Ma conving cu fiecare zi care trece ca nimic nu este intamplator si intr-un fel toate lucrurile care ni se petrec sau le simtim, au rostul lor. Cand vorbeam de oameni mari din Romania, am evitat sa intru in zona rock si am ales sa scriu de oameni frumosi in general. Dar, daca tot am amintit de rock-ul romanesc, mentionez ca in opinia mea, exista doar 3 trupe care fac asta, fara inflorituri sau apel la alte genuri muzicale: Iris, Phoenix si Cargo. Aceste trupe merita respectul si iubirea noastra neconditionata, pentru ca si ele la randul lor, transmit aceleasi sentimente sincere..care nu tin cont de logica sau argumente..ele sunt acolo.
Am avut norocul in viata sa ma "lovesc" de oameni mari, sa le vorbesc, sa le zambesc, fara ca ei sa stie ca prin muzica lor, salveaza o parte din sufletul meu. De fapt, muzica este drogul fara de care nu pot trai si fiecare zi care trece imi confirma asta. Cuvintele sunt mici, abstracte, daca as vrea sa vorbesc despre Iris...si totusi...
Dimineata de azi a fost una dintre cele mai frumoase din viata mea. M-am trezit devreme si dupa antrenamentul obisnuit, am ales sa ascult albumul " Matase Alba" - Iris. Sufletului ii era dor de piese precum "Lady in black", "O iubire fara de sfarsit"...si l-am ascultat, desi este genul de album care te emotioneaza pana in adancul fiintei...ca orice album cu muzica de calitate.
Aleg sa plec din casa si sa ma indrept spre locuri dragi..unul dintre acestea este libraria si ceainaria Carturesti. Este locul in care revin cel putin o data pe luna, ambientul si personalul deja fiindu-mi familiare. Observ tot ce a aparut nou in materie de muzica, ceai, carti...cand, ridic privirea si privesc in jur. Respir si zambesc. Era Cristi Minculescu la o mica distanta de mine. Starea de bucurie si fericire s-a intensificat si mi se parea ca am parte de atatea bucurii in ultima vreme..incat m-am gandit ca s-a gresit reteta de melancolie si tristete care ma caracterizau pana nu demult, fiind inlocuita cu una superba... si atat.
M-am apropiat de acest Om si l-am rugat, daca nu se supara, sa imi ofere un autograf. Nu s-a suparat, dimpotriva...mi-a zambit si a scris o dedicatie..numai pentru mine.
Cine spunea ca nu exista fericire si ca ne petrecem timpul doar alergand dupa ea ? Eu afirmam asta si acum inteleg ca nu era adevarat. Fericirea ne gaseste daca o lasam sa ne gaseasca...daca ii facem loc in viata noastra, daca nu o izgonim, daca ii multumim ca si-a facut timp si pentru noi.
"... Then maybe You would say
Come lay with me, love me
And I would surely stay ... "
