Clasament 2011

Anul care va trece curând a însemnat, mai mult decât oricând, o reîntoarcere la muzica de calitate din România. Din fericire, există formaţii foarte bune, cu oameni talentaţi, care au grijă să ofere publicului piese cu care să se identifice şi la care să se întoarcă când le este bine sau vor să caute răspunsuri printre versuri, armonii şi linii melodice.

Clasamentul meu include melodii pe care le-am ascultat de zeci de ori pe modul repeat şi pe care, în mare parte, le-am descoperit ascultând postul meu de radio preferat, Guerrilla. Unele s-au auzit în această seară la ultima ediţie din acest an a emisiunii TOPSHOW cu Bogdan Şerban şi Mihai Dinu. Trupele sunt geniale, fiecare în parte fiind destinată unui alt gen şi unei alte emoţii profunde. Am asistat la reprezentaţiile live ale acestora şi am trăit emoţii unice.

1. Urma - "All wrong" - Da, trupa mea preferată din ţară, cea de suflet, la care mă întorc aproape zi de zi, descoperind alte valenţe şi alte nuanţe ale pieselor lui Mani & Co. Ei îndeamnă la pierderea şi regasirea de sine, asemeni noului lor album..."Lost End Found", cel mai aşteptat material, în mod cert...

2. Coma - "Un semn" - Mi-e cald în suflet când o reascult, am senzaţia că o ştiu dintotdeauna... Am vrut să aflu pentru werock.ro de la Cătălin Chelemen câteva gânduri legate de ce a fost şi ce va fi în continuare pentru Coma şi răspunsul său a venit acum câteva seri şi m-a bucurat:
" 2011 nu a fost deloc altfel decat alti ani, dar totusi exista un lucru care a reusit sa iasa din contextul cunoscut ca ceva placut...si anume faptul ca dupa mult timp am reusit sa ne adunam si sa revenim in peisaj. 2012 sper sa ne gaseasca la fel de "adunati" si sa ramanem in peisaj pentru mult timp de acum incolo.
Oamenii ar trebui sa nu uite cine sunt si ca nu le este interzis sa viseze. Daca au pentru ce sa lupte, sa o faca! Au creier! Sa-l foloseasca! "

3. Travka - "Iubire" - Am scris aici despre piesă. Nu are cum să lipsească din clasament, tocmai ea...cea care poartă numele magic.... Anul viitor va însemna, cred eu, o reinventare Travka ce va veni cu un nou album şi multă emoţie...din nou.

4. Toulouse Lautrec - "Wonders" - Greu de ales o singură piesa de pe albumul "Heroes", dacă nu chiar imposibil, toate melodiile mi-au creat aceea dependenţă. Am scris şi voi continua să scriu despre cei 3, îmi sunt dragi şi sunt pentru mine unul dintre cele mai interesante band-uri din toate timpurile. :)

5. Grimus - "In your eyes "- Are un farmec aparte trupa, iar "Egretta" este un album mai mult decat reuşit. Până să îi scriu o cronică aşa cum merită, pot să afirm ca anul 2012 va însemna pentru Grimus o mai mare expunere pe plan internaţional, pentru că merită din plin.

6. Şuie Paparude - "Moartea boxelor" - Capodopera domnului Michi Câmpineanu este mai presus de cuvinte, iar clipul...excelent. Pentru site am aflat de la Mihai Dobre următoarele:
"Anul 2011 a fost un an foarte bun pentru mine. Alături de Şuie Paparude am avut un număr considerabil de concerte şi am reusit să scoatem pe piaţă unul dintre cele mai frumoase videoclipuri ale trupei de până acum, la piesa Moartea Boxelor. Anul 2012 l-aş considera ca un nou început atât pentru mine, cât si pentru formaţie: album nou, alte videoclipuri, alte turnee, concerte, festivaluri.
Le doresc tuturor pe lângă sănătate, mult mai multă încredere în ei, numai aşa pot realiza lucruri măreţe! "

7. The Mono Jacks - "We`re all getting older" - Alter ego-ul lui Doru Trascău se bucură de un succes din ce în ce mai pronunţat... iar pentru sufletul meu este un fel de tratament cu efect imediat.

8. Luna Amara - "În gol" - Zona în care poate mă simt cel mai bine, alternative rock. Am văzut concertul de lansare "Pietre in alb" în octombrie şi am devenit de atunci fană a formaţiei...chiar daca puţin cam târziu.

9. Sensor & Mara vs. Mono -" Watching you" - Sute de ascultări are la activ piesa aceasta, continuă să îmi creeze o stare bună de spirit, iar combinaţia dintre sunetele experimentale cu vocea Marei este una de succes, sper eu să fie din ce în ce mai pregnantă şi în afara ţării anul viitor.

10. Moonlight Breakfast - "Play" - Revelaţia ultimei părţi a anului, asezonată cu multe zâmbete şi o senzaţie de dulce în plan fizic şi afectiv. Imi sunt foarte dragi şi sunt sigură că vor ajunge departe, acolo unde trebuie.

