A mai trecut un an si de fiecare data obisnuia sa-si faca un bilant. Dorea sa retraiasca momentele frumoase si sa invete ceva din cele care o intristasera sau o facusera sa planga. In fiecare an, era singura de sarbatori si se intreba de ce. Nu simtea niciun fel de bucurie, dar zambea cand vedea naivitatea copiilor ce il asteapta pe Mos Craciun sau atunci cand asculta piese tematice semnate Nat King Cole / Elvis Presley. Zambea amar, dar in acel zambet vedeam speranta sa ca viitorul sfarsit de an va fi complet diferit. Pentre ea, Craciunul insemna iubire si era dezamagita cand simtea ca are de oferit atatea, dar nu are cui. An de an, imi spunea ca se regaseste intr-o singura piesa de Craciun: “ Blue Christmas” si ca anul acesta va fi tot in compania acesteia.
Am intrebat-o de bilantul acestui an si nu a vrut sa imi dea multe detalii. A tinut sa-mi spuna ca anul care se va incheia a stat sub semnul a doua cuvinte: greseala si iertare. I-am promis ca o voi ajuta sa vada lucrurile intr-o alta lumina, daca imi va povesti ce a trait in trecut. Acelasi zambet amar am observat pe chipul ei atunci cand mi-a declarat ca a trait toata gama de senzatii si sentimente pe care un om o poate avea, pe scurt, de la agonie la extaz si invers. Stia ca traise un an al extremelor, plin de intrebari cu putine raspunsuri, dar avea speranta ca totul se va schimba.Am intrebat-o cum vede ea schimbarea si cum se va comporta in noul an. Atunci am observat in ochii ei credinta ca tot ce va spune simte cu sufletul:
“ - Schimbarea, draga mea, incepe atunci cand iubesti cu adevarat, cu tot sufletul. Trebuie sa invat a iubi si nu e chiar atat de usor. E nevoie de grija, delicatete pentru cel care il iubesti, pentru a nu-l face sa sufere. M-am decis sa traiesc fara sa privesc in trecut si fara sa analizez mult viitorul. Am nevoie de spontenaitate pentru a fi fericita, e nevoie sa traiesti cu sufletul, nu cu creierul, cum am facut eu mereu. Trebuie sa caut orice raspuns cu sufletul si sa nu mai ma agat de efectele secundare. Am trait 20 de ani in liniste, dar acum totul va fi altfel. Anul viitor imi voi regasi calea, visele uitate, prioritatile si le voi implini fara regrete inutile. Nu am sa mai pun raul inainte si nu voi mai trai in dezamagire, cuvinte nespuse si gesturi trecute. TREBUIE sa traiesc, pentru ca nu exista alta solutie! “
Am vazut cum o lacrima i-a cazut insa repede a sters-o, spunand: “Prima lacrima de fericire!” Zambea si ochii ii straluceau asa cum nu mai vazusem, schimband melodia cu “ It`s allright with me” – Natalie Cole si invitandu-ma la dans. Printre pasii de dans, mi-a marturisit o dorinta pentru noul an: sa revina in lumea dansului, atunci cand nimeni nu se mai asteapta. Am intrebat-o cum si cand, dar mi-a zambit... “ Daca ti-as spune, nu ar mai fi secret, dar te asigur ca se va intampla.”
Am plecat fredonand versurile piesei de mai jos, zambind si eram fericita si eu, gandindu-ma la viitorul ei luminos. "L is for the way you look at me..."
" Dacă nu cer prea mult " - Marin Sorescu
- Ce-ai lua cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
Dacă nu-ţi cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,
Te-ar ţine de vorbă,
Ţi-ar împuia capul cu fleacuri
Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.
- Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
O sticlă de vin şi-o femeie.
Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O sticlă de vin şi-o femeie,
Dacă nu cer prea mult.
- Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi,
E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.
- Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiaţi-mi vinul,
Mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul,
Inspirându-mă din ochii iubitei.
Tăcere, minute lungi,
Poate chiar veşnicii,
Lăsându-mi-se timp pentru uitare.
- Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
- O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
- Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
- Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul şi raiul,
Ori totul, ori nimic.
Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.
Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
Daca n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul şi diferenţele
De temperatură, luminozitate şi presiune
Dintre rai şi iad,
Dacă n-am vinul să-mi dea curaj?
Simplu: wein-berger, Weinberger – podgoreanul, adica. Cantecul „One bourbon, one scotch, one beer” a fost al lui Johnny Lee Hooker… dar sa stiti ca astazi nu se mai canta blues-ul acela, care sa-i multumeasca pe criticii de muzica puristi. Totul e un fusion, totul e o interferenta intre ritmurile strazii, trenduri, tonuri… Muzica a devenit un stil de viata, o componenta a unui stil hedonistic. La concerte, invit publicul sa-si asume curajul de a cauta lucrurile care-i fac placere. Cum ar fi o muzica buna, un trabuc bun, un brandy bun… un vin bun. Ii invit sa se relaxeze, sa-si regaseasca existenta in placere. Nu e nevoie sa fii multimilionar ca sa te poti bucura de lucrurile care-ti coloreaza viata altfel. Trebuie sa te iubesti un pic – nimic rau in asta! -, sa fii deschis, sincer cu tine insuti – si trebuie sa fii informat. De aceea exista emisiuni specializate, de muzica, de lifestyle, unde poti gasi niste repere… sau reviste pentru vin, pentru trabuce, pentru orice… Nu trebuie sa fii un magnat al petrolului ca sa fumezi trabuc, dar trebuie sa stii cum sa fumezi acel trabuc, pentru ca are in spate o cultura, are un ritual. Trebuie sa stii cum sa bei vinul, cu ce fel de mancare se potriveste. Lucrurile astea iti dau continut vietii, te fac mai bogat, mai contemporan cu tine insuti." sursa: http://www.vinul.ro
Site oficial: http://www.agweinberger.com/ro/
Au trecut trei luni si totul mi-e atat de clar de parca as fi trait ieri. Zece zile, la sfarsitul lui iunie...atat a durat practica de vara si simt si aud si miros tot...mersul trenului, norii Cumulus si ceaiul negru de dimineata, vinul rosu din unele seri, poezia "Trei fete" a lui Nichita, ploaia si pelerinele de ploaie, pizza din Herculane, aroma de stejar din casa lui Mircea Dinescu, defileul Dunarii vazut de sus, culesul de menta, orezul cu ciuperci al lui Giorgi :), masuratorile din fata statiunii, focul de tabara, cel mai bun espresso Lavazza baut la ora 7 dimineata, orele de asteptare in gara, lacrimile din final...
