Credeam ca am vazut toate clipurile cu Depeche Mode si implicit ca stiu totul si despre activitatea solo a celor 3 membri. Stiu, dar nu de ajuns si probabil ca mereu voi fi surprinsa de interpretarile LIVE.
"Saw something" este un single aparut pe albumul din 2007 al solistului, intitulat " Hourglass". Un album excelent de altfel, plin de emotie. Purtand acest nume, mereu mi-a placut sa spun ca o data intoarsa clepsidra, aceasta ne provoaca sa folosim la cote maxime fiecare clipa...
In dimineata aceasta, am descoperit si o varianta live a piesei. Am ramas nemiscata, poate e mult spus socata, dar mi se pare incredibila daruirea pe care Dave o ofera.
Sunetul electronic, textul ce aminteste de omul vulnerabil care isi cauta un rost in haosul pe care il traieste, versurile, ultimul minut din piesa, armonia dintre el si instrumentisti, vibratia din suflet si fiorii reci pe care ascultatorul ii incearca...daca exista genialitate si perfectiune ( sigur exista, dar mai greu de reperat in muzica actula ), inregistrarea de mai jos se afla clar in aceste coordonate.
Viata lui Gahan poate ca nu este cel mai demn exemplu de urmat, insa este exceptional cand prin muzica, deci printr-o extensie directa a emotiilor sale de om, acesta face un soi de pace cu demonii sai si cu timpul ce a trecut irevocabil.
Este o confesiune a unui suflet, la urma urmei, a unui artist pe care multi l-au imitat, de care multi s-au simtit inspirati, dar care niciodata nu a putut fi ajuns...doar inteles, iubit, pentru ca prin muzica sa, vorbeste despre relatiile inter-umane si cat de mult ne pot ajuta sau distruge...in aceeasi masura.
3/30/11
somewhere
M-am trezit zambind, desi afara vremea se dovedeste trista azi... Idei contradictorii din nou mi-au aparut in minte, alaturi de dorinte ascunse si vise pierdute prin negura timpului. Amintirile din anii trecuti poarta o aroma greu de descris...condimentata tind sa cred, pentru ca nu mi-a placut niciodata sa cred ca am trait fara suflet.
Raspunsurile le gasesc in franturi de zambete si glume, parca din trecutul ce poarta o anume aroma... Incertitudinea, imaginatia si trecutul ma provoaca sa gandesc departe.
Un text bun, pe care il apreciez : http://tgwhpo.com/2011/03/14/jocuri-de-imaginatie/
Raspunsurile le gasesc in franturi de zambete si glume, parca din trecutul ce poarta o anume aroma... Incertitudinea, imaginatia si trecutul ma provoaca sa gandesc departe.
Un text bun, pe care il apreciez : http://tgwhpo.com/2011/03/14/jocuri-de-imaginatie/
3/29/11
Cover
Mereu am fost adepta celor care fac cinste unei piese, atunci cand aleg sa o cante. Ei reusesc si sporesc valoarea melodiei prin nota personala ce o aduc...si prin sufletul ce il investesc in interpretare...suflet de artist.
Un exemplu...vor urma si altele ...
Un exemplu...vor urma si altele ...
3/27/11
The rest is silence
Ma vad in privirea lui asa cum sunt pentru ca in el am totul. Am incercat sa te regasesc in oamenii din jur, sa te caut mereu, fara oprire, dar in final, toate intrebarile ma duc spre tine. Cand vreau sa stiu ce mai am de facut si de ce, imi aduc aminte de directia pe care m-ai facut sa o vad din tot acel gri ce ma inconjura candva.
Avem vieti diferite, probleme asemanatoare si vise aproape identice... Visam simplu, dar complicat, in albastru, cu o usoara tenta de verde...cu marea si muzica in surdina...
Parca te stiu de la inceputul lumii, am ghicit toate mastile tale, le-am dat jos si ai ramas Tu. Timpul trece acum cu o viteza incredibila, dar simt ca trece in favoarea noastra. Ne trezim mecanic, bem cafeaua obisnuita si ne indreptam spre aceleasi directii zi de zi, doar cu gandul ca intr-o zi totul se va petrece in coordonate doar de noi dictate.
Ne cautam in alte persoane, simulam fericirea cu ei, le spunem ce vor sa auda si usor incepem si noi sa credem. Ne imaginam cerul senin deasupra, dar cand picaturile de ploaie ne uda fata, ne declaram invinsi si cautam suferinta ce ne aduce aproape unul de altul. Ea ne-a apropiat, continua sa ne inspire, chiar si cand nu ne dam seama...
Stim ca nu e necesar sa ne vedem zi de zi, important e ca Tu esti mereu prezent in momentele cheie din viata mea. Nu stii, dar intuiesti bine ca in lipsa ta mi-as pierde directia si motivatia. Am reusit sa castig fiecare lupta de cand te cunosc, ei si-au dat seama ca sunt invincibila si trebuie sa inveti sa te vezi si tu astfel. Nu maine, chiar astazi, cand citesti uimit aceste randuri, alcatuite din cuvinte pe care le stii...
Am scris atat de mult in ultimul an...Poate gandul ca in urma mea vor ramane aceste scrieri legate intr-o carte, imi bucura spiritul si imi da energie sa continui lupta cu viata...si desigur, aceea carte iti va fi dedicata.Tu ai privit dincolo de tot, mi-ai adus aminte ca am un suflet...si niste vise...si un zambet real, nu artistic.
