Urma... not from this world.

Simt ca am trait intens la unul dintre concertele care imi va marca pentru totdeauna existenta. Am fost martora unei infuzii de sunete, armonii, game muzicale, accente puternice, versuri desprinse din supremul gust al libertatii si scrise cu sensibilitatea specifica geniilor. Nu pot compara cu nimic experienta si gustul pe care un concert semnat Urma o lasa in sufletul meu.
Aerul din jur era incarcat cu atat de multa emotie incat secunde bune am uitat sa-l respir, am inchis ochii, intrand parca intr-o alta lume, a necuvintelor si a confesiunilor simtite, auzite intr-un mod real, fara temeri.
Mi-am golit mintea de orica urma de tristete si agonie, nu m-am mai gandit la absolut nimic lumesc pentru a simti acel moment de renastere pe care nimeni nu mi-l poate lua. Din nou, cum s-a intamplat la concertul din aprilie, am anihilat micii demoni adunati in viata mea degeaba, fara rost.

Am inteles ca niciodata nu vom putea fi fericiti daca nu pierdem din dilemele neimportante pentru a simti cu adevarat ca suntem in viata si nu ne aflam la intamplare aici. Renuntand la lucrurile marunte ce ne compun existenta, sperantele desarte, pornirile negativiste si autodistructive, putem atinge acel absolut si treapta cea mai de sus a implinirii sufletesti.

Azi am fost fericita ca traiesc acum, aici, in acest spatiu si timp, fara regrete, cu trupa draga alaturi, intr-o armonie ce micile cuvinte omenesti nu o pot transpune.

Urma este genul de trupa cu versuri si linii melodice ce te fac sa-ti doresti si mai mult sa fii in viata pentru a savura intens fiecare secunda, deoarece calitatea ei sta in mainile celui care va alege cum sa o traiasca...spre trecut sau privind mereu in fata sa, cu demnitate, putin orgoliu, noi vise de urmat si mici oameni de uitat.
Muzica Urma vorbeste despre asumare, contemplare, pierdere a vechiului "eu" si reinnoirea acestuia, fara a uita de trecutul ce ne serveste drept marturie nu am trait degeaba, deci am invatat din greseli.

La un concert Urma, iti lasi problemele la intrare si mergi exact ca la medicul ce va reusi sa adauge sufletului tau elemente uitate sau poate neincercate.
Armonia dintre "Slide" cu "Lonely pub" este de-a dreptul notabila. Cele doua piesa merg una dupa alta intr-un firesc absolut. Pe prima te regasesti cu temerile firesti si neputintei de a pune punct suferintei, insa in permanenta in gand cu versul ce trebuie inteles ca un motto: "You gotta let it go". A doua urmeaza linia, repetand la nesfarsit "It's alright"... Pentru ca da, noi alegem sa ne mantuim sau sa ne afundam in mocirla cotidiana, noi ne putem propune sa ne salvam sufletul din jocurile absurde trecute si sa ne interpretam rolul adevarat pe o scena pe care avem puterea sa ne-o creionam.

Viata ne invata de fapt ca putem fi fericiti cu noi insine pentru ca nu tine de ceilalti starea noastra de spirit. La "What are friends for" mi-am amintit de vorba actorului Stefan Iordache: "Nu cred ca exista prieteni, ci doar momente de prietenie." Aceste clipe au nevoie de pretuirea noastra pentru ca sunt scurte si mereu ne putem aduce aminte de dulceata si lectiile lor, rememorand cu drag anumite amintiri. Timpul nu iarta, poate sterge urmele, dar mereu se va duce cu o rapiditate ce ne indeamna sa nu respiram / traim pe jumatate, in ciuda prezentei / absentei cuiva din viata noastra.

Piesa de inceput "Selfish motherfucker" atinge acest subiect si extrapoland, pot afirma ca a trai pentru sine este tot ceea ce conteaza, deoarece suntem in viata pentru a ne indeplini menirea, fara echivoc.
Cei de la Urma au depasit orice bariera prin creativitate si genialitate nemasurata si nu pot sa le fiu decat profund recunoscatoare ca au ales sa imparta munca lor noua, muzica care nu poate fi incadrata intr-un tipar, gen sau "trend".

Fiecare moment de asteptare a membrilor mi-a sporit si mai mult entuziasmul pentru ca la aparitia lor sa fiu vrajita timp de mai mult de doua ore... Nu stiu cum au trecut minutele si am facut bine ca de aceasta data nu mi-am mai luat ceasul pentru ca nimic nu mi-a mai disturbat atentia.
Playlist-ul a fost incantator, diferit fata de aprilie, insiruit intr-o ordine atat de logica, cu 17 piese si inca 3 la momentul suprem de bis: "Buy me with a coffee", "This time" si "Perfect spot".
Ultimele doua au fost de fapt si primele piese pe care le-am ascultat de la Urma in urma cu 5 ani, de pe "Nomad Rythms " cand ii descopeream cu fascinatie si o mica doza de tristete pentru ca nu am stiut de ei chiar de la momentul debutului. Totul s-a desfasurat in acelasi loc perfect, The Silver Church, destinatia perfecta pentru a castiga emotii, sentimente si energie.
Dintre piesele interpretate cu atat de mult suflet si dedicatie :

• "How long does it take"
• "All of myself"
• "Inner demon"
• "A door to my world"
• "September"
• "Comfort"
• "Cine iubeste si lasa"
• "All wrong"
• "Terminus"

Mi-au lipsit cateva, insa sunt fericita ca le-am ascultat live prima data cu aceeasi fascinatie, fara respiratie, pe cele care confera o alta dimensiune notiunii de putere: "Over", "Alright", "In your arms".

