Clasament 2011

Anul care va trece curând a însemnat, mai mult decât oricând, o reîntoarcere la muzica de calitate din România. Din fericire, există formaţii foarte bune, cu oameni talentaţi, care au grijă să ofere publicului piese cu care să se identifice şi la care să se întoarcă când le este bine sau vor să caute răspunsuri printre versuri, armonii şi linii melodice.

Clasamentul meu include melodii pe care le-am ascultat de zeci de ori pe modul repeat şi pe care, în mare parte, le-am descoperit ascultând postul meu de radio preferat, Guerrilla. Unele s-au auzit în această seară la ultima ediţie din acest an a emisiunii TOPSHOW cu Bogdan Şerban şi Mihai Dinu. Trupele sunt geniale, fiecare în parte fiind destinată unui alt gen şi unei alte emoţii profunde. Am asistat la reprezentaţiile live ale acestora şi am trăit emoţii unice.

1. Urma - "All wrong" - Da, trupa mea preferată din ţară, cea de suflet, la care mă întorc aproape zi de zi, descoperind alte valenţe şi alte nuanţe ale pieselor lui Mani & Co. Ei îndeamnă la pierderea şi regasirea de sine, asemeni noului lor album..."Lost End Found", cel mai aşteptat material, în mod cert...

2. Coma - "Un semn" - Mi-e cald în suflet când o reascult, am senzaţia că o ştiu dintotdeauna... Am vrut să aflu pentru werock.ro de la Cătălin Chelemen câteva gânduri legate de ce a fost şi ce va fi în continuare pentru Coma şi răspunsul său a venit acum câteva seri şi m-a bucurat:
" 2011 nu a fost deloc altfel decat alti ani, dar totusi exista un lucru care a reusit sa iasa din contextul cunoscut ca ceva placut...si anume faptul ca dupa mult timp am reusit sa ne adunam si sa revenim in peisaj. 2012 sper sa ne gaseasca la fel de "adunati" si sa ramanem in peisaj pentru mult timp de acum incolo.
Oamenii ar trebui sa nu uite cine sunt si ca nu le este interzis sa viseze. Daca au pentru ce sa lupte, sa o faca! Au creier! Sa-l foloseasca! "

3. Travka - "Iubire" - Am scris aici despre piesă. Nu are cum să lipsească din clasament, tocmai ea...cea care poartă numele magic.... Anul viitor va însemna, cred eu, o reinventare Travka ce va veni cu un nou album şi multă emoţie...din nou.

4. Toulouse Lautrec - "Wonders" - Greu de ales o singură piesa de pe albumul "Heroes", dacă nu chiar imposibil, toate melodiile mi-au creat aceea dependenţă. Am scris şi voi continua să scriu despre cei 3, îmi sunt dragi şi sunt pentru mine unul dintre cele mai interesante band-uri din toate timpurile. :)

5. Grimus - "In your eyes "- Are un farmec aparte trupa, iar "Egretta" este un album mai mult decat reuşit. Până să îi scriu o cronică aşa cum merită, pot să afirm ca anul 2012 va însemna pentru Grimus o mai mare expunere pe plan internaţional, pentru că merită din plin.

6. Şuie Paparude - "Moartea boxelor" - Capodopera domnului Michi Câmpineanu este mai presus de cuvinte, iar clipul...excelent. Pentru site am aflat de la Mihai Dobre următoarele:
"Anul 2011 a fost un an foarte bun pentru mine. Alături de Şuie Paparude am avut un număr considerabil de concerte şi am reusit să scoatem pe piaţă unul dintre cele mai frumoase videoclipuri ale trupei de până acum, la piesa Moartea Boxelor. Anul 2012 l-aş considera ca un nou început atât pentru mine, cât si pentru formaţie: album nou, alte videoclipuri, alte turnee, concerte, festivaluri.
Le doresc tuturor pe lângă sănătate, mult mai multă încredere în ei, numai aşa pot realiza lucruri măreţe! "

7. The Mono Jacks - "We`re all getting older" - Alter ego-ul lui Doru Trascău se bucură de un succes din ce în ce mai pronunţat... iar pentru sufletul meu este un fel de tratament cu efect imediat.

8. Luna Amara - "În gol" - Zona în care poate mă simt cel mai bine, alternative rock. Am văzut concertul de lansare "Pietre in alb" în octombrie şi am devenit de atunci fană a formaţiei...chiar daca puţin cam târziu.

9. Sensor & Mara vs. Mono -" Watching you" - Sute de ascultări are la activ piesa aceasta, continuă să îmi creeze o stare bună de spirit, iar combinaţia dintre sunetele experimentale cu vocea Marei este una de succes, sper eu să fie din ce în ce mai pregnantă şi în afara ţării anul viitor.

