Mircea Baniciu - The Joy of Real Music

Uneori bucuria cea mai mare dupa ce petreci cateva ore sa te aduni si sa scrii o noua recenzie cu tot sufletul si simtirea din tine, este aceea cand artistul respectiv iti valideaza randurile, dar mai ales emotiile. Am avut sansa de a creste cu Phoenix, de a pune la pick-up discurile luate de catre tatal meu care a primit candva un autograf de la Nicu Covaci. 

A fost si va ramane o mare onoare, domnule Mircea Baniciu. Merg(em) mai departe. 

Link recenzie: https://www.infomusic.ro/recenzie-concert/recenzie-mircea-baniciu-sala-palatului-2025/

Undone

Nu știu cum trebuie procedat pentru a opri hemoragiile sufletești. Cred că niciodată nu am știut cum să le opresc în totalitate. Da, încercăm tot felul de remedii pentru a anihila ceea ce simțim cu adevărat, până în "plăsele", însă rana continuă să supureze. Cicatricea e mereu acolo si e suficientă o lovitură pentru a se deschide și a reveni la modul de sângerare. Și nu trece cu un bandaj, e iluzoriu să credem că banalitatea și frivolitatea pot duce la vindecarea adevărată, uitare, nepăsare, golire. 

E de ajuns o linie melodică, recitirea unor crâmpeie scrise, vocile oamenilor care ne-au atins sufletele, redarea unor mesaje vocale pe care le știi aproape ca pe cele mai sfinte rugăciuni încât să cazi din nou în prăpastia neputinței, a golului imens care nu poate fi umplut cu niciun substitut. Nu am aflat încă cel mai potrivit și eficient truc împotriva devastarii și acestui tip de sângerare emoțională.

"Like snow on the beach"... am văzut acest fenomen la finalul lunii noiembrie, în plină furtună și cod roșu. And still, is just a song, just a line, just...

Lifetime

Final de octombrie. Zile in care caldura si frigul se joaca alternand intensitati si grade. Zile pline de tumult sufletesc, neintelesuri, doruri si anihilari in toate felurile la care te poti gandi. 

Ancora, ancora, ancora. Pe repeat. Varianta clasica, remixul in extenso à la Mark Ronson. Piese care ma activeaza in emotii diferite si ma bantuie de la postul de radio grecesc Kosmos, Depeche Mode, :Of the Wand & the Moon:, Sivert Høyem, GusGus si alte variatiuni pe aceleasi teme. E tot ce ramane inainte si dupa zgomotele sufletesti. Muzica. Nu ramanem cu nimic in afara momentelor de extaz sonor, celor in care am fost iubiti plenar si am calatorit. Daca nu vorbesc despre aceste iubiri, nu ma pot face inteleasa. Este tot ce am.

DanceOrama va fi lansat pe 10 noiembrie, un fel de cadou intarziat

Vom zambi cand vom auzi Breaking Down

Stii, uneori, de dor, in vasul pe care il stii 

Adaug cativa catei de usturoi in ulei de masline incins

Respir. Te respir. Zambesc de parca m-as infuza cu cel mai sofisticat drog

Adaug legume, creveti, sos de soia

Reteta ta

Nu mi-a iesit ca a ta nicicand

Dar tot e mai bine decat deloc

Ma inconjor si asa cu tine

Bourdain spunea ca atunci cand cineva gateste pentru tine

Spune multe despre el si ce il face fericit

Prima nepoezie scrisa vreodata

Fara rime, doar cu emotii

Redundant

Maine te voi scoate in lume

Si voi zambi 

Stiu ca ei nu pot simti ca mine

Ca noi

Ah, da, There's Never a Forever Thing

Cred ca reusesc sa incalc si acest mesaj

Regula

Penitenta

Dor (ne)linistit.