Cuvintele se dovedesc din nou mici pentru a descrie tot ceea ce am putut simti in 3 zile. Ore in care muzica buna mi-a invadat sufletul, creierul, in care am simtit mai mult ca oricand ca sunt in viata si acest lucru doar datorita muzicii. Este acel " quelque chose" in lipsa caruia stiu ca mi-ar fi imposibil sa mai traiesc. In seara dinaintea primei zile de festival, am adormit cu greu, gandindu-ma ca sunt atat de norocoasa ca voi fi acolo si voi asculta trupe atat de dragi sufletului meu...
Prima zi a inceput frumos si o data ajunsa la locatia B`ESTFEST am zambit...un loc imens, in afara Bucurestiului, fara restrictii stupide ca muzica este prea tare...in 2 cuvinte: libertatea sunetului. Prima trupa la care am asistat cu drag a fost cea a castigatorului unui concurs TV, Andrei Galut, pe numele ei: Goodbye to gravity. Cu un sound heavy metal & alternative rock, m-am bucurat sa-i ascult, pregatind intr-un fel ce avea sa urmeze la Skunk Anansie. La scena Coca-Cola, cei de la Popa Sapka au facut ce stiu ei mai bine sa faca: un show cu nuante rusesti in stiluri felurite...punk, reggae, folk. "Amerika Europa" este o melodie ce a reusit sa se faca iubita de multi straini, cu siguranta.
La scena Ciuc, OCS au incantat audienta cu piese bine cunoscute:
"Cine e de vina"
"Doua beri goale"
"Fluturii nu mai au stomac"
"Nu incerca asa ceva acasa"
"Ajutor"
"Pseudofabula".
Momentul minunat care imi va ramane mereu in suflet a fost intalnirea cu membrii Toulouse Lautrec. Oameni modesti, asa cum sunt artistii mari, sunt sigura acum dupa ce am vazut concertul live ca vor ajunge departe. Incredibil cum o trupa buna nu are nevoie de multe persoane pe scena pentru a suna excelent si nici de jocuri de lumini pentru o audienta mai putin exigenta. Talentul si daruirea ce le emana pe scena, nu au nevoie de prea multe comentarii...
Imi pare rau ca m-am emotionat atunci cand i-am vazut si nu mi-am mai adus aminte pe moment toate intrebarile la care ma gandisem acasa. Regret de asemenea ca nu am avut un aparat foto pentru a le face poze si a-i filma in timpul concertului, dar...vor mai fi ocazii.
Poate parea imposibil pentru cei care nu se incadreaza categoriei de connoisseurs, dar acum stiu ca nu va fi...le-am urat sa ajunga mai cunoscuti decat pictorul Toulouse Lautrec.
Sunt sigura ca peste ani voi fi mandra de ei atunci cand voi afirma ca am fost la un concert din perioada de inceput a formatiei. Interesant a fost ca norii nimbostratus si-au facut aparitia si timp de cateva minute a plouat in timpul concertului cu cei de la TL...a fost singurul moment din cadrul festivalului cand am simtit picaturile de ploaie, iar eu cred ca a fost un semn de undeva de sus ca cei 3 vor ajunge cunoscuti si apreciati la justa lor valoare...
Cu un sound ce ii diferentiaza clar de ce se intampla pe piata muzicala de astazi, Calin Hangar/Dizzy, Catalin Rulea/Apartman( cunoscut publicului si ca un component de baza al grupului The Pixels) si Bogdan/Green au cantat impecabil in seara zilei de 1 iulie. Printre piesele cu care ne-au delectat s-au numarat:
"Domino"
"Te spun"
"Red & blue"
"Apartman"
"Yesman"
"Porno"
"Barman"...
Cu asemenea melodii, este de la sine inteles ca primul album intitulat "Heroes" va fi un succes si de asemenea, o confirmare, pentru ca un lucru de calitate se propaga mereu printre cei care stiu sa aprecieze muzica adevarata. In viitorul apropiat, nu am dubii ca ii vom vedea pe cei de la Toulouse Lautrec pe scene mari din Romania si mai ales, din afara ei.