10. Moonlight Breakfast - "Play" - Revelaţia ultimei părţi a anului, asezonată cu multe zâmbete şi o senzaţie de dulce în plan fizic şi afectiv. Imi sunt foarte dragi şi sunt sigură că vor ajunge departe, acolo unde trebuie.

În afară de acestea, mai sunt trupe şi artişti pe care îi iubesc şi care îşi vor confirma statutul anul viitor prin noi reprezentaţii şi albume:
Byron, The Pixels ( Frontman-ul TL Cătălin Rulea mi-a confirmat o reîntoarcere surpriză a band-ului ), Iris, R.O.A, Silent Strike, Les Elephants Bizarres, Antarctica, Paraziţii, OCS, Robin and the Backstabbers, AB4, Electric Brother, Cuantune, Magnolia, Partizan, Butterflies in My Stomach, Viţa de Vie, Deliric1, Doc, TunesInnaOurHeads, Direcţia 5, Alexandrina...

Muzica bună va fi la cote înalte...Se anunţă un an prolific şi mai ales, o lună martie de vis ... :)

Photo : George Toma

Every end is a new beginning.

Cred că fiecare persoană se gândeşte în ultimele zile dintr-un an la ce a învăţat, pe cine şi ce a pierdut, dar şi ce a câştigat pe parcurs, totul pentru a se înţelege mai bine pe sine.

Reevaluarea de sine...îmi place expresia, cred că ar trebui să o folosesc mai des...

2011 a fost anul extremelor. Cred că l-aş putea defini drept cel mai intens an, deoarece trecerile de la agonie la extaz şi invers au fost dese, bruşte şi se pare, inevitabile.

Prima jumătate a anului a fost destul de bizară, fiind asezonată cu promisiuni, regrete, despărţiri, falsitate şi ... trezire la realitate...aceea pe o confrunţi singur, fără putere şi încredere în ceva mai bun. A trebuit să învăţ pe toate planurile o anume lecţie: cea a renunţării şi apoi a iertării, doar pentru a reuşi să-mi îndrept paşii către zări mai luminoase. Am înţeles că omul este o fiinţă complicată şi nesigură, perfidă şi nerecunoscătoare şi astfel, am încheiat capitole, fără drept de apel a celor care au făcut parte din ele. Trăiesc cel puţin cu certitudinea că aceia care nu mai fac parte din viaţa mea, nu m-au meritat, deci nu aş avea ce să regret.

O dată cu luna iulie, viaţa a început să mi se preschimbe, lucru continuat în prezent printr-un amestec ameţitor de sunete, arome şi nuanţe din ce în ce mai complexe.

Festivalul B`estfest, apoi plecarea la Mamaia pentru Ursus Evolution au fost momente ce mi-au venit în ajutor, cunoscând astfel oameni interesanţi de la care am avut ce să învăţ. Finalul lui septembrie a venit cu acel concert Urma de o valoare inestimabilă, textul de atunci convingându-l pe Radu să îmi ofere şansa de a scrie pentru WeRock.ro, proiectul la care ţin mult şi pe care nu l-aş abandona la nicio adiere de vânt. Cred că bucuria cea mai mare sau lucrul ce mi-a dat putere a venit din partea solistului Mani când am aflat că rândurile acelea i-au plăcut.

Ultimele trei luni din an au fost cele mai frumoase, clare, plăcute, pentru că şansa mi-a surâs şi am reuşit să am inspiraţie şi să mă bucur că am ocazia de a sta de vorbă cu artişti dragi. Intimidată la început de măreţia unora, am realizat că temerile mele nu îşi au rostul şi am pornit cu emoţiile constructive la drum. Sunt norocoasă că am păşit în universul Radio Guerrilla, că am trăit magia concertelor de GuerriLIVE sau a celor din Garajul Europa FM şi am primit sfaturi de la oameni speciali pe care îi simt alături. Mulţumirile au fost şi vor fi mereu adresate lor...tuturor celor care m-au intimidat sau apreciat, criticat sau plăcut.

Cred că începutul unui an înseamnă curăţenie generală prin toate sertarele subconştientului şi mai ales în colţurile sufletului, acelea unde este mai greu de ajuns pentru că este dureros. Şansa mea a fost că am reuşit constant să transform durerea în creaţie şi să mă reinventez o dată cu trecerea zilelor şi a oamenilor prin viaţă. Am reînvăţat să fiu sinceră şi să spun nu. Am crescut sufleteşte pentru că mi-am fixat ţinte şi mai înalte pe care ştiu că le voi depăşi prin perseverenţă şi ... iubire...acel sentiment în lipsa căruia mi-ar fi imposibil să mai respir. Iubirea înseamnă acum apreciere faţă de propria persoană pentru a reuşi apoi să o dau mai departe. Am înţeles că nu trebuie să îmi pun frână sentimentelor, ci doar să le las să plutească şi să curgă neîncetat, nesecat, nealterat şi nepermis de mult. Am învăţat să citesc în ochii oamenilor, să le ghicesc răspunsurile şi să îi provoc să-mi destăinuie alte faţete ale personalităţii lor. La jocul acesta mai am de lucrat, a început o dată cu luna noiembrie, o lună pe cât de aglomerată, pe atât de incitantă şi perfectă prin imperfecţiunile ei...