În afară de acestea, mai sunt trupe şi artişti pe care îi iubesc şi care îşi vor confirma statutul anul viitor prin noi reprezentaţii şi albume:
Byron, The Pixels ( Frontman-ul TL Cătălin Rulea mi-a confirmat o reîntoarcere surpriză a band-ului ), Iris, R.O.A, Silent Strike, Les Elephants Bizarres, Antarctica, Paraziţii, OCS, Robin and the Backstabbers, AB4, Electric Brother, Cuantune, Magnolia, Partizan, Butterflies in My Stomach, Viţa de Vie, Deliric1, Doc, TunesInnaOurHeads, Direcţia 5, Alexandrina...

Muzica bună va fi la cote înalte...Se anunţă un an prolific şi mai ales, o lună martie de vis ... :)

Photo : George Toma

Every end is a new beginning.

Cred că fiecare persoană se gândeşte în ultimele zile dintr-un an la ce a învăţat, pe cine şi ce a pierdut, dar şi ce a câştigat pe parcurs, totul pentru a se înţelege mai bine pe sine.

Reevaluarea de sine...îmi place expresia, cred că ar trebui să o folosesc mai des...

2011 a fost anul extremelor. Cred că l-aş putea defini drept cel mai intens an, deoarece trecerile de la agonie la extaz şi invers au fost dese, bruşte şi se pare, inevitabile.

Prima jumătate a anului a fost destul de bizară, fiind asezonată cu promisiuni, regrete, despărţiri, falsitate şi ... trezire la realitate...aceea pe o confrunţi singur, fără putere şi încredere în ceva mai bun. A trebuit să învăţ pe toate planurile o anume lecţie: cea a renunţării şi apoi a iertării, doar pentru a reuşi să-mi îndrept paşii către zări mai luminoase. Am înţeles că omul este o fiinţă complicată şi nesigură, perfidă şi nerecunoscătoare şi astfel, am încheiat capitole, fără drept de apel a celor care au făcut parte din ele. Trăiesc cel puţin cu certitudinea că aceia care nu mai fac parte din viaţa mea, nu m-au meritat, deci nu aş avea ce să regret.

O dată cu luna iulie, viaţa a început să mi se preschimbe, lucru continuat în prezent printr-un amestec ameţitor de sunete, arome şi nuanţe din ce în ce mai complexe.

Festivalul B`estfest, apoi plecarea la Mamaia pentru Ursus Evolution au fost momente ce mi-au venit în ajutor, cunoscând astfel oameni interesanţi de la care am avut ce să învăţ. Finalul lui septembrie a venit cu acel concert Urma de o valoare inestimabilă, textul de atunci convingându-l pe Radu să îmi ofere şansa de a scrie pentru WeRock.ro, proiectul la care ţin mult şi pe care nu l-aş abandona la nicio adiere de vânt. Cred că bucuria cea mai mare sau lucrul ce mi-a dat putere a venit din partea solistului Mani când am aflat că rândurile acelea i-au plăcut.

Ultimele trei luni din an au fost cele mai frumoase, clare, plăcute, pentru că şansa mi-a surâs şi am reuşit să am inspiraţie şi să mă bucur că am ocazia de a sta de vorbă cu artişti dragi. Intimidată la început de măreţia unora, am realizat că temerile mele nu îşi au rostul şi am pornit cu emoţiile constructive la drum. Sunt norocoasă că am păşit în universul Radio Guerrilla, că am trăit magia concertelor de GuerriLIVE sau a celor din Garajul Europa FM şi am primit sfaturi de la oameni speciali pe care îi simt alături. Mulţumirile au fost şi vor fi mereu adresate lor...tuturor celor care m-au intimidat sau apreciat, criticat sau plăcut.

Cred că începutul unui an înseamnă curăţenie generală prin toate sertarele subconştientului şi mai ales în colţurile sufletului, acelea unde este mai greu de ajuns pentru că este dureros. Şansa mea a fost că am reuşit constant să transform durerea în creaţie şi să mă reinventez o dată cu trecerea zilelor şi a oamenilor prin viaţă. Am reînvăţat să fiu sinceră şi să spun nu. Am crescut sufleteşte pentru că mi-am fixat ţinte şi mai înalte pe care ştiu că le voi depăşi prin perseverenţă şi ... iubire...acel sentiment în lipsa căruia mi-ar fi imposibil să mai respir. Iubirea înseamnă acum apreciere faţă de propria persoană pentru a reuşi apoi să o dau mai departe. Am înţeles că nu trebuie să îmi pun frână sentimentelor, ci doar să le las să plutească şi să curgă neîncetat, nesecat, nealterat şi nepermis de mult. Am învăţat să citesc în ochii oamenilor, să le ghicesc răspunsurile şi să îi provoc să-mi destăinuie alte faţete ale personalităţii lor. La jocul acesta mai am de lucrat, a început o dată cu luna noiembrie, o lună pe cât de aglomerată, pe atât de incitantă şi perfectă prin imperfecţiunile ei...