Alergam pe diferite rute, ne oprim de multe ori, continuam sa-i depasim pe ceilalti, dar trebuie sa ne depasim pe noi insine, sa fortam lucrurile sa se intample cum si cand vrem noi.
Uita de ei, nu te lasa impresionat de vorbe mestesugite, actiuni menite sa te intoarca din drum si zambete false. Lasa-i in urma ta, dar pastreaza-ti sufletul de copil si bucura-te de viata asa cum face el. Stii ca nu are griji, i se pare frumoasa viata pentru ca el si-o contruieste astfel...din piese de lego colorate sau atunci cand atinge clapele pianului si te roaga sa-l inveti notele.
El nu e la intamplare, nu traieste din inertie, asa cum nici Tu, nu ar trebui sa simti asta nici macar o secunda.
Pentru o anume persoana din lumea intreaga reprezinti Universul si nu e reconfortant sa stii, dar si sa simti asta ? Uneori ii creionezi viata monocrom, dar ea asteapta rabdatoare diferite tuse de culoare, fara sa te intrebe ceva, doar asteptandu-te pe tine. Ii oferi culoare in obraji, ii asterni zambetul pe chip, doar prin faptul ca stie ca iti este draga. Ce ar putea sa-ti ceara mai mult ?
Daca ar face-o, s-ar teme ca vraja s-ar strica si ca ai da inapoi, cum ai facut de atatea ori.
Ai merge mai departe si nu ar mai putea sa te repereze, chiar nu ar stii unde sa te gaseasca...in locul unde te ascunzi mereu de oameni, unde parola pentru a intra o stii doar tu? Departe de lumea falsa, intr-un decor in care tu te simti cel mai bine...la tine in suflet unde domnesc intrebarile si nesiguranta... sau acolo unde ai vrea sa pleci ?
Sa nu ii ceri vreodata sa uite sau poate sa nu iti mai multumeasca...Simplul gand o va readuce pe aripile tristetii, de unde tu ai ridicat-o, risipind ploaia, norii, aburul, redandu-i viata si amintindu-i cine este si cine va fi...
Avem vieti diferite, probleme asemanatoare si vise aproape identice... Visam simplu, dar complicat, in albastru, cu o usoara tenta de verde...cu marea si muzica in surdina...
Parca te stiu de la inceputul lumii, am ghicit toate mastile tale, le-am dat jos si ai ramas Tu. Timpul trece acum cu o viteza incredibila, dar simt ca trece in favoarea noastra. Ne trezim mecanic, bem cafeaua obisnuita si ne indreptam spre aceleasi directii zi de zi, doar cu gandul ca intr-o zi totul se va petrece in coordonate doar de noi dictate.
Ne cautam in alte persoane, simulam fericirea cu ei, le spunem ce vor sa auda si usor incepem si noi sa credem. Ne imaginam cerul senin deasupra, dar cand picaturile de ploaie ne uda fata, ne declaram invinsi si cautam suferinta ce ne aduce aproape unul de altul. Ea ne-a apropiat, continua sa ne inspire, chiar si cand nu ne dam seama...
Stim ca nu e necesar sa ne vedem zi de zi, important e ca Tu esti mereu prezent in momentele cheie din viata mea. Nu stii, dar intuiesti bine ca in lipsa ta mi-as pierde directia si motivatia. Am reusit sa castig fiecare lupta de cand te cunosc, ei si-au dat seama ca sunt invincibila si trebuie sa inveti sa te vezi si tu astfel. Nu maine, chiar astazi, cand citesti uimit aceste randuri, alcatuite din cuvinte pe care le stii...
Am scris atat de mult in ultimul an...Poate gandul ca in urma mea vor ramane aceste scrieri legate intr-o carte, imi bucura spiritul si imi da energie sa continui lupta cu viata...si desigur, aceea carte iti va fi dedicata.Tu ai privit dincolo de tot, mi-ai adus aminte ca am un suflet...si niste vise...si un zambet real, nu artistic.
Alergam pe diferite rute, ne oprim de multe ori, continuam sa-i depasim pe ceilalti, dar trebuie sa ne depasim pe noi insine, sa fortam lucrurile sa se intample cum si cand vrem noi.
Uita de ei, nu te lasa impresionat de vorbe mestesugite, actiuni menite sa te intoarca din drum si zambete false. Lasa-i in urma ta, dar pastreaza-ti sufletul de copil si bucura-te de viata asa cum face el. Stii ca nu are griji, i se pare frumoasa viata pentru ca el si-o contruieste astfel...din piese de lego colorate sau atunci cand atinge clapele pianului si te roaga sa-l inveti notele.
El nu e la intamplare, nu traieste din inertie, asa cum nici Tu, nu ar trebui sa simti asta nici macar o secunda.
Pentru o anume persoana din lumea intreaga reprezinti Universul si nu e reconfortant sa stii, dar si sa simti asta ? Uneori ii creionezi viata monocrom, dar ea asteapta rabdatoare diferite tuse de culoare, fara sa te intrebe ceva, doar asteptandu-te pe tine. Ii oferi culoare in obraji, ii asterni zambetul pe chip, doar prin faptul ca stie ca iti este draga. Ce ar putea sa-ti ceara mai mult ?
Daca ar face-o, s-ar teme ca vraja s-ar strica si ca ai da inapoi, cum ai facut de atatea ori.
Ai merge mai departe si nu ar mai putea sa te repereze, chiar nu ar stii unde sa te gaseasca...in locul unde te ascunzi mereu de oameni, unde parola pentru a intra o stii doar tu? Departe de lumea falsa, intr-un decor in care tu te simti cel mai bine...la tine in suflet unde domnesc intrebarile si nesiguranta... sau acolo unde ai vrea sa pleci ?