Am reînţeles că este vital să fiu propriul meu psiholog care să ofere pe rând tratamente pentru trădare, remuşcare, depresie, anxietate şi deziluzie. Am conştientizat cât de bine este să nu ai aşteptări de la oameni pentru a evita promisiunile şi angajamentele nerespectate. Am devenit mai consecventă şi voi continua să scriu părţi din viaţa mea în orice text, fără artificii de exprimare sau minciuni expuse printre rânduri. Voi scrie adevărul subiectiv, încercând să depăşesc diferiţi maeştrii sau artizani ai vorbelor cu diplomă, pe care nici ei nu le cred. Tot ce îmi doresc este să las ceva în urmă de care să fiu mândră.

Cuvintele le voi mânui pasional, cu drag şi cu promisiunea de a nu dezamăgi pe cei care au crezut sincer în mine. Se anunţă un 2012 sculptat în cel mai frumos mod posibil cu ambiţie şi credinţă...un an al plăcerii de a fi în viaţă, un an în care muzica bună îmi va fi din nou cel mai bun prieten şi un an în care nu voi avea voie să mă las întristată sau abătută din acest nou început de drum.

Cronică de concert Byron

Miercuri seară, pe 22 decembrie, am asistat la ultimul concert din 2011 al trupei Byron în locaţia devenită deja clasică, Clubul Ţăranului. Locul s-a dovedit primitor, iar atmosfera creată de band a fost într-adevăr una de sărbătoare şi optimism.

Concertul a început cu “The night”, o alegere inspirată, fiind şi prima piesă care deschide albumul “ A kind of alchemy”. Sub ochii noştrii s-a desfăşurat un spectactacol magic, în care Dan Byron a debordat de energie şi pasiune, demonstrând încă o dată că vocea sa este uşor de recunoscut şi de iubit.

Playlist-ul a continuat să fie atractiv, îmbinând fericit piese din “Forbidden Drama”, dar şi din “Perfect” sau “A kind of alchemy”. Astfel, am avut ocazia să ascultăm: “War”, “Far away”, “The dawn of a drunk bum”, “Annoying detail” (piesa ce pare să fie un manifest contra resemnării), “I don`t want to entertain you”, “Perfect”, “Graniţa-n-raniţă”, “Mă simt minunat”, "1000 de Chipuri", “Diggin’a hole” (atmosfera creată la această melodie este greu de descris, trebuie să fii acolo şi să primeşti o anume doză de energie oferită de band).

Acest cvintet a fost într-o armonie sublimă, dovedind pasiunea de a interpreta propriile creaţii cu tot sufletul. O reprezentaţie Byron este asemeni unui joc de umbre şi culori, în care fiecare lucru pare bine pus la punct şi studiat, fără a lua însă din farmecul specific.

Byron înseamnă o muzică experimentală, progresivă, pe care dacă o asculţi acasă sau într-un concert, vei fi purtat în sfere înalte, unde ai ocazia să fii singur şi să îţi pui întrebări despre propria existenţă.

Sigur este faptul că versurile scrise de Dan Byron sunt universale şi ne ating pe toţi, fie că vrem sau nu să recunoaştem acest fapt. (”Following the sun is not good enough/ For taking your last breath with a smile on your face?/ I won't spend my life confronting the real/ what about living without established frontiers?” din momentul de bis cu “On the road”.)

Am ascultat şi un cover semnat Coldplay – “God put a smile upon your face”, iar momentul de bis a venit negreşit cu “Crossroads” sau “Blow up my tears” , tot amestecul de sunete fiind asemeni unei combinaţii de melancolie, nebunie şi speranţă, unde influenţa lui Jeff Buckley se resimte uşor.

Am văzut o componenţă de excepţie, cu un basist ( Dan Georgescu) şi un clăpar ( 6fingers), ce sunt magnifici în momentele lor solo, alături de Dan ce cântat la unele piese cu flautul şi chitara acustică, de Costin Oprea, care a oferit un regal din punct de vedere al tehnicii dobândite la chitara electrică şi Vlad Bolborea, un maestru pe partea de percuţie.

Aplauzele au continuat minute bune, iar la final am aflat de la Dan că un nou album va fi gata în luna octombrie a anului viitor, iar pe 20 ianuarie va avea loc un prim concert în clubul Fabrica, confirmându-ne că nu este exclus să apară pe aceeaşi scenă la un moment dat cu interpreta Ada Milea.

