Multi dintre cei ce se pretind oameni simt nevoia sa impartaseasca cu lumea din exterior atunci cand se simt fericiti. Consider ca este stupid sa ne punem viata personala pe tapet si sa promovam o iubire inexistenta, de recuperare, sau de rodaj cum bine amintea Beigbeder...
Cei mai slabi simt nevoia sa se insele si sa se minta ca sunt fericiti cand de fapt, adevarul este cu totul altul. Se tem de acesta, se pierd in fata oamenilor ce i-au vazut cum sunt ei in spatele mastilor si in mod pur instinctiv, vor sa-i inlature.
Animalic, pe retelele de socializare sau in ziare, ne agaseaza cu poze din lumea lor "perfecta" si asteapta comentariile pozitive din partea presupusilor prieteni. Nu stiu sa-si gestioneze viata personala pentru ca niciodata nu au avut una si din moment ce este personala, de ce simt ca trebuie sa arate cat sunt ei de impliniti ? Oamenilor le place sa insele, sa se insele, sa joace teatru, uitand ca tocmai aceasta atitudine subliniaza cat de falsi sunt si perversi, in ultima instanta.
Se dau de gol cu lipsurile sufletesti ce le au si cu frica lor de singuratate...mai ales atunci cand destainuie amanuntele din viata personala, acel om de langa ei nu le mai apartine, este al lumii acum...
Ei cred ca iubirea nu are legatura cu sufletul, ci doar cu trupul si instinctele, adica cu cea mai de jos treapa a existentei. Usor manipulabili, usor de mintit de catre ceilalti, plini de orgolii ranite din copilarie, cu un egoism dus la extrem, acesti indivizi ma provoaca sa-i dispretuiesc si sa-i compatimesc deopotriva.
Interesant este ca atunci cand se despart, acuza banala nepotrivire de caracter si desigur...incearca sa culpabilizeze lumea si sa creada ca cei din afara sunt vinovati pentru despartirea survenita in mod normal. Din nou, se afla intr-o eroare pentru ca nu inteleg ca nu pot exista la nesfarsit minciuna, falsitatea si penibilul.
Niciodata nu vor intelege ca sexualitatea este un fenomen biologic simplu, ce nu merita maximul de atentie. Nu stiu ca dragostea mai are doua dimensiuni: psihologica si spirituala. Asa ca, acestia isi folosesc sexualitatea reprimata la nesfarsit si se mira ca nu pot depasi stadiul larvar, comun speciilor inferioare lor, teoretic...
Isi descarca furiile pe moment, se folosesc in mod constient de celalalt, dar nu observa ca in ei se acumuleaza otrava, pasiuni nespuse si frustrari dureroase.
Nu putem stapani omul de langa noi si multi nu inteleg ca viata este atat: flux-reflux. Cand vor intelege, poate vor gasi dimensiunea spirituala a dragostei, vor incerca sa o fereasca de ochii celorlalti si o vor trai fara jumatati de masura.
Fericirea este o arta, deci exista putin artisti...pentru a fi nefericit, nu-ti trebuie prea mult, chiar si prostii sunt nefericiti.
Am inceput sa caut adevarul, sa iubesc fara sa cer ceva in schimb, traiesc totul intens si merg mereu mai departe. Nu ma impiedic de obstacole false sau de animale mici care stau la panda, le fentez cu delicatete, pasind cu zambetul pe buze pe un drum in a carui destinatie ma incred in totalitate.
"I want to be what you never became. "