Am reînţeles că este vital să fiu propriul meu psiholog care să ofere pe rând tratamente pentru trădare, remuşcare, depresie, anxietate şi deziluzie. Am conştientizat cât de bine este să nu ai aşteptări de la oameni pentru a evita promisiunile şi angajamentele nerespectate. Am devenit mai consecventă şi voi continua să scriu părţi din viaţa mea în orice text, fără artificii de exprimare sau minciuni expuse printre rânduri. Voi scrie adevărul subiectiv, încercând să depăşesc diferiţi maeştrii sau artizani ai vorbelor cu diplomă, pe care nici ei nu le cred. Tot ce îmi doresc este să las ceva în urmă de care să fiu mândră.

Cuvintele le voi mânui pasional, cu drag şi cu promisiunea de a nu dezamăgi pe cei care au crezut sincer în mine. Se anunţă un 2012 sculptat în cel mai frumos mod posibil cu ambiţie şi credinţă...un an al plăcerii de a fi în viaţă, un an în care muzica bună îmi va fi din nou cel mai bun prieten şi un an în care nu voi avea voie să mă las întristată sau abătută din acest nou început de drum.

Cronică de concert Byron

Miercuri seară, pe 22 decembrie, am asistat la ultimul concert din 2011 al trupei Byron în locaţia devenită deja clasică, Clubul Ţăranului. Locul s-a dovedit primitor, iar atmosfera creată de band a fost într-adevăr una de sărbătoare şi optimism.

Concertul a început cu “The night”, o alegere inspirată, fiind şi prima piesă care deschide albumul “ A kind of alchemy”. Sub ochii noştrii s-a desfăşurat un spectactacol magic, în care Dan Byron a debordat de energie şi pasiune, demonstrând încă o dată că vocea sa este uşor de recunoscut şi de iubit.

Playlist-ul a continuat să fie atractiv, îmbinând fericit piese din “Forbidden Drama”, dar şi din “Perfect” sau “A kind of alchemy”. Astfel, am avut ocazia să ascultăm: “War”, “Far away”, “The dawn of a drunk bum”, “Annoying detail” (piesa ce pare să fie un manifest contra resemnării), “I don`t want to entertain you”, “Perfect”, “Graniţa-n-raniţă”, “Mă simt minunat”, "1000 de Chipuri", “Diggin’a hole” (atmosfera creată la această melodie este greu de descris, trebuie să fii acolo şi să primeşti o anume doză de energie oferită de band).

Acest cvintet a fost într-o armonie sublimă, dovedind pasiunea de a interpreta propriile creaţii cu tot sufletul. O reprezentaţie Byron este asemeni unui joc de umbre şi culori, în care fiecare lucru pare bine pus la punct şi studiat, fără a lua însă din farmecul specific.

Byron înseamnă o muzică experimentală, progresivă, pe care dacă o asculţi acasă sau într-un concert, vei fi purtat în sfere înalte, unde ai ocazia să fii singur şi să îţi pui întrebări despre propria existenţă.

Sigur este faptul că versurile scrise de Dan Byron sunt universale şi ne ating pe toţi, fie că vrem sau nu să recunoaştem acest fapt. (”Following the sun is not good enough/ For taking your last breath with a smile on your face?/ I won't spend my life confronting the real/ what about living without established frontiers?” din momentul de bis cu “On the road”.)

Am ascultat şi un cover semnat Coldplay – “God put a smile upon your face”, iar momentul de bis a venit negreşit cu “Crossroads” sau “Blow up my tears” , tot amestecul de sunete fiind asemeni unei combinaţii de melancolie, nebunie şi speranţă, unde influenţa lui Jeff Buckley se resimte uşor.

Am văzut o componenţă de excepţie, cu un basist ( Dan Georgescu) şi un clăpar ( 6fingers), ce sunt magnifici în momentele lor solo, alături de Dan ce cântat la unele piese cu flautul şi chitara acustică, de Costin Oprea, care a oferit un regal din punct de vedere al tehnicii dobândite la chitara electrică şi Vlad Bolborea, un maestru pe partea de percuţie.

Aplauzele au continuat minute bune, iar la final am aflat de la Dan că un nou album va fi gata în luna octombrie a anului viitor, iar pe 20 ianuarie va avea loc un prim concert în clubul Fabrica, confirmându-ne că nu este exclus să apară pe aceeaşi scenă la un moment dat cu interpreta Ada Milea.

Dacă nu i-aţi văzut încă live pe cei de la Byron, vă recomandăm din suflet să o faceţi. Va fi asemeni unui tratament de care sufletul va beneficia pe o muzică imposibil de uitat.

Credite foto: Mircea Tancău