Dacă nu i-aţi văzut încă live pe cei de la Byron, vă recomandăm din suflet să o faceţi. Va fi asemeni unui tratament de care sufletul va beneficia pe o muzică imposibil de uitat.

Credite foto: Mircea Tancău

Guerrilinde

La Radio Guerrilla, aseară, în cadrul emisiunii prezentate de Bogdan Şerban, am avut ocazia să ascultăm câteva momente speciale.

Moonlight Breakfast au revenit la radio, după momentul live susţinut de aceştia acum câteva săptămâni. Într-o aromă de prăjituri de casă, bomboane fondante şi turtă dulce cu care solista Cristina a câştigat admiraţia noastră şi în acest domeniu, trupa a cântat alături de un membru al band-ului Sport Sângeros 3, o piesă compusă special de Crăciun “Gingerbread”.

Am aflat că vor urma concerte în ţară începând cu luna ianuarie, iar un nou album semnat de Moonlight Breakfast va apărea în primăvară. Dorinţa trupei este să fie cunoscută pe plan internaţional şi să împartă scena de concert cu cele mai importante nume ale muzicii actuale, iar acest fapt se va materializa destul de curând, având în vedere ambiţia şi creaţia de calitate care nu seamănă cu nimic făcut în România.

Chiar dacă mutarea în Austria este inevitabilă, Bazooka a ţinut să transmită gânduri frumoase celor care i-au susţinut şi i-au ajutat să fie cunoscuţi şi mai ales, fanilor din România care rezonează cu muzica lor frumos realizată.

Subcarpaţi au revenit şi ei în cadrul emisiunii LogOut, cu o formulă lărgită, interpretând o piesă tradiţională în maniera ce i-a făcut cunoscuti “Ţa, ţa, ţa, căpriţa ţa”.

Les Elephants Bizzares au ajuns la radio în formula de doi, Cătălin Radoi la chitară şi Stefan Matei la voce. Au intepretat o piesă specială, foarte frumos alcătuită, numită “Colind citadin”, fiind înregistrată în urmă cu mulţi ani, când Cătălin era în trupă Laska, din care mai făceau parte, Mihai, fost basist la Les Elephants Bizarres ( actual membru The MOOoD ) şi Florin, un coleg de liceu.

Am vorbit cu băieţii despre planurile de viitor şi ţinem să recomandăm concertul special de Revelion din clubul Fabrica, unde alături de Les Elephants Bizarres vor concerta şi prietenii din The MOOoD, plus Trupa Veche.

Noul clip al acestora vă fi la piesa “Wish you were here” , iar lansarea de album va fi în luna martie, urmând să fie un moment special, deoarece trupa apare şi pe coloana sonoră a unui film ce va urma să fie lansat în România.

Mesajul acestora către fani este “Trompa sus !” şi să fie siguri că surprizele frumoase îi vor încânta şi de acum înainte.

Deliric 1 şi-a făcut apariţia în studio şi a povestit despre noul clip şi piesă în colaborare cu Silent Strike. Piesa “Ambrozie” beneficiază de un video în care nu a existat montaj, fiind înregistrat de 8 ori, iar apoi s-a ales una din variante

Cei doi nu sunt la prima colaborare şi fanii vor fi încântaţi să ştie că anul viitor va apărea şi un material discografic semnat de cei doi. Am aflat ca şi Vlad Dobrescu va lansa un album, iar Deliric 1 va avea şi el un aport de piese.

Mesajul lui Deliric ce am ţinut să îl luăm ne vizează pe toţi, artistul fiind de părere că ar fi bine să renunţăm la superficialitatea şi falsitatea pe care de multe ori le afişam în timpul sărbătorilor şi să încercăm să fim mai buni, mai oneşti şi mai sinceri în timpul anului cu noi înşine şi desigur, cu cei din jur.

Pe interpret îl admiram sincer pentru că a ales să facă un hip-hop de calitate, cu un mesaj puternic, ce oglindeşte într-un mod realist societatea de astăzi, ce poate fi schimbată de fiecare dintre noi dacă ne dorim cu adevărat acest lucru.

Ada Milea Live @ Radio Guerrilla

În această seară, am asistat la un spectacol liric şi vizual de neuitat semnat de interpreta Ada Milea şi Bobo, membru al formaţiei Fără Zahăr.

Concertul a fost de fapt primul musical prezentat la Radio Guerrilla, pe gustul moderatorului Bogdan Şerban, cel ce deţine la rândul său diplomă de actor.

Ada Milea, cea care se declară un artist independent, a dat dovadă de multă sinceritate şi modestie, povestind de începuturile sale, dar şi de momente inedite trăite la piesa de teatru regizată de Alexandru Dabija denumită “Nasul”, după nuvelă omonimă a lui Gogol. Prima reprezentaţie a fost prezentată la Sibiu, iar apoi piesa s-a jucat în Bucureşti la Teatrul Act.

