Ora 1:45, ploua asurzitor si tocmai am ajuns acasa. Nu simt pic de oboseala, doar mintea parca imi e in ceata si sufletul isi revine. Ce am simtit in seara si noaptea aceasta, este greu de povestit si nici nu simt nevoia sa ma justific sau sa descriu amanuntit. Am fost rapusa, adusa la viata si asta doar in cateva ore. Timpul s-a dovedit aliatul meu de baza, alaturi de vremea pe care am inceput sa o iubesc. Am inteles ca nu conteaza cum este afara, daca ploua sau este Soare, daca e ceata sau vant...important este ce ai in suflet si cat de cald iti este acolo.
Ascult in surdina " Perfect spot" varianta de studio, insa parca o aud infundat, visand la ce am avut acum putin timp. Dupa patru ani de zile de cand ascult aceasta trupa, in sfarsit azi am fost la un concert Urma. Stiam ca voi avea parte de o renastere si ca voi simti lucruri neintelese, nereusite pana acum...insa asteptarile mele au fost cu mult depasite. Nu stiam daca sa rad sau sa plang, intelegeam doar ca trebuie sa las fiecare acord si vers sa-mi patrunda in fiecare celula, sa-mi inunde spiritul si mintea...
Imi aduc aminte de vorbele lui Mani si cat de adevarate mi se par acum: " In principiu, pentru a fi un bun muzician trebuie sa iti asumi statutul si modul de viata al unui nomad veritabil, nu e o profesie pe care sa o practici static, trebuie sa fii mereu, in permanenta, aflat in miscare."
Stiam de la bun inceput ca in fata mea nu se desfasoara un concert. Nu a fost un concert live, banal, obisnuit. Aerul ce il respiram nu era doar aer sau fum, muzica ce ma insufletea nu doar un muzica de factura simpla, iar in fata mea nu erau doar niste profesionisti. Erau si sunt genii. Azi am stat inaintea unor genii ale muzicii ce isi inchina intreaga viata acestei arte. Genii care nu se joaca cu jumatati de masura, pe care eu i-as numi in fata tuturor asa si i-as convinge pe toti sa ii considere astfel...
Urma insa nu este o trupa ce se adreseaza publicului larg, dar cei care asculta sunt atenti si stiu ce inseamna aceasta genialitate a lor. Se adreseaza celor care iubesc doar muzica adevarata.
Membrii si-au asumat faptul ca nu pot canta muzica comerciala si de aceea nici nu isi fac reclama intr-o Romania prea oarba sa-si pretuiasca valorile.
Daca Mani ar citi aceste randuri, din modestia ce caracterizeaza un geniu, mi-ar spune ca sunt cuvinte mari care-l onoreaza, dar ca nu ii place sa fie laudat cu vorbe. Sclipirea lui, talentul ireal pentru un simplu muritor face sa paleasca orice solist care se crede bun.
Le-as da ca tema tuturor solistilor si instrumentistilor unei formatii sa asiste la un concert Urma si apoi sa decida daca se cred in stare sa mai faca muzica si sa aduca ceva nou acesteia. Cand spun nou, ma refer la linii si versuri inovative, nu la cover-uri si preluari in stil copy-paste. Unii s-ar rusina si ar intelege ca si-au gresit calea, altii nu ar intelege nimic din ce spun eu acum si cativa mai inteligenti ar pricepe mesajul si s-ar pune serios pe studiat muzica.
Urma nu este o trupa egoista ce compune doar de dragul de a canta, pentru ca ea se identifica cu publicul, il atrage, il iubeste, il preschimba si tot ca la final sa ramana muta de uimire cand vede o mare de oameni ce a inteles muzica si mesajele lor.
Am fost transpusa in alta dimensiune si muzica lor m-a mantuit, salvat. Urma iti ofera totul si te face sa atingi alte coordonate ale vietii de care habar n-aveai. Vers cu vers, acord cu acord, eram la unison cu ei, ma contopeam usor si probabil ca am murit si inviat in aceea secunda a perfectiunii.
Pentru ca da...a fost perfect, desi ni se spune ca noi nu putem atinge perfectiunea... Niciodata nu am trait atat de intens o reprezentatie artistica. M-am regasit si am facut pace cu my "Inner demon". L-am alungat din viata mea pentru ca in sfarsit am gasit puterea creatoare si nu distructiva.
Concertul a inceput in forta cu " How long does it take" si a continuat in aceeasi nota pana la momentul suprem al apogeului cu "Selfish Motherfucker" si " Buy me with a coffee", cea din urma fiind una de rezistenta a formatiei.
Revolta, spiritul ancestral de lupta le-am regasit in " Slide", o piesa ce ar trebui ascultata de oricine considera ca este la capatul puterilor. S-a conturat o anume stare pe parcursul orelor cu ritmuri balcanice ce aduceau cu simplitatea melodiilor lui Goran. Insa, acum, am simtit vibrand fiecare celula si am inteles cat de mult am nevoie de acest drog suprem.
Viata mea se invarte in jurul acordurilor muzicale de mic copil si cu cat inaintez in varsta cu atat sunt mai dependenta, dar si mai selectiva in privinta muzicii ce o las sa ma invaluie.
A fost in " The perfect spot" intalnirea cu arta ce lasa urme, The Silver Church fiind un loc in care muzica buna nu are finalitate. Atunci cand am ajuns am fost intampinata de " Start me up" de la Rolling Stones, iar la despartire zambeam pe " Narcotic" - Liquido si pe irepetabila " Armada verbala " a celor de la Suie Paparude.
Am avut totul pentru ca mi-am dorit sa-l am. Simteam ca trebuie sa fiu acolo si sa pun un "Terminus" la tot ce nu am realizat pana acum si sa ma focusez doar pe ce mai am de indeplinit. Pentru ca si eu imi doresc sa las ceva in urma mea, sa inspir si sa fiu inspirata de Omul drag, pe care poate nu l-am gasit "This time", dar care stiu ca el exista undeva.
Geniale au fost momentele solo ale tobosarului si cel dintre Mani si Luis, atunci cand in ritmul bine cunoscut, toti am creat o voce spunand: "Estamos todos bien/ It`s alright..."
Am fost impresionata de varianta la " Cine iubeste si lasa" si de felul in care muzica veche poate fi adusa in prezent pentru a salva un eventual viitor.
In sfarsit, am simtit timpul de partea mea si faptul ca acest concert imi va ramane la fel de clar toata viata. Nu numarul reprezentatiilor la care asisti este necesar intr-o viata, ci calitatea lor. Daca nu poti reprosa ceva, e clar... Ai inteles cum muzica ti-a adus aerul vital si faptul ca exista genialitate in viata aceasta si in oamenii frumosi pe care ii intalnesti.
" Well what scares me the most is to lose all that hurts
And what drives me insane is the waste of your games...
Let it all go, let it all come. "