Sa nu ii ceri vreodata sa uite sau poate sa nu iti mai multumeasca...Simplul gand o va readuce pe aripile tristetii, de unde tu ai ridicat-o, risipind ploaia, norii, aburul, redandu-i viata si amintindu-i cine este si cine va fi...
3/26/11
The new one
Totul se intampla ciclic in viata si nu exista sentiment sau lucru care sa existe la nesfarsit. Asemeni fenomenelor din natura, sentimentele si oamenii sunt intr-o continua transformare. Ar fi stupid daca am simti la fel ca acum 2 ani sau ne-am dori aceleasi lucruri de cand eram copii. Schimbarea umana se intampla cand te miri de ceea ce ai spus si facut odata. Aceasta e de fapt maturizarea emotionala spre care tanjim sau mai bine zis, lupta caracter vs. sentimente.
Omul este cel mai complex animal, deci cel mai complicat. Cand are ceva ce si-a dorit de mult timp, dovedeste ca nu e multumit si aspira la altceva, mai maret. Cand poseda acel lucru, ori se intoarce in trecut la ce avea ori isi impune tinte mai inalte, considerand ca mai are multe trepte de urcat pana a fi multumit cu sine. Din iubirea pentru el, poate renunta la oricine si orice, in momentele cheie ale existentei, fara sa ii para rau.
Sigur, nu toti dorim mai mult de la viata si nu ne multumim doar cu placeri ce caracterizeaza rasa umana...asa ca o buna parte dintre noi se transforma in vanatori de sentimente, idealuri, persoane si dupa ce isi extrag seva din acestea, le intorc spatele, experimentand satisfactia de a lasa in urma.
Ei nu stiu cum este fericirea care dureaza, dar o cauta in fiecare lucru...de la rasaritul Soarelui, pana la fosnetul frunzelor si ceaiul turnat in cesti mici pe un suport de bambus, ca intr-un ritual japonez. Incearca sa se regaseasca pe ei in lucruri simple si doar cei puternici reusesc.
Isi aduc aminte cine sunt si ce isi doresc cu adevarat, visand la obiective greu de atins, dar pentru care merita sa traiasca. Le cauta toata viata, nu renunta la prima adiere de vant, pentru ca in lipsa unor tinte demne, s-ar blaza si ar deveni ca ceilalti.
Ambitia este calitatea sine qua non pentru a-si atinge si pastra bunurile castigate. Ei stiu sa conlucreze cu Universul de partea lor, zambind mereu mai departe, in ciuda vremii sau a bufonilor ce le ies in cale...
Omul este cel mai complex animal, deci cel mai complicat. Cand are ceva ce si-a dorit de mult timp, dovedeste ca nu e multumit si aspira la altceva, mai maret. Cand poseda acel lucru, ori se intoarce in trecut la ce avea ori isi impune tinte mai inalte, considerand ca mai are multe trepte de urcat pana a fi multumit cu sine. Din iubirea pentru el, poate renunta la oricine si orice, in momentele cheie ale existentei, fara sa ii para rau.
Sigur, nu toti dorim mai mult de la viata si nu ne multumim doar cu placeri ce caracterizeaza rasa umana...asa ca o buna parte dintre noi se transforma in vanatori de sentimente, idealuri, persoane si dupa ce isi extrag seva din acestea, le intorc spatele, experimentand satisfactia de a lasa in urma.
Ei nu stiu cum este fericirea care dureaza, dar o cauta in fiecare lucru...de la rasaritul Soarelui, pana la fosnetul frunzelor si ceaiul turnat in cesti mici pe un suport de bambus, ca intr-un ritual japonez. Incearca sa se regaseasca pe ei in lucruri simple si doar cei puternici reusesc.
Isi aduc aminte cine sunt si ce isi doresc cu adevarat, visand la obiective greu de atins, dar pentru care merita sa traiasca. Le cauta toata viata, nu renunta la prima adiere de vant, pentru ca in lipsa unor tinte demne, s-ar blaza si ar deveni ca ceilalti.
Ambitia este calitatea sine qua non pentru a-si atinge si pastra bunurile castigate. Ei stiu sa conlucreze cu Universul de partea lor, zambind mereu mai departe, in ciuda vremii sau a bufonilor ce le ies in cale...
3/24/11
Find you attractive and destructive.
Vama...de ce o piesa Vama si de ce acum ? Motivele sunt numeroase, dar am sa ma opresc la aceasta melodie si voi detalia ceva mai tarziu starile prin care trec...inedite si de neuitat as putea spune...
In curand, voi stii daca tot ce simt e real, pentru ca acum sunt la stadiul de visatoare...si atat.
Atitudine noua, intrebari simple, locuri de vazut si da...vise de implinit pe carari nebanuite pana acum.
Imi permit sa o citez pe Floriana pentru ca atat ma regasesc in cuvintele ei...incredibil cum a putut sa descrie exact starea mea prezenta, care a experimentat-o si ea:
" N-am Maică decât un om al cărui chip nu-l cunosc dar pe care îl sărut în fiecare clipă a vieţii mele, n-am decât un bărbat prea laş ca să mă-ntâlnească, speriat de faptul ca l-aş putea iubi, dar şi părăsi în acelaşi timp, fără să ştie el, în atât de bine conturatele lui limite de-a mă-nţelege că n-ar mai fi nimic după el, că n-ar mai fi nimeni! "
Sursa: http://florianajucantravel.com/manastirea-ghighiu.html
In curand, voi stii daca tot ce simt e real, pentru ca acum sunt la stadiul de visatoare...si atat.