Multe dintre piesele cântate au făcut apel la acest spectacol şi la povestea personajului principal din nuvelă pe numele său Kovaliov, omul ce se trezeşte într-o dimineaţă fără nas, adică fără identitate.

Melodiile au versuri suprarealiste, cu un uşor aspect ludic şi o notă de absurd, interpreta amintind şi de albumul înregistrat cu Cvartetul Bălănescu numit “The Island”, după piesa cu acelaşi nume scrisă de Gellu Naum.

Surpriza serii a fost revenirea lui Silent Strike la radio, iar noi am ascultat live colaborarea dintre acesta şi Ada la piesa “ Astenie”, pe versuri ale prietenului lor comun poetul Emil Brumaru, acest moment fiind primul când cei doi au cântat împreună pentru public.

De la Bobo am aflat pentru voi că albumul cu numărul 4 al formaţiei Fără Zahăr este înregistrat deja şi că acesta va ieşi pe piaţa anul viitor, după desemnarea următorului single de promovare.

Am realizat un interviu audio cu Ada Milea după terminarea ultimului GuerriLIVE din acest an şi am aflat câteva amănunte despre următoarele proiecte ale artistei, dar şi părerea ei despre artă, colaborările cu diferiţi artişti, alături de îndemnul adresat la final cititorilor WeRock.ro.

Astfel, pentru Ada, colaborarea cu Cvartetul Bălănescu a fost un vis transformat în realitate, prima dată pentru spectacolul “Insula”, iar apoi la alcătuirea albumului cu acelaşi nume înregistrat împreună.

Aceştia au realizat un spectacol la Roma numit “God’s Playground”, compus şi interpretat de Alexander Bălănescu şi Ada Milea, necunoscut încă pentru mulţi, ce reprezintă un fel de o călătorie printr-o cetate în care legile nedrepte ale oamenilor sunt desemnate axiome universale.

Ne-a povestit despre experienţa de la Cluj, unde a realizat un concert cu actori, în care personajele lui Gellu Naum au fost puse în diferite ipostaze, alături de ideea lui Bobo ce a adus jucării în scenă.

Ada ne-a mărturisit că şi-a dat acordul ca piesa ei “Graniţa-n-raniţă” să fie reinterpretată de trupa Byron, dar şi că varianta i-a plăcut, deşi este “complet altceva”. Am vrut să ştim dacă s-ar vedea într-un concert alături de acest band şi am aflat că interpreta este deschisă la o eventuală colaborare.

Un nou album asigurat ca şi parte instrumentală de Silent Strike şi cu versurile lui Emil Brumaru ar putea ieşi anul viitor.

Despre proiectele desfăşurate în 2012 am aflat pentru voi că Ada Milea vrea să imprime cântece după scrierea lui Ion Mureşan – “Cartea Alcool”, “Cel mai mare Gulliver” a regretatului Gellu Naum, dar şi texte semnate de Şerban Foarţă.

“ Aş vrea să lucrez şi cu scrieri ale unor poeţi tineri şi mi-ar plăcea să scot nişte serii de poezie cântată”, a declarat artista, iar apoi ne-a îndemnat să ne bucurăm de fiecare clipă, căci : “Atenţie, doar azi e azi !”

http://werock.ro/foto-ada-milea-a-incheiat-sezonul-de-guerrilive/

Credite foto : George Toma

http://soundcloud.com/lavinia-music/interviu-ada-milea-19

Cesária Évora

Cesária a plecat din aceasta lume, a inchis cortina ultimului spectacol si s-a retras in liniste, din locul sufletului sau. Voi scrie de ea acum, tarziu, dar din suflet pentru suflet.

Ii iubeam felul de a canta si preferam sa o ascult seara, la apus sau dimineata, exact in momentul in care reveneam din vise... Ma linistea si simteam cum prin versuri imi aduce in prim plan existenta cu toate visele sau temerile nespuse. Regret ca nu a mai revenit aici, aveam in plan sa iau cunostinta cu muzica ei live, desi stiam ca imi va intrista teribil sufletul...Nu am mai apucat sa o vad, dar din colturile casei se aude si acum vocea ei calda...

E greu cand cineva drag pleaca, cand un mare artist pierde lupta cu viata si ne lasa mai singuri... Am intreaga sa discografie, dar imi este greu cand ma gandesc ca vocea ei nu se va mai auzi niciodata pentru nimeni...

Atat de multe piese au ramas, cu aceea voce atat de unica si usor de recunoscut... Inca mi se pare incredibil ca abia la 47 de ani a aparut in lumina reflectoarelor... Inca nu pot sa cred ca nu o mai avem si ca lumea muzicala este din ce in ce mai restransa... Oamenii au descoperit-o tarziu si o vor regreta mult timp de acum incolo. O fiinta eleganta, dar in acelasi timp simpla, ce isi iubea originile, asa o percep pe marea artista.