Momentele inedite nu au lipsit, de la cel din introducerea clasicei "Cine iubeste...", mix-ul spaniol-englez de la "Lonely pub", partea solo a lui Dominic, tehnica instrumentala a lui Cserkesz...cu siguranta unii dintre cei mai buni oameni de muzica de pe aceasta lume si nu, nu sunt simple clisee, ci adevaruri.

Insa, caldura vocii lui Mani nu poate fi comparata cu a altora. Desigur, modest ca orice Om Mare, domnul Gutău canta cu un profesionalism demn de insemnat intr-o carte a recordurilor muzicale sufletesti. Fizic nu mai este acolo pe scena, ci doar ne este infatisat acel geniu si cuvintele din nou palesc...

M-am bucurat ca a amintit de proiectul Tăşuleasa Social ce a implinit in acest an 10 ani si ca sigla lor era imprimata pe un tricou alaturi. Ce poate fi mai frumos decat sa ai grija de natura pentru a asigura generatiilor viitoare un loc mai curat si mai frumos... Cu ce cuvinte putem descrie armonia ce se infiripa intre muzica, oameni, mediul in care respiri....
Am fost incantata sa aud ca scriitorul Iulian Tănase fredonase la cafea si apoi ascultase firesc la radio Guerrilla piesa cult a formatiei, am zambit mult si am cantat alaturi de atat de multe suflete, incat energia dintre artisti si public plutea in aer si era molipsitoare.

Faptul ca astept de mult timp "Lost End Found" nu ma intristeaza, ci ma face si mai dornica de a asculta acest material ce stiu ca va rezulta intr-unul perfect, desi multi nu cred in perfectiunea umana...
Eu stiu ca exista, am recunoscut-o aseara, pe chipurile unor oameni frumosi, intelepti, cu un suflet minunat.
Recomand terapia cu muzica de cea mai buna calitate. Recomand sa nu renuntati la visele voastre, sa va ridicati mereu in ciuda vremii de afara si a problemelor, stand drept pentru ca viata aceasta capata un sens doar daca noi ii dam unul.
Urma va ramane trupa aceea imposibil de uitat, la care mereu ma voi intoarce in momentele grele, cautand raspunsuri in versuri si pe care intotdeauna o voi pretui cu mult drag.

Amintiri din concertul aprilie 2011: https://lavinia-fusu.blogspot.com/2011/04/ora-145-ploua-asurzitor-si-tocmai-am.html

Let it go

In dimineata aceasta, am avut un singur gand: sa ascult "Slide" la volum maxim. Probabil una din acele piese in care simt ca mi se canta viata, vers cu vers, acord cu acord, intr-o intensitate graduala, pana la un punct maxim al intensitatii si tolerabilitatii. Am lasat apoi piesa pe repeat over&over, la acelasi volum, pentru ca eu sa o aseman pe rand cu un dezinfectant, apoi cu un cicatrizant de emotii si trairi arse, dar in curs de ingropare.
Gravitatea piesei s-a rasfrant de fiecare data asupra mea, crud si intens, cum doar cateva melodii de aceeasi factura au mai reusit.
In aer plutea aroma ceaiului Royal Rum de la Teekanne, care imi trezea simturile si activa gandurile, printr-un usor parfum de rom, portocale, un baton de scortisoara alaturi, vise, caldura si vant de toamna...

Joi, 29 septembrie, magia se va repeta si voi renaste la un concert Urma, in acelasi loc, devenit deja traditie pour les connaisseurs.
Voi simti perfectiunea muzicala si voi merge din nou ca la medicul care se va ocupa de un suflet in moarte clinica, cu speranta ca il va ajuta sa-si revina, asa cum a fost si la sfarsitul lui aprilie.
Voi uita tot timp de 2 ore...voi ramane doar eu si cu o urma de regret, pe care o voi anihila rapid, sper eu definitiv.

Fenomene

O voce precum o revelatie, dar care aduce in mod evident cu Amy Winehouse, Duffy, Paloma Faith, Nancy Sinatra, Anouk, Stephanie Heinzmann, Miss 600.....all in one girl. Her name is Lana del Rey from Brooklyn.
Vom simti in urmatoarea perioada din ce in ce mai mult prezenta ei in topurile muzicale de foarte buna calitate.

Recunosc: I`m addicted to real good music...plus de Radio Guerrilla. :)

When...

