Final de octombrie. Zile in care caldura si frigul se joaca alternand intensitati si grade. Zile pline de tumult sufletesc, neintelesuri, doruri si anihilari in toate felurile la care te poti gandi.
Ancora, ancora, ancora. Pe repeat. Varianta clasica, remixul in extenso à la Mark Ronson. Piese care ma activeaza in emotii diferite si ma bantuie de la postul de radio grecesc Kosmos, Depeche Mode, :Of the Wand & the Moon:, Sivert Høyem, GusGus si alte variatiuni pe aceleasi teme. E tot ce ramane inainte si dupa zgomotele sufletesti. Muzica. Nu ramanem cu nimic in afara momentelor de extaz sonor, celor in care am fost iubiti plenar si am calatorit. Daca nu vorbesc despre aceste iubiri, nu ma pot face inteleasa. Este tot ce am.
DanceOrama va fi lansat pe 10 noiembrie, un fel de cadou intarziat
Vom zambi cand vom auzi Breaking Down
Stii, uneori, de dor, in vasul pe care il stii
Adaug cativa catei de usturoi in ulei de masline incins
Respir. Te respir. Zambesc de parca m-as infuza cu cel mai sofisticat drog
Adaug legume, creveti, sos de soia
Reteta ta
Nu mi-a iesit ca a ta nicicand
Dar tot e mai bine decat deloc
Ma inconjor si asa cu tine
Bourdain spunea ca atunci cand cineva gateste pentru tine
Spune multe despre el si ce il face fericit
Prima nepoezie scrisa vreodata
Fara rime, doar cu emotii
Redundant
Maine te voi scoate in lume
Si voi zambi
Stiu ca ei nu pot simti ca mine
Ca noi
Ah, da, There's Never a Forever Thing
Cred ca reusesc sa incalc si acest mesaj
Regula
Penitenta
Dor (ne)linistit.