Am citit aici, pe blogul Cristinei Bazavan, ceva ce mi-a ramas in suflet...si la care m-am gandit acum. Greu de spus in cuvinte locul lipsa pe care ni l-a lasat Cesária.

Imi ramane acum sa ii las albumele pe repeat, sa ii port in suflet sfaturile de viata date prin intermediul cantecelor si sa ii duc dorul...dor ce nu va putea fi stins decat poate in ziua cand voi privi locul ce a inspirat-o sa cante despre o anume mare... "Mar Azul" ...

New Muse

Basistul acestui band, Chris Wolstenholme, a declarat că trupa în care activează vrea să înregistreze piese diferite pentru următorul album. Acesta recunoaşte că nu este uşor să creeze un alt sound şi să iasă astfel din zona de confort.

Managerul trupei, Anthony Addis, este de părere că cel de-al şaselea album de studio al formaţiei Muse va putea fi ascultat cel târziu în octombrie 2012, material pentru care membrii lucrează deja la un studio în Londra.

Acesta a adăugat: “Ei scriu în mod constant. Compun pe drum, înainte sau după fiecare concert, fiind un proces serios, dar nu poţi ştii ce va ieşi până când nu îşi adună fiecare ideile, deoarece cei trei compun separat.”

Rămâne de văzut ce surprize ne pregătesc cei de la Muse, numele trupei fiind oricum însemnat în istoria muzicii rock actuale.

Mai jos puteţi urmări integral concertul din acest an susţinut de Muse în oraşul englez Reading:

Clip Lana

Am scris pana acum de doua ori despre Lana Del Rey si sunt fericita ca a fost lansat, in sfarsit, un nou videoclip. Pentru acesta, interpreta a fost sub îndrumarea regizorului Woodkid (Yoann Lemoine), iar rolul de iubitului său a fost jucat de modelul american Bradley Soileau. Clipul este în aceeaşi notă gravă, dar realistă a versurilor, rezultând imagini în armonie cu tonul melodiei.

Artista a declarat pe pagina sa de Facebook că “Born To Die” este cel mai frumos lucru pe care l-a făcut vreodată, dar şi faptul că şi-ar dori ca oamenilor sau viitorilor fani să le placă munca ei. Videoclipul vine în urma postării momentului live susţinut de artistă în urmă cu câteva zile în Los Angeles.

http://werock.ro/lana-del-rey-a-lansat-videoclipul-mult-asteptat-la-piesa-born-to-die/

Iris Forever

Am scris pe acest blog de câteva ori despre trupa Iris, un articol frumos apărea anul trecut aici.

Iar astăzi, am realizat pentru proiectul de suflet WeRock.ro, primul interviu video de până acum, cu sprijinul Europa FM. Sunt fericită...foarte fericită.

Astfel, Iris deţine acum un nou contract cu cei de la Cat Music. Dan Popi a declarat: "Mă bucur să avem un contract cu cea mai importantă trupă din România. Este un pas înainte. Sperăm să ne fie bine de ambele părţi".

Acest moment vine în întâmpinarea aniversării de 35 de ani a trupei, ce va fi marcată prin lansarea unui album ce va conţine 14 piese, din care 7 single-uri reinterpretate şi 7 piese noi de dragoste, dar şi sociale.

Ineditul acestui album este reprezentat de faptul că materialul este dedicat fanilor trupei şi poate fi realizat chiar de către aceştia. Cele 7 piese care vor fi reorchestrate şi pot fi alese de către fani pe pagina oficială Iris, începând de astăzi până pe 29 februarie 2012 (www.trupairis.ro). Zece dintre aceştia vor primi un backstage pass la concertul aniversar din iunie 2012, în urma unei trageri la sorţi. Acesta va fi, de fapt, un spectacol multimedia în aer liber cu o deschidere a scenei de 70 metri.

Am aflat că vor înregistra noi colaborări cu artişti români, dar şi faptul că vor aborda un sound actual, dezminţind categoric zvonurile apărute în presă acum o lună privind starea de sănătate mai puţin favorabilă a domnului Minculescu. Noi i-am văzut plini de viaţă şi de planuri măreţe pentru anii viitori.

http://werock.ro/cristi-minculescu-pentru-werock-ro-e-greu-sa-scrii-versuri-in-romania-de-azi-pentru-romanii-de-azi/

http://www.trilulilu.ro/EuropaFM/dd7fb809827d74

Coma @ Radio Guerrilla

Concertul din seara trecută semnat Coma a fost un regal de muzică alternative rock, la care am fost martori în timp real. Am aflat de la membrii formaţiei detalii legate de istoria trupei, dar şi momente de la început, când fiecare dintre ei activa într-o altă formaţie.