Inaintea celor de la TL, pe Future Heroes Stage, au urcat cei de la Butterflies in my stomach, a caror reprezentatie nu le-am vazut-o in totalitate, fiind la scena unde cantau cei de la OCS, insa mi-a atras atentia ultima piesa cu versurile: " Lucrurile bune vin daca le astepti/Nu renunta la vise/Da, o sa regreti..." Cred ca si in privinta lor, viitorul suna bine, avand un sound proaspat cu o voce feminina placuta si o aparitie scenica incantatoare.
I-am revazut pe cei de la Coma, unde fanii au fost fericiti sa asculte piesele binecunoscute ( Coboara-ma-n rai, Stai, Culori ), iar in final varianta acustica la " Canta-mi povestea".
Momentul mult asteptat a venit la ora exacta atunci cand majoritatea persoanelor au venit pentru a lua parte la magia show-ului celor de la Skunk Anansie. Si da...a fost magic...de la costumatia lui Skin( o lebada neagra sublima), interactiunea ei cu publicul, conditia ei fizica de invidiat, playlist-ul ales... Concertul a inceput in forta, cu " Yes, it`s fucking political"... Am fost incantata sa aud piese precum:
" My ugly boy"
" Weak"
"Because of you"
"I`ve had enough"
"You saved me"
"Hedonism"
"Twisted"
"God loves only you"
"Charlie big potato"
"Tear the place up"
"100 ways to be a good girl"...
Personal, asteptam piesa "Squander" la bis, fiind melodia mea preferata...dar si " Brazen/Weep" sau "Lost" din perioada in care Skin avea o cariera solo... dar, chiar si fara aceastea, concertul a fost impecabil si ce am simtit in acele minute a fost mai mult decat mi-as fi inchipuit. Am vrut sa opresc timpul si parca ceasul de la mana m-a ascultat...la 11:50 s-a oprit singur...
Cred ca cei 4 artisti nu au stiut cat de mult asteptati au fost in Romania si mai ales, cat de iubiti au fost si vor ramane pentru totdeauna.
Oboseala si-a spus cuvantul si nu am mai putut ramane la intreg momentul lui Roger Sanchez, dar m-am bucurat sa ascult la plecare piese remixate de la Red Hot Chilli Peppers, Adele & Calvin Harris. ( "Flashback")
A doua zi a fost speciala, din prisma faptului ca i-am vazut, in sfarsit, pe cei de la Suie Paparude live. Indoielile mele in privinta lui Bean s-au risipit si acum sunt sigura ca este cea mai buna varianta de solist care putea fi adoptata in lipsa lui Cezar. A fost un concert intens, cu foarte mult "suflet in aparat", unde s-a demonstrat inca o data ca poti face show cu un laptop si 2 voci minunate. Nu au lipsit piesele bine-cunoscute:
"Pentru inimi"
"Cu zambetul pe buze"
"Cea mai buna zi"
"O noapte mai lunga"
"Cronica"
"Razboinicul luminii"
"Vino sa te cercetez"
"Moartea boxelor"
"Soundcheck"
"Ego"
"Fier pe fier" - melodie in promovare.
Lumea a simtit muzica si nu cred ca s-ar fi impotrivit cineva daca show-ul lor ar fi durat toata noaptea...mi-a parut rau inca o data, ca nu pot opri timpul, iar acesta trece atat de repede cand se intampla ceva frumos... "Am dansat aproape in armonie perfecta", asa cum bine scria Dobrica in una din piesele sale de exceptie.
Am fost fericita cand i-am intalnit dupa concert si am facut o poza cu ei, am vorbit si desigur, luandu-le autografe. Ma gandeam ca sunt atat de talentati incat nici nu stiam cum sa le multumesc pentru tot ce au fost in aceasta industrie, dand o noua orientare muzicii si fiind alesi de staff-ul Depeche Mode pentru a deschide concertul lor din Romania...
Din nou, cuvintele nu ma ajuta...decat pot spune ca sunt niste cardiologi ai sunetului, iar muzica lor este pentru minti si suflete libere... Cum bine au spus si ei, a fost concertul anului 2011 Suie Paparude. [ http://www.bestmusic.ro/suie-paparude/stiri-suie-paparude/Interviu-Suie-Paparude+99713.html ]
Sensor...un show interesant, vocea Marei fiind ideala pentru piesele experimental-electro, iar daca nu stiam ca "Watching you" este compusa de ei, as fi jurat ca este o compozitie din afara tarii.