Atitudine noua, intrebari simple, locuri de vazut si da...vise de implinit pe carari nebanuite pana acum.
Imi permit sa o citez pe Floriana pentru ca atat ma regasesc in cuvintele ei...incredibil cum a putut sa descrie exact starea mea prezenta, care a experimentat-o si ea:
" N-am Maică decât un om al cărui chip nu-l cunosc dar pe care îl sărut în fiecare clipă a vieţii mele, n-am decât un bărbat prea laş ca să mă-ntâlnească, speriat de faptul ca l-aş putea iubi, dar şi părăsi în acelaşi timp, fără să ştie el, în atât de bine conturatele lui limite de-a mă-nţelege că n-ar mai fi nimic după el, că n-ar mai fi nimeni! "
Sursa: http://florianajucantravel.com/manastirea-ghighiu.html
3/22/11
Lost again
Stare de profunda visare acum la sfarsit de martie...cu gandul departe, spre Costa de la Luz, scoici, nisip fin, valuri indraznete, lucruri simple, vorbe putine rostite sub invaluirea unei arome subtile a florilor de piersic, Martini Bianco...
3/19/11
I'll go out and find another you.
" Sambata seara. Vreme intunecata. Paris.
Doi tineri indragostiti stau pe o banca langa Sena. Discuta aprins. Tac. Liniste.
Doar apusul Soarelui iti mai atrage atentia.
Dupa putin timp cei doi se ridica si pleaca. Fiecare in alta directie. "
Doi tineri indragostiti stau pe o banca langa Sena. Discuta aprins. Tac. Liniste.
Doar apusul Soarelui iti mai atrage atentia.
Dupa putin timp cei doi se ridica si pleaca. Fiecare in alta directie. "
3/17/11
3/16/11
3/13/11
Story
"Sufletele pereche se intalnesc in actuala viata, iar iubirea lor este la fel de profunda si intensa si reprezinta o continuare a dragostei de atunci... Ele se intalnesc intr-un moment critic al existentei lor, in care s-au blocat si nu mai pot evolua spiritual, iar regasirea si iubirea dintre ei are drept scop sa-i ajute sa se deblocheze si sa-si continue evolutia spirituala.
Intalnirea cu sufletul pereche are un rol important in destin: ne schimba viata, viziunea asupra vietii, modul de a ne intelege propriul destin sau are rol mai concret: ne ajuta sa depasim o mare proba, vine sa ne arate calea cea dreapta, sa ne atraga atentia asupra unui pericol. Exista un sentiment aparte care va indica faptul ca ati intalnit o astfel de persoana. Nu e doar atractie fizica, sexuala, ci e vorba de o emotie profunda, care trece dincolo de senzatiile trupesti sau psihice. E posibil sa nu-l intalnim din prima, e posibil sa nu-l intalnim niciodata sau e posibil sa fie chiar langa noi...
Ai impresia ca il stii dintotdeauna, ca stii ce gandeste si simte, telepatia este foarte bine reprezentata, prietenia sau iubirea se leaga de la sine, comunicarea e usoara, placerea de a fi impreuna este maxima. Exista un sentiment aparte care îti poate indica faptul ca fata de acest om ai o altfel de atractie decât pentru alte persoane.
Mitologia greaca ne învata ca la început oamenii aveau patru brate, patru picioare si un singur cap cu doua fete. Si pentru ca Zeus se temea de puterea lor, i-a despartit în jumatati, condamnandu-i sa-si petreaca întreaga viata cautându-si jumatatea care sa-i completeze. Pentru adeptii miscarii spirituale New Age, "sufletul pereche" este o notiune foarte importanta. Acestia sunt convinsi ca sufletele sunt predestinate pentru a fi pereche sau pentru a indeplini un rol important in viata celuilalt.
Conform anumitor teorii teozofice, Dumnezeu a creat suflete androgine, in mod egal masculine si feminine. Sufletele s-au separat, in timp, fie din cauza distantei aparute intre ele si creator fie din cea a unei Karma negative. Astfel, in timpul reincarnarilor succesive, fiecare suflet il cauta pe celalalt. Cand karma lor se va echilibra si ei se vor regasi, vor redeveni o entitate.
În numeroase religii, termenul de suflet-pereche este legat de conceptele de "reîncarnare" si de "karma". Astfel, suflete-pereche sunt cele care au trait în mai multe vieti împreuna.
Atunci când întâlnesti un suflet pereche, esti capabil sa renunti la orice s-ar opune si sa învingi orice ti-ar sta în cale. Te cufunzi în inima si îl simti acolo. Tacerea capata mii de nuante. Îl poti simti de la distanta. Îl poti simti în toata complexitatea lui, ca si cum l-ai cunoaste de mii de ani. Este ca si cum nu mai astepti nimic de la celalalt, pentru ca ai deja totul.
Simplul fapt ca stii ca exista undeva iti este suficient..."
Intalnirea cu sufletul pereche are un rol important in destin: ne schimba viata, viziunea asupra vietii, modul de a ne intelege propriul destin sau are rol mai concret: ne ajuta sa depasim o mare proba, vine sa ne arate calea cea dreapta, sa ne atraga atentia asupra unui pericol. Exista un sentiment aparte care va indica faptul ca ati intalnit o astfel de persoana. Nu e doar atractie fizica, sexuala, ci e vorba de o emotie profunda, care trece dincolo de senzatiile trupesti sau psihice. E posibil sa nu-l intalnim din prima, e posibil sa nu-l intalnim niciodata sau e posibil sa fie chiar langa noi...
