8/5/11

Leave it unspoken.


Ceasul indica ora 9 dimineata si 47 minute... Nu mai am notiunea timpului real, ma uit la ceas din inertie, mecanic, fara placere. Ore care trec in van, iar eu ma pierd in linistea lor. Mi-am pierdut directia, drumul si franturi de secunde incearca sa ma intoarca inapoi, in timpul cand am avut totul. Acum patru ani, aflam in drumul spre casa, ca Maestrul Florian Pittiş a murit...
Cred ca e necesar in viata sa pierzi tot, chiar daca acel tot este cel care te mai tine in viata, pentru a renaste apoi.

Exact acum un an, timpul avea o alta aroma..o alta muzica, alte cuvinte, alte dimineti...si desigur, cafeaua avea o mireasma aparte... Acum, este fada, o beau dintr-un soi de automatism.
In urma cu un an, ii descopeream pe cei de la Hurts, iar acum cu o mica doza de infatuare, zambesc pentru ca stiam ca vor ajunge mari...

Ceva insa nu s-a schimbat...ascult cu aceeasi placere " Wonderful Life" si aceleasi emotii ma cuprind...dimineata sunt invaluite in ceata, dupa-amiaza sunt scaldate de lumina timida a soarelui, iar seara...aici e deja o alta poveste.

Peste o saptamana insa voi crede din nou ca traiesc o viata cu adevarat frumoasa... Voi fi la Ursus Evolution Tour...in mediul drag, cu artisti si oameni cu zambetul in suflet, pe plaja... Until then, visez cu ochii deschisi si imi alung tristetea ispititoare...