Antarctica mi-au placut de asemenea foarte mult... De mult timp speram sa-i vad live, chiar eram mai familiarizata cu vechea trupa Insound. Delia & Co. au inceput concertul dupa 30 de minunte de probe, in care am inteles ca membrii nu fac rabat de la calitate si vor sa ofere publicului un concert cat mai aproape de perfectiune din punct de vedere tehnic. Piesa mea preferata ramane deocamdata: "Don`t stop the dance".
Magnolia...vocea Ralucai cred ca poate fi usor recognoscibila dintre alte mii, personal imi place stilul ei si sound-ul british-pop. Piesele cu care i-au incantat pe cei prezenti au fost: " Silly boy", " Leave her alone", "Tonight", "Make you stay", dar si un cover reusit dupa Simple Minds-" Don`t you forget about me".
Mika... sunt subiectiva si mereu voi scrie ceea ce cred. A fost un show bun, insa nu ceea ce m-am asteptat. Mi-as fi dorit sa ascult cateva piese in varianta acustica, doar voce si pian. A fost mai mult un spectacol plin de culoare, dar a fost live si trebuie sa apreciez. Cherisse Osei este o tipa tobosar foarte talentata si cred ca vom mai auzi de ea.
Usurinta cu care Mika trateaza subiecte dureroase este de admirat, insa nu este genul meu de abordare... In "Lollipop" ne spune clar: " Love`s gonna get you down". Piesa mea preferata ramane " Happy ending", desi nu poate fi cantata cu zambetul pe buze, fiind destul de dureroasa, analizand strict versurile...
Mi-a placut piesa in limba franceza, ce sa va afla in promovare in urmatoarea perioada: " Elle me dit", dar si : " Rain" & " Blue eyes". A fost un spectacol plin de culoare, dar mereu este loc de mai bine, chiar si pentru Mika. De notat aici usurinta cu care poate canta si trece de la o gama la alta in decursul unei singure piese.
A treia zi a insemnat Sarmalele Reci, cu piesele lor optimiste, unele si in nuante comice: " Trenul tau", "Maniac", "La televizor", "Cocktail Molotov".
R.O.A... Am fost in primul rand, am facut poze si am filmat doua piese...Un sound indie-dance, electro, pe care il apreciez...iar vocea lui Cezar este ceea ce confera unicitatea acestei trupe. Personal, ador piesele: " Big boy", "Gradina de vara" si "Aripi in vant". Sper sa aud de ei cat mai departe de Romania in urmatorii ani.
House of Pain...Sound excelent si mi-a placut enorm sa aud piesa lui Everlast- "What it`s like" intr-o varianta prelungita de 10 minute cu momente solo ale membrilor de neuitat. Binecunoscuta "Jump" nu a lipsit si cred ca nu am vazut niciodata atat de multa lume fericita, sarind in sus de bucurie in acel moment :)
Finally Pendulum...pentru mine mai mult dezamagire, pentru fani o bucurie. Dupa aproape jumatate de ora in care au intarziat si oamenii devenisera nervosi, membrii si-au facut aparitia si nebunia a inceput. Momentul lor de gratie, sa spunem, nu a fost nici macar creatia lor proprie... "Voodoo people" by Prodigy s-a auzit la intensitate maxima, iar oamenii s-au dezlantuit, multi nestiind ca ei doar au remixat piesa aceasta. De admirat este jocul de lumini, lasere, backround, dar pe mine nu m-au impresionat intr-un mod deosebit si chiar m-am plictisit la un moment dat. Dar... a fost frumos si momentul lor intr-un fel, iar pe fetele oamenilor citeam fericirea...si am inteles ca daca pentru mine bucuria maxima a fost sa-i vad pe cei de la Skunk Anansie, Toulouse Lautrec & Suie Paparude, pentru altii a fost sa fie martori la show-ul exploziv Pendulum si nu ii pot judeca...