Ai impresia ca il stii dintotdeauna, ca stii ce gandeste si simte, telepatia este foarte bine reprezentata, prietenia sau iubirea se leaga de la sine, comunicarea e usoara, placerea de a fi impreuna este maxima. Exista un sentiment aparte care îti poate indica faptul ca fata de acest om ai o altfel de atractie decât pentru alte persoane.
Mitologia greaca ne învata ca la început oamenii aveau patru brate, patru picioare si un singur cap cu doua fete. Si pentru ca Zeus se temea de puterea lor, i-a despartit în jumatati, condamnandu-i sa-si petreaca întreaga viata cautându-si jumatatea care sa-i completeze. Pentru adeptii miscarii spirituale New Age, "sufletul pereche" este o notiune foarte importanta. Acestia sunt convinsi ca sufletele sunt predestinate pentru a fi pereche sau pentru a indeplini un rol important in viata celuilalt.
Conform anumitor teorii teozofice, Dumnezeu a creat suflete androgine, in mod egal masculine si feminine. Sufletele s-au separat, in timp, fie din cauza distantei aparute intre ele si creator fie din cea a unei Karma negative. Astfel, in timpul reincarnarilor succesive, fiecare suflet il cauta pe celalalt. Cand karma lor se va echilibra si ei se vor regasi, vor redeveni o entitate.
În numeroase religii, termenul de suflet-pereche este legat de conceptele de "reîncarnare" si de "karma". Astfel, suflete-pereche sunt cele care au trait în mai multe vieti împreuna.
Atunci când întâlnesti un suflet pereche, esti capabil sa renunti la orice s-ar opune si sa învingi orice ti-ar sta în cale. Te cufunzi în inima si îl simti acolo. Tacerea capata mii de nuante. Îl poti simti de la distanta. Îl poti simti în toata complexitatea lui, ca si cum l-ai cunoaste de mii de ani. Este ca si cum nu mai astepti nimic de la celalalt, pentru ca ai deja totul.
Simplul fapt ca stii ca exista undeva iti este suficient..."
3/12/11
Happiness
Ce este fericirea ? Cand iti dai seama ca esti fericit ? Iti iese in cale, iti zambeste, iti face cu ochiul, o cauti tu sau te gaseste ea ? Cineva in locul meu ar spune ca fericirea tine de lumea imateriala, de lumea aceea ideala, in care nu se mai tine cont de legile pamantesti.
Te-ai intalnit cu fericirea si nu ai reusit sa o faci sa ramana in viata ta ? Inseamna ca te-a dominat, a plecat si nu ai reusit sa-i faci fata.
Ai adormit si te-ai trezit cu ea, insa dimineata ai observat ca erai singur si ca nu este in dreapta ta.
Plecase, fara sa stii aparent de ce si incercai sa o cauti in ultimul zambet lasat pe perna, in aroma din jur, in picaturile de vin ramase intr-un pahar ciobit, in vremea senina de afara... O doreai din nou, dar ea nu mai exista sau mai bine zis, a existat vreodata ?
Oare fericirea nu e decat o iluzie de moment, un val alb cu tente de gri aruncat in fata si atunci cand dispare, ramai pe ochi doar cu un val negru, in care parfumul zilelor ramane imprimat...
Ai vazut tu oameni fericiti, unde cand ?...si esti tu sigur ca experimentau starea din suflet si nu era ceva fortat ?
Cu farmecul tau, te intrebi de ce nu ai reusit sa pastrezi fericirea, cand de fapt ea nici nu a fost. Era frumos sa crezi in ea, dar e imposibila...
" Nu poti sa o atingi niciodata, dar merita sa alergi dupa ea toata viata".
Ai transformat fericirea in posesivitate si i-ai distrus infinitatea, cand ea nu e decat o simpla stare de spirit...nimic mai mult.
Te-ai intalnit cu fericirea si nu ai reusit sa o faci sa ramana in viata ta ? Inseamna ca te-a dominat, a plecat si nu ai reusit sa-i faci fata.
Ai adormit si te-ai trezit cu ea, insa dimineata ai observat ca erai singur si ca nu este in dreapta ta.
Plecase, fara sa stii aparent de ce si incercai sa o cauti in ultimul zambet lasat pe perna, in aroma din jur, in picaturile de vin ramase intr-un pahar ciobit, in vremea senina de afara... O doreai din nou, dar ea nu mai exista sau mai bine zis, a existat vreodata ?
Oare fericirea nu e decat o iluzie de moment, un val alb cu tente de gri aruncat in fata si atunci cand dispare, ramai pe ochi doar cu un val negru, in care parfumul zilelor ramane imprimat...
Ai vazut tu oameni fericiti, unde cand ?...si esti tu sigur ca experimentau starea din suflet si nu era ceva fortat ?
Cu farmecul tau, te intrebi de ce nu ai reusit sa pastrezi fericirea, cand de fapt ea nici nu a fost. Era frumos sa crezi in ea, dar e imposibila...
" Nu poti sa o atingi niciodata, dar merita sa alergi dupa ea toata viata".
Ai transformat fericirea in posesivitate si i-ai distrus infinitatea, cand ea nu e decat o simpla stare de spirit...nimic mai mult.
3/11/11
The new Life
Trecusera patru zile. Priveam in gol si simteam cum acest hau se deschide in fata mea cu ideea clara de a ma rapune. Observam miscarea exacta a secundarului si nu stiam exact ce vreau, sa comprim timpul, sa-l fac sa treaca mai repede sau sa-l intorc din mers si sa pornesc din nou pe un drum din trecut. Era intuneric in mintea si sufletul meu, franturi din diferite piese se auzeau pe fundal, intr-o surdina innebunitoare.