Recomand ascultarea acestei piese timp de cateva ori consecutiv.
Atentionez ca este genul de melodie care poate conduce catre dependenta...una ce nu se poate trata decat cu marirea numarului de ascultari.

Live.Laugh.Love.

O imagine cat o mie de cuvinte...
Amanunte, sentimente, poze & recenzia aferenta dupa concertul Morcheeba & Parov Stelar de pe 8 octombrie...soon.
Se anunta o toamna excelenta din punct de vedere al concertelor... That`s all that matters.

The way

Duminica, ora 13:50, am deschis radio Guerrilla si se auzea "Alive" de la Pearl Jam...candva iubeam piesa, acum o consider mincinoasa din punct de vedere al versurilor. Schimb pe rock fm... Cargo - "Doi pasi in urma ta". Enervata pentru ca nu era vocea dragului Igrişan, ci a lui Kempes a carui fana nu am fost si nu voi fi, schimb pe city fm...aici un rock tineresc, stupid de-a dreptul. Revin pe Guerrilla...Keane cu " A bad dream"...dau mai tare si ma opresc... Il aud la final pe dj Petru: " Tu iti poti schimba singur realitatea"... Zambesc amar, oare voi putea sa dau next si sa uit tot ce ma urmareste si nu-mi da pace in prezent?

Am reinceput sa port haine negre, in ciuda indemnului primit de a renunta la ele. Garderoba mea implica multe tricouri, bluze, esarfe, camasi, toate negre. Din anonimat am reusit sa le scot mereu printr-un accent metalic, machiajul bine pus la punct, dar discret si prin nota de parfum folosit.

Pe acordurile "Easy" de la Faith no More, inchid radio-ul, ma gandesc ca trec prin banala stare depresiva de duminica intocmai cum scria Iulian Tănase: " Duminica e ziua cand amintirile ne chinuiesc si ne rascolesc, ziua cand angoasa din pulpa nu ne lasa, ziua cand sensibilitatea noastra o ia razna."
Ametita de parfum, deschid cartea sa "Abisa" si nimeresc la eseul cu piata de vise...:
" Cand nu mai visezi, inseamna ca ai pacatuit si nu exista pedeapsa mai mare decat absenta visului... Visele oamenilor sunt pe masura sufletului sau..."
Inchid ochii si promit ca in noaptea asta voi visa mai mult pentru a transpune apoi totul in realitate...pana atunci imi aduc aminte...

Inspir parca aerul marii de acum cateva saptamani si imi amintesc de fraza: " Ce o sa faci la Bucuresti ? Te duci sa fii din nou trista ! " Intuise bine in privirea mea, ma simteam fara secrete in fata lui, dezarmata si fara nevoia de a vorbi, a ma lauda / a inflori adevarul.
Cand am plecat, parca l-am rugat din priviri sa vina in urma mea...si a fost acolo. Sigur pe sine si in acelasi timp cu o privire de copil, m-a insotit pas cu pas pe malul marii, o data cu briza ce avea un farmec aparte, luna plina, acordurile clasicei "By my side" ... M-a privit intr-un fel imposibil de uitat, m-a facut sa zambesc pentru ca mai apoi sa-mi tin in frau nodul din gat si lacrimile... M-am incapatanat sa-mi stapanesc emotiile si sa judec cu mintea, desi sufletul imi era insetat de altceva mai real, mai divin.
M-a marcat cu totul, respiratia mi s-a taiat pentru ca nu se uita cum o faceau ceilalti la mine, ci spre mine, in mine, dandu-mi la o parte fricile si angoasele prin efervescenta sa si felul de a privi altfel existenta.

Sigur, acum cand scriu aceste randuri cu doza lor de regret evidenta, poate alti ochi il privesc si alte vise il invaluie... Eu i-am promis ceva atunci in suflet, in gand...ca voi zambi mai mult.
De maine, nu voi mai purta negru si imi voi stopa cumva tristetea...de dragul si dorul de el.

September

A venit din noua septembrie... Luna aceasta mereu a fost asezonata cu melancolia, iar daca reflectez cum era anul trecut in luna de fata ma intristez si zambesc in acelasi timp.
Nu stiu cum se intampla, dar septembrie vine mereu cu mai multa creativitate, deci cu mai multe intrebari, ale caror raspunsuri le gasesc in aerul curat de dimineata, eternii si irepetabilii nori, un motto scris pe o carte autobiografica, un mix de arome florale, un tablou discret cu o casuta pe malul unui rau de munte achizitionat de la Balcik, un plic cu scrieri, bratari si bilete de la concerte...o arhiva de emotii si trairi care nu au fost pe jumatati de masuri, ci traite si arse la foc maxim, continuu...

Ce alta piesa mi-ar contura mai bine randurile daca nu "September", scrisa de Mani si Byron...
Zambesc, realizez ca piesa asta o ascult de ani buni mai frecvent in celelalte luni. Motivul e de la sine inteles...



Si usor ma intorc si la o piesa uitata, mai veche... Se va afla mereu in acelasi sertar cu sentimente.