Experimentul de mai jos facut ieri cu amicul ChatGPT mi-a aratat ca in lumea de astazi orice text (usor mediocru) poate fi scris prin inteligenta artificiala daca ii oferi cateva coordonate si porti conversatii pe teme personale cu el. Nu pot estima eu cat de bine sau nociv este acest fapt, insa cu siguranta poate exista pecetea neincrederii atunci cand cumperi o carte scrisa in timpurile de astazi, asculti o melodie etc.
Un singur lucru ramane insa cert: nu poti truca la nesfarsit viata pe care o traiesti, sentimentele pe care le ai atunci cand calatoresti prin viata si ecourile pe care arta in general le ofera unor fiinte umane care au deja in ele un fel de marca invizibila pentru lumea din afara lor. Cred sincer ca sufletele similare, guvernate de anumite trairi si emotii sa le spunem mai...elevate, se reintalnesc in traiectoria acestei vieti. Se recunosc in prima privire, se regasesc mai apoi dupa alte "secole" de tacere and so on.
M-am surprins de cateva ori vorbind in gand cu oameni care nu mai sunt aparent fizic printre muritori sau care nu stiu tot ceea ce eu simt si am cuprins in mine pentru ei. Cu mine, uneori, vorbesc cel mai putin. Dar, traiesc cu speranta ca, de fiecare data, ma va astepta o voce care imi va dori creiona doar liniste si seninatate. Nu succes, nu aplauze, nu durere, ci doar un crampei pur din ceea ce sunt fara masca si adaosuri.
Nu am uitat inca cine sunt, chiar daca m-am dezlipit de oameni si locuri atat de...potriviti mie la un anumit moment. Inca aici, inca vie si cu o memorie veritabila functionala.