Ma intrebam de ce aparent nu mai traiesc in fericire si de ce o caut in toti si toate. Cu siguranta ca mintea este cauza problemelor si atunci cand am atins fericirea, mintea nu ma insotea, nu eram pe pamantul plin de pragmatism.
Parea ca am o problema, dar nu era asa. Imi puneam intrebari, ma gandeam la un El ireal, la un viitor sumbru si mintea imi era in ceata. Cu siguranta ca toate aceste ganduri imi faceau rau si ma tot intrebam de ce nu am avut garantii cand, de fapt, am inteles ce mi se intampla: traiam in trecut, din nou. Trebuia sa fiu fericita pentru ca nu mai eram intoxicata de falsitate, nu sa zambesc amar.
Duceam cu mine poveri, ce nu le meritam...iar acestea erau motivul pentru care ma gaseam in regres. Ce am facut ca sa ies din trecut ?
Am inteles ca trebuie sa-l accept pentru a-l depasi, pentru a nu mai cara cu mine lucruri incomplete, ci doar pentru a intelege simpla natura a lucrurilor.
Garantiile, promisiunile nu exista decat pentru momentul prezent, acest fapt este clar. O clipa frumoasa, poate chiar de iubire, este etenitatea.
Viitorul nu poate fi prezis, pentru ca sentimentele se traiesc in momentul acela, nu in trecut/viitor.
De ca sa existe regrete in viata umana? Ele sunt in zadar, nu-si au locul. Trecutul este etapa din care importante sunt momentele frumoase, tot ce nu s-a realizat sau a fost trist, trebuie dus la reciclat...si asa, mi-a revenit zambetul. Da, am fost fericita si sunt si acum pentru ca am inteles ca tristetea vine doar dintr-o incapacitate de intelege viata si de a creea un soi de armonie intre mine si existenta.
Eu nu am pierdut ceva, am castigat enorm si merg in continuare pe drumul meu.
Perfectiune, jumatati, acestea sunt simple vise ale muritorilor. Sunt irealizabile aici, asa ca de ce sa mai privesc in abis ?
Viata mea este transformare, flux-reflux, asa ca de ce sa am asteptari si sa ma atasez de irealizabil, imposibil ? Cum spunea Osho: " Cea mai mare arta de a invata este sa te lasi purtat de viata fara a te atasa." Nu ma las perturbata de idealuri imposibile pentru ca asa poate aparea vina si implicit tristetea ca nu pot sa implinesc ceva. De ce sa vreau ceva perfect, cand viata este acum, aici, azi, in dupa-masa aceasta...
Cerul este senin, aerul este proaspat, iar florile din camera incep sa raspandeasca un parfum...poate chiar cel al fericirii.
Trebuie sa beau din "vinul existentei" si sa las primavara sa ma cuprinda, cu Soarele, vantul si ploaia ei mereu calda…
"So since I'm not your everything
How about I'll be nothing ? Nothing at all to you ...
Baby, I won't shed a tear for you,
I won't lose a wink of sleep
'Cause the truth of the matter is...
Replacing you is so easy. "
Ma intrebam de ce aparent nu mai traiesc in fericire si de ce o caut in toti si toate. Cu siguranta ca mintea este cauza problemelor si atunci cand am atins fericirea, mintea nu ma insotea, nu eram pe pamantul plin de pragmatism.
Parea ca am o problema, dar nu era asa. Imi puneam intrebari, ma gandeam la un El ireal, la un viitor sumbru si mintea imi era in ceata. Cu siguranta ca toate aceste ganduri imi faceau rau si ma tot intrebam de ce nu am avut garantii cand, de fapt, am inteles ce mi se intampla: traiam in trecut, din nou. Trebuia sa fiu fericita pentru ca nu mai eram intoxicata de falsitate, nu sa zambesc amar.
Duceam cu mine poveri, ce nu le meritam...iar acestea erau motivul pentru care ma gaseam in regres. Ce am facut ca sa ies din trecut ?
Am inteles ca trebuie sa-l accept pentru a-l depasi, pentru a nu mai cara cu mine lucruri incomplete, ci doar pentru a intelege simpla natura a lucrurilor.
Garantiile, promisiunile nu exista decat pentru momentul prezent, acest fapt este clar. O clipa frumoasa, poate chiar de iubire, este etenitatea.
Viitorul nu poate fi prezis, pentru ca sentimentele se traiesc in momentul acela, nu in trecut/viitor.
De ca sa existe regrete in viata umana? Ele sunt in zadar, nu-si au locul. Trecutul este etapa din care importante sunt momentele frumoase, tot ce nu s-a realizat sau a fost trist, trebuie dus la reciclat...si asa, mi-a revenit zambetul. Da, am fost fericita si sunt si acum pentru ca am inteles ca tristetea vine doar dintr-o incapacitate de intelege viata si de a creea un soi de armonie intre mine si existenta.
Eu nu am pierdut ceva, am castigat enorm si merg in continuare pe drumul meu.
Perfectiune, jumatati, acestea sunt simple vise ale muritorilor. Sunt irealizabile aici, asa ca de ce sa mai privesc in abis ?
