A fost benefic, chiar daca acum ma simt mai obosita si mai dispretuitoare la adresa unor oameni.
Am realizat ca inspiratia isi face mereu loc in cele mai nepotrivite momente si asa cum imi spune cineva, candva, demult..."daca nu scrii ideile acum, le vei pierde"...se pare ca este al naibii de adevarat. Le-am ratacit de multe ori, insa stiu ca le voi recupera incet, dar sigur. Vor reveni de la sine ca niste pumnale bine atintite, ma vor anihila si reinvia cu fiecare zgomot fin ce se va auzi pe fundal...
Doua zile la 150 km distanta de Bucuresti savurate cu multe pasiune pentru ca mi-am golit mintea cu fiecare ora ce treacea... Drumul anost mi-a fost insotit de albume semnate Everlast, Slash, Urma, Natalie Imbruglia...merg excelent in timpul condusului.
Soare...cer senin...mirosul acele de tara inconfundabil. Aici timpul parca sta in loc, doar chipurile oamenilor par mai ridate, insa nu din cauza viselor neimplinite...ci poate pentru ca asa li se citeste mai usor intelepciunea si bunul simt.... La oras, se face orice pentru a pacali aparentele si a scapa de ridurile de pe fata si din suflet, pe cand in mediul rural oamenii le poarta cu demnitate si mandrie.... In orice caz, e mai putina falsitate la tara si mai ales, ipocrizia nu exista...sau asa imi place sa cred.
Dezastrul vine mai greu aici, ar fi greu de simtit in bataia vantului, lumina calda, hrana divina... Sentimentul de a manca lucruri naturale, din gradina proprie este de nedescris... Pentru doua zile, am avut parte doar de lucruri excelente, pline de calitati nutritive, mult prea greu de regasit intr-un oras poluat cu substante chimice...Iar, efectele negative incep sa se vada in dezvoltarea in ce in ce mai defectuoasa a copiilor, alaturi de imbolnavirea lor mai frecventa.
M-am infruptat cate putin din toate bunatatile...de la porumb, mere si cartofi copti in jar, capsuni (acum in extrasezon...), mure, piersici, paine de casa cu acel gust inconfundabil, diferite mancaruri pana la simpla si curata apa.
Intre timp, media romanesca era ocupata sa promoveze "nunta anului", de fapt promovarea uniunii dintre doi amanti. Discutia pe aceasta tema este destul de larga si aseara am vazut inca o data "Married life" pentru a-mi aminti ca niciodata nu ne vom putea cladi fericirea pe nefericirea altora. Uneori ne amagim ca va merge si ca suferinta provocata in jur nu conteaza, insa egoismul nostru ne va duce la distrugere...pacat ca unii inteleg asta cand este mult prea tarziu.
Am fost scarbita de opulenta si prostul gust promovat, deoarece am inteles, inca o data, ca nu banii pot face o nunta frumoasa, ci bunul simt si simplitatea.
Poate pentru ca eu sunt adepta lucrurilor simple, chic, unicat, elegante, pline de rafinament, nonconformism, insa in acelasi timp extravagante, pot spune ca stralucirea unei mirese vine cand ai in spate un munte de valori si cultura.
Pentru ca Alina este o tipa frumoasa, nu stiu de ce a insistat sa imbrace o rochie vulgara, mult prea complexa si incarcata si de ce s-a dus la un designer care este cunoscut pentru creatiile sale de acest gen. Ma intreb daca nu a auzit de rochiile simple grecesti, de creatorii Vera Wang, Michael Kors, Lanvin, Leanne Marshall sau din Romania de Stephan Pelger ori Razvan Ciobanu...oameni dragi mie pentru ca subliniaza liniile frumoase ale unei femei prin lipsa de rafinament artificial.
Daca nu te nasti cu un stil decent, frumos, este greu sa-l capeti la maturitate, indiferent de suma imvestita. Am inteles ca este mai bine sa cumperi cateva lucruri de o calitate ireprosabila, care nu se demodeaza, decat sa arunc sume enorme doar pe eticheta unei haine.
Tanara de fata si-a ales un barbat potent financiar, insa este trist atunci cand se observa ca respectivul are un comportament indecent, sfidator la adresa celorlalti oameni si cu grave lacune in domeniul educatiei si culturii.
( un exemplu: bacalaureat luat la 26 de ani)
Ma ingrijoreaza ca multe fete vad in Vidican + Borcea, un MODEL de urmarit si nu sesizeaza odiosul, grotescul dintr-o asemenea relatie. Ma deranjeaza ca superficialitatea este purtata ca un accesoriu Chopard, ce mie nu mi se pare stralucitor de data aceasta...ci doar scandalos, ridicol, ostentativ...un accesoriu ce nu este purtat doar la ocazii speciale, ci tot timpul ca un insemn al proastei cresteri.
Coincidenta sau nu, azi am fost sunata de o prietena din facultate care m-a anuntat emotionata ca este fericita cu adevarat si ca anul viitor se va casatori. Tanara de care vorbesc a avut parte de o educatie frumoasa, in ciuda saraciei pe care a trait-o de mica, intr-un oras de provincie.
Pe parcursul anilor, am observat cum se transforma intr-o femeie ale carei principii de viata raman: credinta si puterea de merge mai departe dupa fiecare lovitura...aceea tenacitate in a-si construi o viata mai buna. Pe oameni de genul ei ii admir, a caror viata nu este guvernata doar de mercantilism, ci de bunatate, dragoste... Nu banii ii intretin fericirea, ci simplul fapt ce l-am aflat chiar de la ea: zambetul omului drag si mai ales, modestia acestuia.
Tot viata mi-a aratat ca Oamenii Mari sunt modesti si sunt preocupati mai mult de spirit decat de ambalaj, ei fiindu-mi surse de inspiratie si motivatie in drumul meu.
Finalul i-l voi lasa frumoasei Beyoncé cu o piesa ce se incadreaza perfect temei de fata:
" I said, you turned out to be the best thing I never had
And I'll never be the best thing you never had
Oh baby I bet sucks to be you right now."