Am fost delectaţi cu unele dintre cele mai iubite piese ale band-ului printre care : “În mine în şoaptă”, “Coboară-mă-n rai”, “Un semn”, “Cântă-mi povestea”, dar şi cu superba “Nemesis”, unde vocalistul Cătălin a colaborat cu DJ Undoo, şi el prezent în studio.

Printre poveştile savuroase, am descoperit o mică istorie a tatuajelor lui DJ Hefe, înţelegând apoi care sunt şi trupele lui preferate: Soundgarden, Deftones, Smashing Pumpkins.

Influenţaţi au fost în parcursul lor şi de nume cum sunt : Rage Against the Machine, Faith No More (cu al cărui basist au colaborat), Metallica, Alice în Chains, Pearl Jam, Incubus, Pink Floyd, System of a Down.

Cătălin Chelemen, solistul trupei cu o voce aparte, ne-a spus că textele pentru cântece le realizează în deplină armonie cu experienţele pe care le trăieşte, dar şi că nu ar exclude o coloborare pe scenă la evenimentul din 15 martie 2012 alături de cei de la AB4 şi OCS, moment ce l-am aflat la aniversarea Radio Guerrilla.

Coma este o trupă sinceră, compactă, cu un sound care se diferenţiază clar de muzica de gen din România şi cu un album nou ce va deţine piese în acelaşi stil, alături de câteva balade, programat să apară anul viitor. Cu siguranţă că vom fi încântaţi la lansarea acestuia, aşa cum se vor declara şi fanii.

http://werock.ro/foto-coma-live-guerrilive-radio-session/

Irina Florea : un star în devenire

Irina Florea = Emoţie netrucată

Am admirat-o discret de la prima sa aparitie la auditia X Factor cu interpretarea ei la "These boots are made for walking". Am vazut in ea dorinta, pasiune si dragoste. Nu m-a dezamagit la nicio reprezentatie live, a continuat sa fascineze si sa fiu uimita ca la 16 ani poate transmite atat de mult. Singura concurenta care putea sa-i fie alaturi lui Alin Văduva in finala era ea...doar ea...si totusi, ieri seara Irina a aflat ca trebuie sa paraseasca concursul. Asta imediat dupa ce a cantat asemeni unui inger, piesa mea draga de la Alicia Keys.



A cantat intens, a modificat partitura si a trecut elegant dintr-un registru in altul, provocandu-mi fiori. Paula Seling a preferat sa joace murdar si sa confirme faptul ca ii este frica de o asemenea concurenta pentru trupa sa. A acuzat imperfectiunile tehnice ale Irinei, fara sa remarce ca ceea ce transmite aceasta tanara e mult mai intens: suflet. Un suflet curat, pur, care cu siguranta ca nu isi are locul in aceasta lume hidoasa, stupida si malefica. Irina are aceea lumina in privire, aceea voce imposibil de uitat... Ma obisnuisem sa o ascult sambata si sa imi bucure sufletul.
Dar, macar am o certitudine. Urmatoarea data cand imi va fi dat sa o vad pe Irina va fi la un concert de-al sau, unde voi plati bilet.

Aceasta fetita, asemeni unei papuse de portelan, a cazut si s-a ridicat, a adunat micile imperfectiuni si le-a creionat in calitati indestructibile. Tehnica Dianei Hetea si falsitatea acesteia m-au lasat rece. Aparentele nu au reusit sa ma convinga, iar Seling si-a confirmat zicala: " Degeaba esti un artist mare, daca nu esti si un om mare."

Irina este un Om ce a iesit din anonimatul acestei lumi prin harul si sufletul sau. Sper ca intr-o zi sa ii ascult albumul pop-rock si sa o vad intr-un concert pentru ca mai apoi sa scriu o cronica despre artistul Irina Florea.
Astept cu nerabdare aceea zi...Pana atunci, o decupez pe Irina din acest film si ii multumesc ca exista.

News from Goldfrapp

Formaţia de muzică electronică Goldfrapp a lansat un nou clip pentru piesa “Yellow Halo”. Interesant este că pe data de 6 februarie 2011, trupa va lansa un best-of intitulat “The Singles”, ce va conţine cele mai cunoscute track-uri ( “Ooh La La”, “Number 1”, “A&E”, “Happiness”, “Ride a White Horse”), dar şi cele mai recente piese “Yellow Halo” si “Melancholy Sky”.

In timpul carierei de peste zece ani, duo-ul britanic a creat cinci albume, ultimul dintre ele “Head First” lansat în 2010, fiind primit foarte bine de critica muzicală.