Viata mea este transformare, flux-reflux, asa ca de ce sa am asteptari si sa ma atasez de irealizabil, imposibil ? Cum spunea Osho: " Cea mai mare arta de a invata este sa te lasi purtat de viata fara a te atasa." Nu ma las perturbata de idealuri imposibile pentru ca asa poate aparea vina si implicit tristetea ca nu pot sa implinesc ceva. De ce sa vreau ceva perfect, cand viata este acum, aici, azi, in dupa-masa aceasta...
Cerul este senin, aerul este proaspat, iar florile din camera incep sa raspandeasca un parfum...poate chiar cel al fericirii.
Trebuie sa beau din "vinul existentei" si sa las primavara sa ma cuprinda, cu Soarele, vantul si ploaia ei mereu calda…
"So since I'm not your everything
How about I'll be nothing ? Nothing at all to you ...
Baby, I won't shed a tear for you,
I won't lose a wink of sleep
'Cause the truth of the matter is...
Replacing you is so easy. "
Hmm...
"Does she speak eloquently
And would she have your baby
I'm sure she'd make a really excellent mother..."
And would she have your baby
I'm sure she'd make a really excellent mother..."
3/9/11
Search
Am spus si voi repeta mereu: langa un om nu poate exista decat un altul care il merita cu adevarat.
Plus ca m-am convins ca atunci cand nu mai ai nicio asteptare, vei primi bucurii, fapte si gesturi mici, dar importante, care sa-ti bucure sufletul.
Pot da un sfat celor care cred ca totul s-a terminat si ca nimic nu mai poate fi ca inainte dupa un moment de ruptura, de orice natura... Iesi in lume, imbraca-te cel mai frumos, pentru ca vrem sau nu sa recunoastem, vestimentatia noastra vorbeste foarte mult despre noi.
Asa ca imbraca-te elegant, cu bun gust si vei vedea cum privirile in care citesti admiratia, nu vor intarzia sa apara...iar acest fapt, nu poate decat sa iti aduca bucuria intr-un interior ravasit, dar plin de speranta. Suferinta nu-si face loc in suflet decat daca o lasam noi si ii oferim acces. Simte-te perfect la exterior pentru a incerca aceasta stare pozitiva si in interior, zambeste oricui, fara sa te gandesti la cat de greu este...asa vine uitarea trecutului si satisfactia de a avea liniste in prezent.
Asa ca imbraca-te elegant, cu bun gust si vei vedea cum privirile in care citesti admiratia, nu vor intarzia sa apara...iar acest fapt, nu poate decat sa iti aduca bucuria intr-un interior ravasit, dar plin de speranta. Suferinta nu-si face loc in suflet decat daca o lasam noi si ii oferim acces. Simte-te perfect la exterior pentru a incerca aceasta stare pozitiva si in interior, zambeste oricui, fara sa te gandesti la cat de greu este...asa vine uitarea trecutului si satisfactia de a avea liniste in prezent.
Cea mai cunoscuta piesa a grupului, "Easy" se afla pe acest album inovator:
Urmeaza in 1995 lansarea albumului meu preferat "King for a Day... Fool for a Lifetime", album cu o paleta interesanta de genuri abordate, versuri inspirate, fiind unul dintre cele mai bine vandute si premiate albume ale formatiei.
M-am trezit avand in minte " Evidence", care ramane in topul meu 10 al celor mai bune piese scrise vreodata:
Foarte tehnica si bine pusa la punct ramane si melodia "Just a man", in care alchimia dintre vocea lui Patton, instrumentele ce il acompaniaza si corul din final, este perfecta.
Peste doi ani, a fost lansat ultimul album al trupei, a urmat despartirea dintre membri si reunirea lor pentru o serie de concerte in 2009, unde au ajuns si in Romania... Iar Mike Patton ramane o puternica sursa de inspiratie, cel putin pentru seria superba de concerte sustinuta cu una dintre cele mai celebre orchestre din lume. Cam asta ar fi definitia unui adevarat artist: usurinta de a trece din rock la clasic cu cea mai mare lejeritate si franchete.
Recomand ascultarea acestui band care linisteste si ajuta intotdeuna sufletul uman, din simplu fapt ca muzica lor este "croita" pentru mintea si sufletul unui om receptiv si cu o putere de intelegere a versurilor, armonicii, a temelor abordate, a vietii...
3/8/11
.
S-a terminat circul ieftin de varietati, a parasit capitala dupa o ultima reprezentatie, doar cu doi spectatori, in cele mai bune randuri insa. S-a terminat cu minciuna, vorbele ireale, visele stupide, conceptiile diferite, apusul vesnic.Am platit un pret prea mare pentru fericire si acum am cautat remediul pentru uitare. Teama si tristetea mi-au dat tarcoale, au vrut sa ma rapuna, sa-mi plang nefericirea la bratul lor. Nu conteaza ca te simti rau in interior, zambeste, fii multumit si priveste rasaritul. El intotdeauna vine, cu o noua speranta, cu noi vise de urmat si oameni de pus in coltul uitarii.
Exteriorul nu poate trada interiorul, poate doar la oameni slabi, asa ca privesc mai sus, imi admir greselile, invat din ele, nu dau satisfactie celor care vor sa ma vada sfarsita, doresc mai mult de la viata si raman rationala si nu sensibila la stimulii exteriori.
Traiesc, nu dau inapoi nici macar o secunda, nu mai traiesc in trecut si privesc inainte, fara sa-mi reprosez ceva si fara sa ma gandesc daca las ceva in urma...pentru ca, da, nu las nimic important...decat pe cineva fara valoare morala.
