Ce este fericirea ? Cand iti dai seama ca esti fericit ? Iti iese in cale, iti zambeste, iti face cu ochiul, o cauti tu sau te gaseste ea ? Cineva in locul meu ar spune ca fericirea tine de lumea imateriala, de lumea aceea ideala, in care nu se mai tine cont de legile pamantesti.
Te-ai intalnit cu fericirea si nu ai reusit sa o faci sa ramana in viata ta ? Inseamna ca te-a dominat, a plecat si nu ai reusit sa-i faci fata.
Ai adormit si te-ai trezit cu ea, insa dimineata ai observat ca erai singur si ca nu este in dreapta ta.
Plecase, fara sa stii aparent de ce si incercai sa o cauti in ultimul zambet lasat pe perna, in aroma din jur, in picaturile de vin ramase intr-un pahar ciobit, in vremea senina de afara... O doreai din nou, dar ea nu mai exista sau mai bine zis, a existat vreodata ?
Oare fericirea nu e decat o iluzie de moment, un val alb cu tente de gri aruncat in fata si atunci cand dispare, ramai pe ochi doar cu un val negru, in care parfumul zilelor ramane imprimat...
Ai vazut tu oameni fericiti, unde cand ?...si esti tu sigur ca experimentau starea din suflet si nu era ceva fortat ?
Cu farmecul tau, te intrebi de ce nu ai reusit sa pastrezi fericirea, cand de fapt ea nici nu a fost. Era frumos sa crezi in ea, dar e imposibila...
" Nu poti sa o atingi niciodata, dar merita sa alergi dupa ea toata viata".
Ai transformat fericirea in posesivitate si i-ai distrus infinitatea, cand ea nu e decat o simpla stare de spirit...nimic mai mult.
