Micul Print in lume si sa gasim noi cai de a depasi suferinta, abandonul si poate chiar de a ne regasi chemarea interioara si fragmentele de suflet instrainate.
Piesele in maniera live se vor auzi in data de 21 noiembrie, incepand cu 20.30, intr-un eveniment transmis direct din casa artistului. You can't miss this.