Vorbeam candva de operatia pe suflet...hmm, poate fi o solutie pentru unii, dar nu si pentru mine. Nu am ce sa elimin, sa cicatrizez. Nu am nimic, nu mai am nimic sau poate nici nu am avut vreodata, sufletul a ramas undeva departe, fara dorinta, doar avand promisiunea mea...ca intr-o zi, va trai numai in fericire, armonie, iubire...asa ca uit si zambesc uneori amar, alteori cu simpatie cu gandul la ce a fost sau nu. Atat.
3/1/11
Versus
O dimineata cu o vreme ce nu aduce prea mult cu inceputul primaverii... Martie este luna mea mea preferata din an si as prefera sa vad Soarele sus pe cer, norii departe, copacii prinzand viata.
Nimic nu mi-a adus zambetul in aceasta dimineata, nici macar fulgii ce cadeau din inalturi, nici spuma alba ce pluteste acum deasupra unei cesti de cafea bune dar, in fine, detalii...
Aseara, o interpreta pe nume Lady Gaga a lansat noul sau clip. OK, si ce-i cu asta ? Asa m-am intrebat, dar am fost curioasa sa-l vad, sa observ cu ce ar mai putea soca aceasta zisa "unica" solista. Cu nimic.
Foarte interesant mi s-a parut acest articol: http://www.glossymagazine.ro/muzica/video-review-lady-gaga-%E2%80%93-%E2%80%9Cborn-this-way%E2%80%9D-music-video
Revenind, sustin in continuare ca aceasta copie nereusita a Madonnei ar trebui oprita cumva de cineva. Sigur ca este imposibil, cariera ei este in plina ascensiune si raman socata de toti copii care vad in ea un model, o solista cu voce senzationala, o artista.
Nu neg ca este o compozitoare cu real talent, ca piesa "Speechless" este superba si mai ales prin interpretarea ei live, cu voce si pian.
Insa atitudinea ei, nonconformismul care depaseste granitele unui elementar bun simt si devine penibil, declaratiile si intentiile sale privind ascensiunea sa tin de domeniul ridicolului.
Am ascultat soliste si mai bune la viata mea, cu voci mult mai tehnice, insa care nu au avut parte de toata aceasta promovare agresiva pe care Gaga o are acum. Pentru a da doar cateva nume si a aminti excelente piese: Caro Emerald, KT Tunstall, Amy Macdonald, Adele, Amy Winehouse, Duffy....
Spun simplu, Gaga este doar un produs al industriei muzicale, unul in care se investeste enorm, fara identitate si am dubii ca va urca mai mult pe scara profesionala.
M-am gandit mereu ca va disparea de la sine si daca nu discut despre ea, nu ii voi mai face la randul meu promovare, dar pana astazi, cand am fost dezgustata.
Noua ei piesa " Born this way" este un fel de " Express Yourself" al Madonnei, dar cine sa observe asta, cand clipul socheza din nou si piesa este mediocra, insa doar cu versuri interesante...?
Cele doua au in comun radacini italiene si cam atat.
Madonna va ramane consemnata in istoria muzicii, chiar daca nu fost o voce de exceptie, in urma ei ramane arta si dorinta multora de a fi ca ea, intr-un fel sau altul...
Nimic nu mi-a adus zambetul in aceasta dimineata, nici macar fulgii ce cadeau din inalturi, nici spuma alba ce pluteste acum deasupra unei cesti de cafea bune dar, in fine, detalii...
Aseara, o interpreta pe nume Lady Gaga a lansat noul sau clip. OK, si ce-i cu asta ? Asa m-am intrebat, dar am fost curioasa sa-l vad, sa observ cu ce ar mai putea soca aceasta zisa "unica" solista. Cu nimic.
Foarte interesant mi s-a parut acest articol: http://www.glossymagazine.ro/muzica/video-review-lady-gaga-%E2%80%93-%E2%80%9Cborn-this-way%E2%80%9D-music-video
Revenind, sustin in continuare ca aceasta copie nereusita a Madonnei ar trebui oprita cumva de cineva. Sigur ca este imposibil, cariera ei este in plina ascensiune si raman socata de toti copii care vad in ea un model, o solista cu voce senzationala, o artista.
Nu neg ca este o compozitoare cu real talent, ca piesa "Speechless" este superba si mai ales prin interpretarea ei live, cu voce si pian.
Insa atitudinea ei, nonconformismul care depaseste granitele unui elementar bun simt si devine penibil, declaratiile si intentiile sale privind ascensiunea sa tin de domeniul ridicolului.
Am ascultat soliste si mai bune la viata mea, cu voci mult mai tehnice, insa care nu au avut parte de toata aceasta promovare agresiva pe care Gaga o are acum. Pentru a da doar cateva nume si a aminti excelente piese: Caro Emerald, KT Tunstall, Amy Macdonald, Adele, Amy Winehouse, Duffy....
Spun simplu, Gaga este doar un produs al industriei muzicale, unul in care se investeste enorm, fara identitate si am dubii ca va urca mai mult pe scara profesionala.
M-am gandit mereu ca va disparea de la sine si daca nu discut despre ea, nu ii voi mai face la randul meu promovare, dar pana astazi, cand am fost dezgustata.
Noua ei piesa " Born this way" este un fel de " Express Yourself" al Madonnei, dar cine sa observe asta, cand clipul socheza din nou si piesa este mediocra, insa doar cu versuri interesante...?
Cele doua au in comun radacini italiene si cam atat.
Madonna va ramane consemnata in istoria muzicii, chiar daca nu fost o voce de exceptie, in urma ei ramane arta si dorinta multora de a fi ca ea, intr-un fel sau altul...
Subscribe to:
Comments (Atom)