Sunt o fire ce nu poate fi impresionata de aparente, ci doar de continut si calitate. Sunt fericita ca am trait 3 zile de vis, in care muzica mi-a ramas in suflet si sange incontinuu, iar cuvintele pentru a le multumi celor de la TL sunt putine si mici...
Organizare minunata, vreme care a tinut cu noi si multa bucurie ce imi va ramane in suflet mult timp de acum incolo. Parca a fost un vis frumos prelungit si doar bratara de la mana imi aduce aminte ca a fost real...
Sunt fericita ca am luat autografe unor oameni mari: Dan Byron, Ivan Patzaichin, Dominic Csergo de la Urma, Cezar/Junkyard...
Multumesc B`ESTFEST si Toulouse Lautrec... Multumesc din suflet.
Usurinta cu care Mika trateaza subiecte dureroase este de admirat, insa nu este genul meu de abordare... In "Lollipop" ne spune clar: " Love`s gonna get you down". Piesa mea preferata ramane " Happy ending", desi nu poate fi cantata cu zambetul pe buze, fiind destul de dureroasa, analizand strict versurile...
Mi-a placut piesa in limba franceza, ce sa va afla in promovare in urmatoarea perioada: " Elle me dit", dar si : " Rain" & " Blue eyes". A fost un spectacol plin de culoare, dar mereu este loc de mai bine, chiar si pentru Mika. De notat aici usurinta cu care poate canta si trece de la o gama la alta in decursul unei singure piese.
A treia zi a insemnat Sarmalele Reci, cu piesele lor optimiste, unele si in nuante comice: " Trenul tau", "Maniac", "La televizor", "Cocktail Molotov".
R.O.A... Am fost in primul rand, am facut poze si am filmat doua piese...Un sound indie-dance, electro, pe care il apreciez...iar vocea lui Cezar este ceea ce confera unicitatea acestei trupe. Personal, ador piesele: " Big boy", "Gradina de vara" si "Aripi in vant". Sper sa aud de ei cat mai departe de Romania in urmatorii ani.
House of Pain...Sound excelent si mi-a placut enorm sa aud piesa lui Everlast- "What it`s like" intr-o varianta prelungita de 10 minute cu momente solo ale membrilor de neuitat. Binecunoscuta "Jump" nu a lipsit si cred ca nu am vazut niciodata atat de multa lume fericita, sarind in sus de bucurie in acel moment :)
Finally Pendulum...pentru mine mai mult dezamagire, pentru fani o bucurie. Dupa aproape jumatate de ora in care au intarziat si oamenii devenisera nervosi, membrii si-au facut aparitia si nebunia a inceput. Momentul lor de gratie, sa spunem, nu a fost nici macar creatia lor proprie... "Voodoo people" by Prodigy s-a auzit la intensitate maxima, iar oamenii s-au dezlantuit, multi nestiind ca ei doar au remixat piesa aceasta. De admirat este jocul de lumini, lasere, backround, dar pe mine nu m-au impresionat intr-un mod deosebit si chiar m-am plictisit la un moment dat. Dar... a fost frumos si momentul lor intr-un fel, iar pe fetele oamenilor citeam fericirea...si am inteles ca daca pentru mine bucuria maxima a fost sa-i vad pe cei de la Skunk Anansie, Toulouse Lautrec & Suie Paparude, pentru altii a fost sa fie martori la show-ul exploziv Pendulum si nu ii pot judeca...
Sunt o fire ce nu poate fi impresionata de aparente, ci doar de continut si calitate. Sunt fericita ca am trait 3 zile de vis, in care muzica mi-a ramas in suflet si sange incontinuu, iar cuvintele pentru a le multumi celor de la TL sunt putine si mici...
Organizare minunata, vreme care a tinut cu noi si multa bucurie ce imi va ramane in suflet mult timp de acum incolo. Parca a fost un vis frumos prelungit si doar bratara de la mana imi aduce aminte ca a fost real...
Sunt fericita ca am luat autografe unor oameni mari: Dan Byron, Ivan Patzaichin, Dominic Csergo de la Urma, Cezar/Junkyard...
Multumesc B`ESTFEST si Toulouse Lautrec... Multumesc din suflet.