Videoclipul pentru "Yellow Halo" pare o călătorie în timp, ce îi surprinde pe membrii formaţiei în momente de respiro savurate prin America de Sud, dar şi pe scenă la festivaluri cu audienţa formată din mii de spectatori. Acest clip a fost filmat de solista Lisa Gunning cu un iPhone.

http://werock.ro/clip-nou-goldfrapp-yellow-halo/

New Year's Eve

“New Year’s Eve” – un film asemeni unei ferestre deschise către un viitor mai luminos

Filmul de faţă, regizat de Garry Marshall, aduce un aer nou comediei romantice, plasând acţiunea peliculei în ultima zi din an. Acesta pune în lumină oameni din sfere sociale diferite şi le reliefează problemele, îndoielile şi speranţele pentru că fiecare spectator să se regasesca şi să afle poate un răspuns la întrebările sale. Realizat pe mai multe planuri, cu diferite feluri de a sărbători un an nou, proiecţia te captivează, te amuză şi te poate sensibiliza, aducând în discuţie sentimente profunde: iubirea, iertarea şi renaşterea pe plan spiritual.

Îl putem cataloga drept un film profund, cu un discurs al lui Hilary Swank ce ne aduce aminte de felul în care trebuie privit spre viitor. Poate că în fiecare dintre noi se ascunde personajul interpretat de Ashton Kutcher, ce nu vrea să creadă în miracolul ce poate avea loc în seara de Revelion deoarece insista să rămână proiectat în trecut. Salvarea, sau mai bine zis, schimbarea poate apărea atunci când suntem pregătiţi să acceptăm greşelile de peste an şi să ne proiectăm cu încredere spre un viitor pe care doar noi avem capacitatea să-l creionăm.

Plasat în metropola New York, pare un omagiu adus acestui oraş, ce îţi taie respiraţia prin frumuseţea sa, energia şi eleganta emanate pe fiecare arteră, surprinzând agitaţia firească din o zi specială a anului.Filmările au început în Times Square, pe 31 decembrie 2010, fiind primul film care utilizează imagini autentice ale evenimentului.

Bon Jovi deţine un rol încântător, susţinând fondul sonor prin "I Can’t Turn You Loose” sau "Have A Little Faith in Me”, dar întâlnim şi piese clasice precum: ”Wonderful world” a lui Louis Armstrong şi “New York” de la Frank Sinatra.

În distribuţie îi veţi regăsi cu plăcere pe: Jessica Biel, Robert de Niro, Katherine Heigl, Sarah Jessica Parker, Michelle Pfeiffer sau Josh Duhamel.

Marshall este de părere că: „Mulţi se gândesc pe cine vor săruta la miezul nopţii, cu cine vor fi, unde e cea mai bună petrecere şi aşa mai departe... Alţii au alte griji. Poate că lucrurile n-au mers aşa de bine. Îţi faci planuri şi, uneori, eşuezi. În film, discutăm şi despre aşa ceva."

Recomandăm călduros acest film ce merită vizionat alături de persoane dragi, morala acestuia fiind simplă: în viaţă, trebuie să ne ascultăm inima şi să fim conştienţi de inscripţia / maxima latină: „Tempus fugit”.

Byron - Live Underground

Trupa Byron a înregistrat concertul susţinut la peste 100 de metri adâncime, în salina Turda, iar aseară pe postul HBO a fost premiera acestui live act. Pentru formaţie este al doilea DVD din carieră ce va fi lansat anul viitor într-o variantă extinsă, conţinând mai multe minute de muzică, un documentar, interviuri cu cei implicaţi şi un making of.

Show-ul durează o oră, fiind compus din două părţi: unplugged – susţinută în mina Terezia şi una electrică - în amfiteatrul din mina Rudolf.

Beneficiind de o acustică inedită, sunetele sunt magice şi se înlănţuie treptat, formând o linie melodică de neegalat. Muzica Byron are capacitatea de a îţi tăia respiraţia, purtându-te în sfere unde monotonia este alungată. Coeziunea dintre membri şi înţelegerea din priviri, alături de răguşeala şi strigătele lui Dan Byron, te fac să iubeşti mai mult band-ul şi să fii atent la versurile ingenios construite.

Playlist-ul este încântător: “Far away”, “Annoying detail”, “The dawn of a drunk bum”, “Crossroads”,“Ochii tăi” ( preluare Alexandru Andrieş ), “Ce bine că eşti” ( alături de Nicu Alifantis), “Songul puşcăriaşului” ( scrisă de Nae Caranfil), “ I don`t want to entertain you”. În ultima piesă regăsim influenţe de jazz funk ce aduc aminte de Prince, cu un basist şi un clăpar ce excelează în momentele solo.

Printre invitaţi îi veţi regăsi pe : Ioana Mântulescu, René Popescu, Alexandru Gorneanu şi Gabriel Bălaşa, iar alături de trupă este şi actorul Marius Florea Vizante, ce ne introduce în atmosfera de vis.

http://werock.ro/werock-ro-recomanda-live-underground-%E2%80%93-dvd-byron/