A venit din noua septembrie... Luna aceasta mereu a fost asezonata cu melancolia, iar daca reflectez cum era anul trecut in luna de fata ma intristez si zambesc in acelasi timp.
Nu stiu cum se intampla, dar septembrie vine mereu cu mai multa creativitate, deci cu mai multe intrebari, ale caror raspunsuri le gasesc in aerul curat de dimineata, eternii si irepetabilii nori, un motto scris pe o carte autobiografica, un mix de arome florale, un tablou discret cu o casuta pe malul unui rau de munte achizitionat de la Balcik, un plic cu scrieri, bratari si bilete de la concerte...o arhiva de emotii si trairi care nu au fost pe jumatati de masuri, ci traite si arse la foc maxim, continuu...
Ce alta piesa mi-ar contura mai bine randurile daca nu "September", scrisa de Mani si Byron...
Zambesc, realizez ca piesa asta o ascult de ani buni mai frecvent in celelalte luni. Motivul e de la sine inteles...
Si usor ma intorc si la o piesa uitata, mai veche... Se va afla mereu in acelasi sertar cu sentimente.
